Sar din pat la prima trezire din noapte, pentruca stiu ca somnul nu mai se lipeste si gândesc: câti din oamenii nostri „responsabili” sunt framântati asa de-o pasiune, de dorinnta de a-i fi cât mai bine rugbyului nostru?
Nu vreau sa zic cu asta, cum ar putea Dl.Câmpeanu, chipurile în intentia de a limpezi lucrurile, sa o talmeceasca ia uite domnule, nebunul asta ar vrea sa punem ceasurile sa ne trezeasca la ora 3 dimineata!!
Nu, este cu totul altceva: de a vedea clar realitatea si ce este de îndreptat sa se îndrepte cât mai repede. Sa nu ne acoperim neputintele ca, iata, IRB-ul este foarte multumit! Va spun eu, pentru ca oamenii astia cred ca atunci când un rugbyst, un for ceva , zice o vorba e vorba (ca asa este în rugbyul lor), si daca vre-un comisar a vazut acum vre-o patru ani Stad. Tineretului plin de copii, ne banuind ca era unica actiune în tara asta mare si singura în an (!), nu-si poate închipui ca toata acea miscare s-a topit.. Ce ar fi daca ne-ar spune sa le aratam sutele de echipe scolare pe care le declaram în rapoarte?
In fine, am vrut sa spun ca este cazul sa ne desteptam.
Dece nu-l las pe Dl Câmpeanu în pace? Pentruca cu buna intentie, perspicace cum este, a vrut sa ma descrediteze pentru, zicea dumnealui, lamureste o mare confuzie ce reiesea din discutiile ce se angajase în grup si la care federalii, chiar mebri ai grupului, taceau. Ca eu spusesem treaba cu contabilul, dar era o aluzie la retinerea federalilor de a vorbi neutorizat. Ei bine, or interventia dânsului, or cea cu informarea despre actiunile de dezvoltarea rugbyului la copii si juniori a lamurit complet chestiunea cu confuzia: aceasta se afla clar, si grav, dar în alta parte.
Am simtit nevoia ca la interventiile mele de pâna acum, facute într-o nota critica, neobisnuita în rugbyul nostru, care din totdeuna a acoperit grave neîmpliniri la fondul activitatii la umbra bunei reprezentari internationale (excelenta alta data si meritorie, înca azi), sa fac niste precizari.
Interventiile s-au referit la activitatea de copii si juniori si asta sub aspectul dezvoltarii si cresterii bazei de tineri practicanti, sustinut de ce cunosteam din realiatea zilei si completat de informarea federatiei la problema. Din aceste surse reiese clar reculul serios al activitatii, cum si nici-o interventie serioasa de remediere a acestui stadiu.
Am intervenit pentruca sunt din multe motive interesat de acest segment al rugbyului nostru si, apoi, frapat de lipsa de realism a federatiei care în ciuda evidentei vrea sa ne convinga ca totul este bine. In ultimii 5 ani nu s-a realizat nimic, nu exista o strategie, nu apare în preocuparile forului director nici-o actiune serioasa, ampla, bine coordonata, menita sa schimbe în 2-3 ani aceasta stare alarmanta evidentiata si de mai toti intervenienti la subiect.
Interesul meu pentru sectorul de copii si juniori, chiar în situatia de a trai si munci în alta parte, a fost constant si bine manifestat. Astfel:
- Când în 2001 noua echipa federala a prezentat activitatea de copii si juniori ca un obiectiv prioritar, am rasuflat usurat ca rugbyului nostru tânar i se acorda atentia de rigoare. Dupa un an si ceva, vazând ca nu se misca nimic, i-am solicitat Dl. O.Morariu, presedintele federatiei de atunci, o intrevedere. Am discutat pe îndelete si m-am lamurit ca alte probleme presante au fost de rezolvat (echipa nationala, competitiile seniorilor, subventiile etc.) dar ca în sezonul ce urma activitatea de care ma interesam v-a fi atacata frontal. Lucrurile nu s-au miscat din loc, dumnelui trecând dupa cum stiti, în responsabilitati superioare.
- In repetate rânduri, cu aceiasi insistenta si nota grava, verbal sau scris, am intervenit sesizând minimalizarea, daca nu chiar totala indiferenta fata de baza activitati în detrimentul aspectului performantial.
-Am prezentat o seama de proiecte bine sistematizate si fundamentate, considerate oportune mai ales în lipsa altora oficiale (prezentate sau aplicate), precum:
- îmbunatatirea activitatii sectiilor de copii si juniori si largirea numarului de practicanti;
- strategia abordarii rugbyului scolar;
- rectivarea gruparilor desfiintate, prin actiuni de copii si juniori;
- largirea corpului de tehnicieni;
- pentru o metodologie moderna de instruire în rugbyul nostru;
- implementarea unui spirit rugbystic elevat.
Ei bine, tuturor interventiilor mele le-a fost rezervata o indiferenta totala, parca as fi vorbit de chestiuni departe de obiectul federatie noastre.
Mai mult , cu toata pasiunea mi-am concentrat eforturile si am facut doua carti de metodologia pregatirii rugbystice, pentru copii si juniori în special, zicând ca aduc rugbyului nostru, tehnicienilor si jucatorilor, pe lânga prinosul de recunostinta, si experienta mea în domeniu, concretizata cu rezultate bune. Au fost publicate de presedintele nostru si nu am pretins drepturi de autor, zicând ca, daca aceste sunt, le ofer în beneficiul unor copii. Am fost foarte încântat de cota de 40 de exemplare oferite. Ei bine am fost surprins când am aflat ca la Academia de rugby, într-o criza acuta de bibliografie rugbystica în limba noastra, cartile mele nu sunt recomandate, multi dintre antrenorii specializati aici fiind surprinsi, la 4 si 2 ani de la aparitie, de existenta acestora. M-a mirat dece cu buna intentie lectorii acestei institutii tin departe de cursanti si jucatorii tineri o forma de a cunoste rugbyul sub aspectul instruiri prin experienta unui tehnician, fie el oricine. Ar putea crede cineva ca a fost ceva personal cu autorul (?), dar relatiile noastre excludeau supozitia asta. Era clar privarea rugbyului românesc de un bun, o carte, buna rea, ce întodeauna poate fi bine venita. Cartile le mai gasesc cei care se ratacesc prin zona operetei si accidental dau de libraria editurii fest, pe undeva printre blocuri.
In rest, atasamentul meu fata de rugbyul ce mi-a dat ocazia de împlinire profesionala este nelimitat, chiar si interventiile recente, facute cu o nota aspra, cu sugestii de luat în seama (mai ales în lipsa stringenta de initiativa si chiar profesionalism al celor ce ar fi trebuit sa se implice în procesul dezvoltarii rugbyului nostru), le vreau doveditoare de bune sentimente.
Când am avut ocazia sa arat concret acesta permanenta devotiune am facut-o, considerând asta o mare sansa. Asa a fost si acum câtiva ani când am aranjat un stagiu de pregatire al nationalei la Coimbra – la 200 km de Lisabona (osaptamâna înaintea jocului din CEN, victorie cu 48-0), în conditii elegante si surprinzator de economice, cu transport total gratuit în Portugalia si alte înlesniri ce le impunea obiectivul de instruire.
Fata de celelalte actiuni laborioase ale federatiei fara discutie am aprecieri cuvenite, dar în viziunea mea si a multora dintre colegii de grup-discutii, oricât ar fi de grozave n-au cum estompa neîmplinirile din segmentul de copii si juniori – viitorul rugbyului nostru.
Sper din toata inima ca apropiata noastra participare la CM sa marcheze si saltul de valoare dorit atât si care sta în putinta talentatilor nostri internationali.
Cu toata prietenia,
Vasile Constantin – Mao
PS.1 Citesc cu mult interes fiecare opinie si sunt bucuros când apare un nou intervenient. Pastrez regretul ca poate colegii mei antrenorii au mai putin acces la internet. Opinia lor ar vorbi si mai autorizat despre realitati si neajunsuri, iar sugestiile practice colosale. Ma gândesc la amicul meu Lache, la Ghiocel , la Fane si altii, oameni de mare greutate în rugbyul nostru.
PS.2 Azi, în plina noapte cum va spuneam, m-a trezit deplin elocinta si elocventa interventiei d.lui Radu Dinu, un simplu iubitor de rugby. Te îmbratisez cu toata caldura draga prieten si voi astepta cu nerabdare sa te întâlnesc cât mai des pe site-ul nostru.
Acelsi, Mao
Nu vreau sa zic cu asta, cum ar putea Dl.Câmpeanu, chipurile în intentia de a limpezi lucrurile, sa o talmeceasca ia uite domnule, nebunul asta ar vrea sa punem ceasurile sa ne trezeasca la ora 3 dimineata!!
Nu, este cu totul altceva: de a vedea clar realitatea si ce este de îndreptat sa se îndrepte cât mai repede. Sa nu ne acoperim neputintele ca, iata, IRB-ul este foarte multumit! Va spun eu, pentru ca oamenii astia cred ca atunci când un rugbyst, un for ceva , zice o vorba e vorba (ca asa este în rugbyul lor), si daca vre-un comisar a vazut acum vre-o patru ani Stad. Tineretului plin de copii, ne banuind ca era unica actiune în tara asta mare si singura în an (!), nu-si poate închipui ca toata acea miscare s-a topit.. Ce ar fi daca ne-ar spune sa le aratam sutele de echipe scolare pe care le declaram în rapoarte?
In fine, am vrut sa spun ca este cazul sa ne desteptam.
Dece nu-l las pe Dl Câmpeanu în pace? Pentruca cu buna intentie, perspicace cum este, a vrut sa ma descrediteze pentru, zicea dumnealui, lamureste o mare confuzie ce reiesea din discutiile ce se angajase în grup si la care federalii, chiar mebri ai grupului, taceau. Ca eu spusesem treaba cu contabilul, dar era o aluzie la retinerea federalilor de a vorbi neutorizat. Ei bine, or interventia dânsului, or cea cu informarea despre actiunile de dezvoltarea rugbyului la copii si juniori a lamurit complet chestiunea cu confuzia: aceasta se afla clar, si grav, dar în alta parte.
Am simtit nevoia ca la interventiile mele de pâna acum, facute într-o nota critica, neobisnuita în rugbyul nostru, care din totdeuna a acoperit grave neîmpliniri la fondul activitatii la umbra bunei reprezentari internationale (excelenta alta data si meritorie, înca azi), sa fac niste precizari.
Interventiile s-au referit la activitatea de copii si juniori si asta sub aspectul dezvoltarii si cresterii bazei de tineri practicanti, sustinut de ce cunosteam din realiatea zilei si completat de informarea federatiei la problema. Din aceste surse reiese clar reculul serios al activitatii, cum si nici-o interventie serioasa de remediere a acestui stadiu.
Am intervenit pentruca sunt din multe motive interesat de acest segment al rugbyului nostru si, apoi, frapat de lipsa de realism a federatiei care în ciuda evidentei vrea sa ne convinga ca totul este bine. In ultimii 5 ani nu s-a realizat nimic, nu exista o strategie, nu apare în preocuparile forului director nici-o actiune serioasa, ampla, bine coordonata, menita sa schimbe în 2-3 ani aceasta stare alarmanta evidentiata si de mai toti intervenienti la subiect.
Interesul meu pentru sectorul de copii si juniori, chiar în situatia de a trai si munci în alta parte, a fost constant si bine manifestat. Astfel:
- Când în 2001 noua echipa federala a prezentat activitatea de copii si juniori ca un obiectiv prioritar, am rasuflat usurat ca rugbyului nostru tânar i se acorda atentia de rigoare. Dupa un an si ceva, vazând ca nu se misca nimic, i-am solicitat Dl. O.Morariu, presedintele federatiei de atunci, o intrevedere. Am discutat pe îndelete si m-am lamurit ca alte probleme presante au fost de rezolvat (echipa nationala, competitiile seniorilor, subventiile etc.) dar ca în sezonul ce urma activitatea de care ma interesam v-a fi atacata frontal. Lucrurile nu s-au miscat din loc, dumnelui trecând dupa cum stiti, în responsabilitati superioare.
- In repetate rânduri, cu aceiasi insistenta si nota grava, verbal sau scris, am intervenit sesizând minimalizarea, daca nu chiar totala indiferenta fata de baza activitati în detrimentul aspectului performantial.
-Am prezentat o seama de proiecte bine sistematizate si fundamentate, considerate oportune mai ales în lipsa altora oficiale (prezentate sau aplicate), precum:
- îmbunatatirea activitatii sectiilor de copii si juniori si largirea numarului de practicanti;
- strategia abordarii rugbyului scolar;
- rectivarea gruparilor desfiintate, prin actiuni de copii si juniori;
- largirea corpului de tehnicieni;
- pentru o metodologie moderna de instruire în rugbyul nostru;
- implementarea unui spirit rugbystic elevat.
Ei bine, tuturor interventiilor mele le-a fost rezervata o indiferenta totala, parca as fi vorbit de chestiuni departe de obiectul federatie noastre.
Mai mult , cu toata pasiunea mi-am concentrat eforturile si am facut doua carti de metodologia pregatirii rugbystice, pentru copii si juniori în special, zicând ca aduc rugbyului nostru, tehnicienilor si jucatorilor, pe lânga prinosul de recunostinta, si experienta mea în domeniu, concretizata cu rezultate bune. Au fost publicate de presedintele nostru si nu am pretins drepturi de autor, zicând ca, daca aceste sunt, le ofer în beneficiul unor copii. Am fost foarte încântat de cota de 40 de exemplare oferite. Ei bine am fost surprins când am aflat ca la Academia de rugby, într-o criza acuta de bibliografie rugbystica în limba noastra, cartile mele nu sunt recomandate, multi dintre antrenorii specializati aici fiind surprinsi, la 4 si 2 ani de la aparitie, de existenta acestora. M-a mirat dece cu buna intentie lectorii acestei institutii tin departe de cursanti si jucatorii tineri o forma de a cunoste rugbyul sub aspectul instruiri prin experienta unui tehnician, fie el oricine. Ar putea crede cineva ca a fost ceva personal cu autorul (?), dar relatiile noastre excludeau supozitia asta. Era clar privarea rugbyului românesc de un bun, o carte, buna rea, ce întodeauna poate fi bine venita. Cartile le mai gasesc cei care se ratacesc prin zona operetei si accidental dau de libraria editurii fest, pe undeva printre blocuri.
In rest, atasamentul meu fata de rugbyul ce mi-a dat ocazia de împlinire profesionala este nelimitat, chiar si interventiile recente, facute cu o nota aspra, cu sugestii de luat în seama (mai ales în lipsa stringenta de initiativa si chiar profesionalism al celor ce ar fi trebuit sa se implice în procesul dezvoltarii rugbyului nostru), le vreau doveditoare de bune sentimente.
Când am avut ocazia sa arat concret acesta permanenta devotiune am facut-o, considerând asta o mare sansa. Asa a fost si acum câtiva ani când am aranjat un stagiu de pregatire al nationalei la Coimbra – la 200 km de Lisabona (osaptamâna înaintea jocului din CEN, victorie cu 48-0), în conditii elegante si surprinzator de economice, cu transport total gratuit în Portugalia si alte înlesniri ce le impunea obiectivul de instruire.
Fata de celelalte actiuni laborioase ale federatiei fara discutie am aprecieri cuvenite, dar în viziunea mea si a multora dintre colegii de grup-discutii, oricât ar fi de grozave n-au cum estompa neîmplinirile din segmentul de copii si juniori – viitorul rugbyului nostru.
Sper din toata inima ca apropiata noastra participare la CM sa marcheze si saltul de valoare dorit atât si care sta în putinta talentatilor nostri internationali.
Cu toata prietenia,
Vasile Constantin – Mao
PS.1 Citesc cu mult interes fiecare opinie si sunt bucuros când apare un nou intervenient. Pastrez regretul ca poate colegii mei antrenorii au mai putin acces la internet. Opinia lor ar vorbi si mai autorizat despre realitati si neajunsuri, iar sugestiile practice colosale. Ma gândesc la amicul meu Lache, la Ghiocel , la Fane si altii, oameni de mare greutate în rugbyul nostru.
PS.2 Azi, în plina noapte cum va spuneam, m-a trezit deplin elocinta si elocventa interventiei d.lui Radu Dinu, un simplu iubitor de rugby. Te îmbratisez cu toata caldura draga prieten si voi astepta cu nerabdare sa te întâlnesc cât mai des pe site-ul nostru.
Acelsi, Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu