Anul rugbystic 2008 (2)

Primul an din cei patru ai urmatorului ciclu de CM, anul 2008, ar putea fi un moment de început al marilor si necesarelor restructurari, de ordin conceptual, organizatoric si metodologic, a activitatii rugbystice de la noi. Ar putea fi un moment prielnic de cotitura radicala în mentalitate, în primul rând la vârf, vizând orientarea cu prioritate a preocuparilor si disponibilitatilor federatiei spre activitatea de baza. Ar putea fi un moment de cotitura în mobilizarea adevaratilor fauritori ai rugbyului nostru: promotori, antrenori si sustinatori.

Acest proces trebuie sa plece de la acceptarea realitatii triste din rugbyul nostru, tot mai redus ca arie de practicare si mai îndepartat de emulatia la nivel mondial. Aceasta realitate s-a cronicizat si datorita impasibilitatii contemplative a întregii noastre lumi rugbystice fata de evolutia vertiginoasa a rugbyului.

Sugerez o mobilizare ampla si responsabila a întregii structuri federale, centrale si teritoriale - comitete regionale si asociatii municipale -, concentrata astazi prioritar pe activitatea echipelor reprezentative (vezi si începerea tuturor competitiilor interne din acest sezon cu toata „federatia” mutata în Franta!), sau, în mare parte, doar cu o existenta formala. Deasemeni, se impune modernizarea structurala si functionala a cluburilor, care, anacronic, pastreaza si astazi tiparul organizatoric impus miscarii noastre sportive în anii ´50.

Propun o dezbatere larga si deschisa, realista, cu depistarea problematicii activitatii de baza, care sa duca la recroirea unei noi abordari conceptuale si structurale ale rugbyului nostru. Pasul în acest sens, ce se impune cu maxima urgenta, trebuie facut de conducerea forului tutelar, care în primul rând ar trebui sa abandoneze modul de manifestare infatuat si autocratic, total strain lumii rugbyului, de ori unde.

Sugerez instaurarea în cadrul federatiei a unei politici de austeritate financiara care sa ofere mijloacele necesare proiectarii si începerii unor reforme profunde în activitatea de baza. Sunt bani multi la dispozitia activitatii, dovada, dar nu si scuza, a fel de fel de actiuni extrem de costisitoare, supradimensionate, neprofitabile sau neconcluzionate. Asa ma gândesc la cantonamentele din aceasta luna a tuturor selectionatelor de juniori, într-o etapa de reacomodare la efort, ce se putea realiza, ca si alta data, cu concursul sectiilor (ar fi fost un bun prilej de constientizare al jucatorilor si de mobilizare a antrenorilor, zic eu asta ca pedagog si antrenor ce am trait intens activitaea în diferite ipostaze; cum, ma si mira scoaterea îndelungata din activitatea scolara a sportivilor aflati în clase liceale terminale; eu n-as accepta asa ceva fiului meu, cum, de altfel, cred ca nici presedintele sau antrenorul federal), sau stagiul de 3 zile al arbitrilor la Poiana Barasov , când în regim economic se putea realiza la Bucuresti etc.

Sugerez orientarea clara pe o colaborare intima cu cluburile si sectiile de rugby, cointeresarea activului organizatoric si tehnic al gruparilor pentru aplicarea directivelor si programelor federale. Pentru aceasta activul salariat si benevol al frr, eliberat de fel de fel de atributii în activitatea echipelor reprezentative, ar trebui programat la desfasurarea cu prioritate a activitatii în teritoriu.

Sunt realist si nu-mi fac iluzii ca cineva va lua sugestiile mele în consideratie sau macar se va inspira cât ce cât din acestea, dar insist în dorinta de a vedea activitatea noastra rugbystica mai animata în preocupari concrete de renovare organizatorica, modernizare metodologica, revitalizare competitionala etc.

Directiile ce le propun a fi tratate corespunzator, chiar din 2008, sunt:

§ Reorganizarea sau remodelarea cluburilor, corespunzator evolutiei actuale ale jocului de rugby (vezi pe acest site: 680, 728, 729, 730, 734)

§ Dezvoltarea si organizarea activitatii de copii si juniori (vezi: 500, 516, 528)

§ Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni (vezi multiple interventii)

§ Regasirea sau transpunerea în activitatea noastra a adevaratului spirit rugbystic, educativ, benefic si amplu mobilizator social (vezi: 521)

Vasile Constantin-Mao

PS.

Legat de activitatea mea pe acest site, cu care v-am atras sau nu atentia, marcata evident de o anumita nota critica, determinata de convingerea ca rugbyul nostru merita mai mult si mai bine, anunt încetarea interventiilor mele aici. Fac aceasta gândind ades ca o seama de actiuni si masuri propuse pentru stimularea activitatii nu au fost luate în seama tocmai pentru ca veneau din afara „sistemului”. Este o mare aberatie sa fi fost asa si totusi faptul ca într-o perioada de un an si jumatate (cu 152 de interventi cu propuneri constructive) nu s-a luat nimic în seama îmi întareste aceasta convingere si asta în ciuda unei cavalcade de mari gafe organizatorice si metodologice ce au prejudiciat rugbyul (dau exemplu doar centrul national de juniori: un adevarat jaf financiar pentru nimic).

Si nu ma gândesc la reformele ample de care am vorbit mai sus, ci la actiuni fara implicatii financiare importante dar cu efecte semnificative în reanimarea rugbyului nostru, precum:

- actiunea de specializare a jucatorilor mijlocasi

- actiunea de atragere în zona preocuparilor antrenorale a jucatorilor cu contract frr

- selectia si angrenarea prin sectii a candidatilor la calificarea de monitor-antrenor

- initierea campaniei „un jucator tânar pentru rugbyul românesc”; si altele.

Sunt în continuare încrezator ca rugbyul nostru îsi va regasi vigoarea si prospetimea ce o merita. Bine înteles, tratat cu responsabilitatea de rigoare, cu promovarea valorilor în functii de raspundere si privit mai atent la activitatea de baza.

Am apreciat si voi aprecia orice interventie curajoasa si pertinenta la adresa rugbyului în general si a celui de la noi în special. N-am sa înteleg ezitarile si neimplicarea unor mari oameni de rugby, care se dau la o parte lasând cale libera altora.

O vorba am si pentru fiul meu, caruia, sigur, nu i-a fost usor în colectivul ce eu colegial, în dorinta de a ajuta, l-am cenzurat uneori: „Stii ca iubesc si apreciez, ca si tine, nemarginit rugbyul, caruia i-am dedicat toata energia si l-am trait onest într-un continuu zbucium. Am actionat si voi actiona liber la îndemnul constiintei mele, exemplu ce as vrea sa-l mai dau si altora.”.

Va salut calduros, Mao

Manageriatul reprezentativei: proba de maturitate si de onoare a lui M.Paraschiv

Dupa un mandat managerial de 4 ani, catastrofic asigurat de R.Antonin, dupa care s-a interpus scurtul stagiul a lui T.Constantin, iata o hotarâre a colegiului director al frr ce pare sa rezolve problema: numirea în dificila functie a celui mai experimentat antrenor în activitate.

De la responsabilitatile maxime ale postului acordade în rugbyul avansat, exprimate în planificare- programare a actiunilor, în desfasurare- executie a programului si implicit în alegerea echipei de colaboratori (cum în mare a actionat si R.Antonin), ultimului manager (T.C) i s-a facut un statut confuz, dovada ca i s-a desconsiderat de la început optiunile acestuia asupa echipei tehnice, fapt ce a si accentuat voluntariatul lui în functie.

Nu se stie, deocamdata, care este regimul de responsabilizare al actualului manager al echpei reprezentative, mai ales ca activitatea acestuia se va interfera cu cea a „directorului de rugby al echipelor nationale”, neozeelandezul Ellis Meachen.

Corect prezentat în www.rugby.ro, M.Paraschiv, ca jucator emblematic al rugbyului nostru, pentru prestigioasa sa cariera sportiva, mai cu seama internationala, eu am afirmat mai sus ca fiind cel mai experimentat antrenor în activitate.

Pe lânga lucrurile bune (exemplu: consolidarea sectiei de la Dinamo într-o perioada extrem de critica) si câteva victorii frumoase românesti ce l-au avut la pupitrul de comanda pe M.Paraschiv, din pacate, dupa o lunga si bogata activitate antrenorala, în contul acestuia, cel putin prin activitatea la echipa nationala, nu se poate da, nici pe departe, un calificativ satisfacator. Si acesta pentru ca:

- a fost antrenor al echipei nationale* la 64 de jocuri-test (la 48 antr.principal si 16 antr.secund) iar bilantul a fost: nici mai mult nici mai putin decât 43 înfrângeri (!), fata de doar 21 victorii.

- din disputele noastre cu „marii” rugbyului mondial singurul rezultat mai onorabil în contul lui M.Paraschiv este . . . înfrângerea cu Africa de Sud (8-21) la CM /1995. In celelalte a adunat în contul sau de antrenor cât si în palmaresul rugbyului nostru, o lista cu rezultate de multa tristete (si fara îndoiala cu semne de întrebare la competenta sa în aceasta responsabilitate) dintre care acel 0-134 cu Anglia/2001 este de-a dreptul „apocapliptic”.

- la un moment dat din cele mai grele 15 înfrângeri ale nationalei, din toate timpurile, 8 erau cu M.Paraschiv la conducerea tehnica, obtinute însa în câtiva ani.

- tot în rândul contra-performantel or care îl fac unic si autoritar detasat la negativ în antrenoratul român, M.Paraschiv semneaza si rezultatele catrastofice ale echipei lui campioane în competitia Scutul European: 0-151 cu Saraces (Anglia) si 3-116 cu Olimpic Castres (Franta).

- activitatea de antrenor, cu tensiunile si momentele conflictuale, a relevat în M.Paraschiv un comportament necontrolat, frizând deseori etica elementara, prin reactii si vocabularul vulgar-obscen, iar altercatiile cu arbitrii si oficialii i-au adus numeroase penalizari si suspendari.

- a impus la echipa nationala reguli pentru profitul propriu sau al echipei sale de club, reguli ce au atras larga animozitate a jucatorilor prejudiciati (moral sau material), care în repetate rânduri, în boicot, au refuzat participarea sub comanda lui.

Marturisesc ca nu mi-a fost deloc placut revelarea unor neîmpliniri si racile, ce a controversat si grevat grav o cariera ce avea toate premizele pentru o împlinire totala si onorabila, dar am vrut sa avertizez colegial:

- or marile responsabilitati de conduita ale antrenorului, acesta trebuind sa exemplifice, sa controleze si înfrumuseteze etic mediul rugbystic pe care îl gireaza;

- or capacitatile enorme ce trebuie sa le dovedeasca un antrenor de reprezentativa, polarizant si mare strateg al tuturor disponibilitatilor în onoarea natiei sale;

- or ca M.Paraschiv nu are voie sa mai rateze atributii în contul rugbyului nostru.

Cât l-a maturizat viata si experienta cu nenumaratele tristeti, cât îl va mobiliza noua atributie de manager al primei reprezentative în dorinta de a recupera în onoare si merite, ramâne de vazut.

In orice caz sper ca decizia conducerii federatiei la numirea acestuia, nu a fost un simplul act în a-l mai pune odata la încercare pe pasionatul M.Paraschiv într-o postura de maxima responsabilitate, fara sa fi cântarit atent daca capacitatile temperamentale si de caracter ale acestuia sunt compatibile cu dificultatea atributiilor de manager, ce impun mult calm, tact si diplomatie în relatiile cu o seama de personalitati carora el trebuie sa le obtina capacitarea totala în vedera îndeplinirii obiectivelor de echipa.

Fara îndoiala, lui M. Paraschiv viata îi ofera o noua sansa în a se dovedi benefic rugbyului ce ia marcat atât existenta.

Personal, si din admiratie fata de marele jucator, astept cu nerabdare rezolvarea convenabila a marilor responsabilitati spre binele rugbyului nostru, dar si al sau.

Vasile Constantin-Mao