Chiar o mica revolutie i-ar trebui rugbyului nostru?
Este aceasta o simpla figura de stil, ceva valuri pentru a agita spiritele sau un proces absolut necesar modernizarii si consolidarii activitatii rugbystice de la noi?
Am numit un anume proces de renovare structurala si în mentalitate „o mica revolutie” încercând sa accentuez imperativul si amplitudinea masurilor ce se impun pentru creiarea unui cadru stimulator, dinamizant al activitatii.
Este o treaba grea, lasata balta de decenii, care cere ample învestitii morale si materiale.
Iata pe scurt ce am vrut sa sugerez cu acea mica revolutie a rugbyului nostru”:
- m-am gândit la o revolutie pentru rugbyul nostru în plan conceptual, de a folosi socialmente marile influente educativ-formative ale jocului în sine si ale activitatii în general (proiectata mult mai larga, înzecita, însutita, decât astazi); de a returna cu generozitate cât mai multa dedicatie din partea fiecaruia pentru raspândirea si consolidarea rugbyului:
o am plecat de la mentalitatea actuala în care de la cel mai mic nivel asteaptam sa primim de la rugby cât mai mult si când este sa dam, uitam;
o am luat în seama accentul pus excesiv pe rugbyul de performanta si lipsa preocuparilor pentru raspândirea jocului ca mijloc de divertisment si educativ, fapt ce a restrâns la maximum numarul practicantilor, dar si functia sociala a acestuia;
o m-am gândit la numarul extrem de limitat de persoane disponibile de a dedica voluntariatul propriu în folosul rugbyului.
- m-am gândit la o revolutie în manifestarea asa zisului spirit rugbystic, cu fair-play pentru tot ce înconjoara fenomenul rugbystic, cu o eleganta a relatiilor, cu o distinctie a manifestarilor, ce fac din acest joc o arie civica si educativa elevata pentru întreaga societate. In fine, un spirit atins de acel aer de maretie a manifestarii colectiv-umane apoteotic relevat în viata si competitiile marelui rugby, fata de care noi suntem undeva deosebit de departe. Astfel:
o accentuarea functiei educative a rugbyului printr-o instruire adecvata, facuta de adevarati pedagogi si marcata de norme de comportament elevat;
o eliminarea „vulgarului” din jurul competitiilor;
o promovarea relatiilor de amicitie si respect pentru tot ce înseamna rugby;
o creiarea unui potential organizatoric si de ambianta în aria rugbyului nostru dupa modelul marilor potente rugbystice.
- nu mai vorbesc ca m-am gândit la acel proces amplu de divulgare a rugbyului în rândul copiilor si tinerilor, subiect atins saptamânile trecute si din care au reiesit asigurarile federalilor ca totul este OK, sa n-o mai facem pe alarmistii. Astfel:
o aplicarea unei strategii ferme si ample de dezvoltare în care sa fie implicata toata suflarea rugbystica (cu cifre clare, termene de realizare, responsabilitati etc);
o exploatarea ampla a mediului scolar;
o reconsiderarea "profesionalizarii timpurii”, în care federatia învesteste mult, a jucatorilor mai dotati, selectati din zi în zi dintr-un numar tot mai redus de practicanti.
- m-am gândit la o revolutie în metodologia de instruire, în pas cu imensele cuceriri ale rugbyului mondial.
o Academia de Rugby, speranta noastra de refacere a acelui potential tehnic cu care rugbyul nostru surprindea frecvent pe francezi, din mai multe motive, nu cred ca actioneaza la nivelul mondial actual, nici vorba de deceniul viitor. In plus efectele concrete în instruirea gruparilor sunt insesizabile (vedeti nivelul jocului practicat la noi cum si lipsa de competitivitate a echipelor de club);
o nu exista o metodologie practica adecvata diferitelor categorii de vârta, cu mijloace didactice si pedagogice specifice; instruirea la vârtele mici este marcata de o presiune competitiva ce conturba grav efectul formativ si chiar efectul educativ;
o formarea unui numar larg de monitori-educatori, atragerea în antrenorat a jucatorilor internationali etc.
o studierea modelelor de instruire ale rugbyului în voga (N.Zeelanda, Australia etc.)
- m-am gândit ca rugbyului nostru îi trebuie o mica revolutie în structura sa organizatorica. Astfel:
o cu disponibilizarea gruparilor (conducerea clubului si sectiei, a corpului de tehnicieni, organizatori etc.) pentru amplificarea activitatii rugbystice prin popularizarea larga a jocului si extinderea acestuia la nivel de copii si juniori, în mediul scolar etc.
o si central: organizarea comisiei de dezvoltare, a comitetelor regionale, poate chiar o federatie a rugbyului scolar; suplimentarea schemei federale cu un secretar gen.adjunct si un antrenor federal ptr. copii si juniori etc.
§ disponibilizarea factorilor federali (blocati în mare majoritate cu atributii de reprezentare, pregatire-competiti e: deplasari, cantonamente etc.) pentru marile probleme ale activitatii de baza.
- m-am gândit ca rugbyul nostru ar merita si o revolutie în amplificarea si modernizarea bazei materiale, în genul amenajarilor de la Stadionul Tineretului , chiar daca este atât de spinoasa pentru ca implica factorul financiar, astfel:
o functionalizarea corespunzatoare a bazelor disponibile (am mai vorbit de Parcul Copilului si Sp. Studentesc-Tei, inclusiv St.Tineretului etc.)
o impunerea unui spirit gospodareasc si atentie pentru întretinere, reamenajare si îmbunatatirea conditiilor de instruire-competiti e, precum si cele oferite spectatorilor;
o recuperarea bazelor sportive pierdute la desfiintarea gruparilor prin reacticvarea acestora cu activitate de copii si juniori (am prezentat un proiect-demers pentru sensibilizarea persoanelor din ariile afectate, initiativa neglijata si etichetata ca pur sentimentalism! )
Iata la ce m-am gândit când, modest, am zis „o mica revolutie pentru rugbyul nostru” si cu siguranta n-am atins toate aspectele ce ar merita o serioasa revolutionare.
Banuesc ca cele de mai sus sunt obiective distincte si clare, mai ales pentru echipa federala, si ca se lucreaza la ele. Sa cred oare ca reactia iritata cu care am fost tratat la emiterea ideei de revolutie a fost un raspuns contrariu?
Solicit membrilor grupului nostru, atât de reprezentativ în valori umane si rugbystice, cum si cu o bogata experienta organizativ- metodologica, sa intervina, ajutând ca acesta tema sa fie elucidata si, în acelas timp, mobilizatoare pentru un efort amplu si comun de refundamentare conceptuala si practica a rugbyului nostru.
Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao
Probabil, un observator mai atent a retinut discretia cu care am trecut peste atentatul la dreptul la opinie sau alte admonestari adresate dupa ce am emis idei renovatoare (o singura precizare tin sa fac la nelamurirea presedintelui: "rugbyul nostru" despre care vorbesc în fiecare clipa este acela pe care l-am servit cu onestitate si totala dedicatie, lucru ce încerc sa fac si acum).
Am actionat asa convins ca spiritul de conciliere trebuie sa ne anime în bunele intentii pentru rugbyul nostru.
Este aceasta o simpla figura de stil, ceva valuri pentru a agita spiritele sau un proces absolut necesar modernizarii si consolidarii activitatii rugbystice de la noi?
Am numit un anume proces de renovare structurala si în mentalitate „o mica revolutie” încercând sa accentuez imperativul si amplitudinea masurilor ce se impun pentru creiarea unui cadru stimulator, dinamizant al activitatii.
Este o treaba grea, lasata balta de decenii, care cere ample învestitii morale si materiale.
Iata pe scurt ce am vrut sa sugerez cu acea mica revolutie a rugbyului nostru”:
- m-am gândit la o revolutie pentru rugbyul nostru în plan conceptual, de a folosi socialmente marile influente educativ-formative ale jocului în sine si ale activitatii în general (proiectata mult mai larga, înzecita, însutita, decât astazi); de a returna cu generozitate cât mai multa dedicatie din partea fiecaruia pentru raspândirea si consolidarea rugbyului:
o am plecat de la mentalitatea actuala în care de la cel mai mic nivel asteaptam sa primim de la rugby cât mai mult si când este sa dam, uitam;
o am luat în seama accentul pus excesiv pe rugbyul de performanta si lipsa preocuparilor pentru raspândirea jocului ca mijloc de divertisment si educativ, fapt ce a restrâns la maximum numarul practicantilor, dar si functia sociala a acestuia;
o m-am gândit la numarul extrem de limitat de persoane disponibile de a dedica voluntariatul propriu în folosul rugbyului.
- m-am gândit la o revolutie în manifestarea asa zisului spirit rugbystic, cu fair-play pentru tot ce înconjoara fenomenul rugbystic, cu o eleganta a relatiilor, cu o distinctie a manifestarilor, ce fac din acest joc o arie civica si educativa elevata pentru întreaga societate. In fine, un spirit atins de acel aer de maretie a manifestarii colectiv-umane apoteotic relevat în viata si competitiile marelui rugby, fata de care noi suntem undeva deosebit de departe. Astfel:
o accentuarea functiei educative a rugbyului printr-o instruire adecvata, facuta de adevarati pedagogi si marcata de norme de comportament elevat;
o eliminarea „vulgarului” din jurul competitiilor;
o promovarea relatiilor de amicitie si respect pentru tot ce înseamna rugby;
o creiarea unui potential organizatoric si de ambianta în aria rugbyului nostru dupa modelul marilor potente rugbystice.
- nu mai vorbesc ca m-am gândit la acel proces amplu de divulgare a rugbyului în rândul copiilor si tinerilor, subiect atins saptamânile trecute si din care au reiesit asigurarile federalilor ca totul este OK, sa n-o mai facem pe alarmistii. Astfel:
o aplicarea unei strategii ferme si ample de dezvoltare în care sa fie implicata toata suflarea rugbystica (cu cifre clare, termene de realizare, responsabilitati etc);
o exploatarea ampla a mediului scolar;
o reconsiderarea "profesionalizarii timpurii”, în care federatia învesteste mult, a jucatorilor mai dotati, selectati din zi în zi dintr-un numar tot mai redus de practicanti.
- m-am gândit la o revolutie în metodologia de instruire, în pas cu imensele cuceriri ale rugbyului mondial.
o Academia de Rugby, speranta noastra de refacere a acelui potential tehnic cu care rugbyul nostru surprindea frecvent pe francezi, din mai multe motive, nu cred ca actioneaza la nivelul mondial actual, nici vorba de deceniul viitor. In plus efectele concrete în instruirea gruparilor sunt insesizabile (vedeti nivelul jocului practicat la noi cum si lipsa de competitivitate a echipelor de club);
o nu exista o metodologie practica adecvata diferitelor categorii de vârta, cu mijloace didactice si pedagogice specifice; instruirea la vârtele mici este marcata de o presiune competitiva ce conturba grav efectul formativ si chiar efectul educativ;
o formarea unui numar larg de monitori-educatori, atragerea în antrenorat a jucatorilor internationali etc.
o studierea modelelor de instruire ale rugbyului în voga (N.Zeelanda, Australia etc.)
- m-am gândit ca rugbyului nostru îi trebuie o mica revolutie în structura sa organizatorica. Astfel:
o cu disponibilizarea gruparilor (conducerea clubului si sectiei, a corpului de tehnicieni, organizatori etc.) pentru amplificarea activitatii rugbystice prin popularizarea larga a jocului si extinderea acestuia la nivel de copii si juniori, în mediul scolar etc.
o si central: organizarea comisiei de dezvoltare, a comitetelor regionale, poate chiar o federatie a rugbyului scolar; suplimentarea schemei federale cu un secretar gen.adjunct si un antrenor federal ptr. copii si juniori etc.
§ disponibilizarea factorilor federali (blocati în mare majoritate cu atributii de reprezentare, pregatire-competiti e: deplasari, cantonamente etc.) pentru marile probleme ale activitatii de baza.
- m-am gândit ca rugbyul nostru ar merita si o revolutie în amplificarea si modernizarea bazei materiale, în genul amenajarilor de la Stadionul Tineretului , chiar daca este atât de spinoasa pentru ca implica factorul financiar, astfel:
o functionalizarea corespunzatoare a bazelor disponibile (am mai vorbit de Parcul Copilului si Sp. Studentesc-Tei, inclusiv St.Tineretului etc.)
o impunerea unui spirit gospodareasc si atentie pentru întretinere, reamenajare si îmbunatatirea conditiilor de instruire-competiti e, precum si cele oferite spectatorilor;
o recuperarea bazelor sportive pierdute la desfiintarea gruparilor prin reacticvarea acestora cu activitate de copii si juniori (am prezentat un proiect-demers pentru sensibilizarea persoanelor din ariile afectate, initiativa neglijata si etichetata ca pur sentimentalism! )
Iata la ce m-am gândit când, modest, am zis „o mica revolutie pentru rugbyul nostru” si cu siguranta n-am atins toate aspectele ce ar merita o serioasa revolutionare.
Banuesc ca cele de mai sus sunt obiective distincte si clare, mai ales pentru echipa federala, si ca se lucreaza la ele. Sa cred oare ca reactia iritata cu care am fost tratat la emiterea ideei de revolutie a fost un raspuns contrariu?
Solicit membrilor grupului nostru, atât de reprezentativ în valori umane si rugbystice, cum si cu o bogata experienta organizativ- metodologica, sa intervina, ajutând ca acesta tema sa fie elucidata si, în acelas timp, mobilizatoare pentru un efort amplu si comun de refundamentare conceptuala si practica a rugbyului nostru.
Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao
Probabil, un observator mai atent a retinut discretia cu care am trecut peste atentatul la dreptul la opinie sau alte admonestari adresate dupa ce am emis idei renovatoare (o singura precizare tin sa fac la nelamurirea presedintelui: "rugbyul nostru" despre care vorbesc în fiecare clipa este acela pe care l-am servit cu onestitate si totala dedicatie, lucru ce încerc sa fac si acum).
Am actionat asa convins ca spiritul de conciliere trebuie sa ne anime în bunele intentii pentru rugbyul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu