“La anul si la multi ani!”

Urez din toata inima tuturor iubitorilor de rugby un an nou cu sanatate si multe bucurii. Grozav ar fi daca in 2009 rugbyul nostru ne-ar reimprospata sperantele la recuperari substantiale.

La multi ani fericiti!

Vasile Constantin-Mao

P.S.: Trimit spre delectarea d-stra trei “momente-felicitare” primite de la prieteni dragi (sper sa nu aiba ceva impotriva difuzarii acestora). As intitula grupajul: “ampla si fumoasa lume a rugbyului”

Explicatii:

Foto 1 - prezentare facuta (cu destul umor) de Catalin Anghelescu – arhitect la Baia Mare :

“... mi-am implinit un vis, acela de a vedea un meci pe Twickenham, si nu un meci oricare (Anglia vs. All Blacks). Explicatiile fotografiei sunt simple: am dorit sa fac niste mici cumparaturi de la magazinul stadionului inainte de meci. Imediat am fost recunoscut de catre gazde care m-au rugat sa-si faca o poza cu mine vizitindu-le boutique-ul. Am acceptat in final si, pentru ca era nevoie de inca o persoana sa tina de drapelul nostru, gazdele au cules de pe-acolo un baietel mai sfrijit care sa m-ajute (de altfel se si vede cum ii lucesc ochii de fericire pentru onoarea care i s-a facut). Pretul celebritatii este mare......”

Foto 2 - prezentare facuta de Alexandru Marin: “Echipa mea este FAMILIA”

Foto 3 - prezentare proprie: “fotografia este colaborarea a doi mari oameni de rugby: inspiratul colaj (in care si-a plasat excelent familia), cu urarile respective - Cristian Thau; transformerul autentic (1976) - fostul international Mihai Bucos”.

Sa-i felicitam pentru dragostea lor de rugby si bucuria ce ne-au facut.

Mao

Memorialul Gheorghe Parcalabescu

Ieri (sambata, 15 dec.), la Joita , localitate la 20 de km de capitala si unde a trait emblematicul nostru jucator, in organizarea oficialitatilor locale (cu Daniel Dinu - fostul demi de melée locomotivist si rapidist - animator principal si antrenor al echipelor locale de copii), s-a organizat editia a II-a a numitului memorial.

Pe un timp friguros, „incalzit” de entuziasmul a aproape 200 de copii si de interesul numerosilor parinti de pe margine, s-a consumat o actiune cu un semnificat aparte: rugbyul este o tentatie ampla pentru copii, trebuie doar ca „miraculoasa întâlnire” sa fie însotita de asistenta pedagogica, iar activitatea la acest segment corect organizata.

Aceasta competitie facuta în mediul rural ar trebui sa ne faca sa gândim: poate oare rugbyul sa patrunda aici, oferind o bogata alternativa educativa a micutilor sateni, dintre care mai apoi sa-si recruteze marii performeri?

In fine, au raspuns la invitatie câteva cluburi bucurestene (Steaua, Metrorex, Flamingo, Select) dar si doua grupari ilfovene (RC Pantelimon si Clubul Pionerilor Buftea). Pe lânga atmosfera destinsa si atentiile pentru toti participantii, am mai retinut promisiunea organizatorilor de a organiza si primavara un turneu („la mirosul florilor de tei”).

Cu siguranta toti intervenientii în aceasta actiune - jucatori, antrenori si arbitrii, sponsori si organizatori, asistenta federatiei -, merita calde felicitari.

Memoria unui mare jucator al rugbyului romanesc a fost exemplar cinstita.

Vasile Constantin-Mao

Duminica seara

Vad la tv jocul Bath cu Glasgow (35-31) si admir frumusetea rugbyului. O da ardoarea disputei, calitatile jucatorilor, maestria tehnica si, pentru mai profund cunoscatori ai jocului, rafinamentul tactic. Sunt multe elemente de organizare structurala a activitatii pe care o reprezinta aceste echipe, de mentalitate si, bineinteles, de instruire.

Am citit mesajele anterioare marcate de tristetea ultimului joc ale firavilor nostri stejari si subscriu la observatiile facute Vorbind de instruire, de bagajul tehnico-tactic al internationalilor nostri, sunt inca odata surprins cat de putin stim si cat de putin facem in joc. Ma refer acum doar la abordarea marginii unde, evident handicapati de lipsa unor jucatori specializati ai jocului de aici, am jucat tot timpul acest moment in formatie normala, fara nicio variatie sau combinatie de dificultarea raspunsului adversarului. Nu am putut profita cum trebuia de acest moment, am pierdut baloane pe lansarea proprie, altele au fost prost jucate. Or, marginea (diferit de gramada ordonata), iti lasa o sumedenie de variante in rezolvarea acestui moment fix; repui balonul, ai controlul total al actiunii preconizate, scapi cat mai clar de presiunea adversaului si dezvolti de aici atacul (dupa posibilitati si planul tactiv stabilit).

La noi toate chestiunile acestea legate de instruire sunt povesti. Personal incerc o mare jena legat de jocul nostru rudimentar (am mais spus, chiar la nivel de juniori, structurarea jocului la momente fixe este o chestiune rezolvabila, nu inteleg de ce la lotul nostru national se dovedeste contrariul!) si intreb tehnicienii nostri: ce treaba aveti domnilor pe acolo?

Vasile Constantin-Mao