Tot despre criteriile psihologice in selectia si formarea jucatorilor
Saptamana trecuta am scris despre aplicarea criteriilor psihologice in selectia jucatorilor, ca o tendinta de modernizare a metodologiei de instruire. Exemplificam aceasta exigenta, accentuata si de profesionalizarea rugbyului, cu jucatorii mijlocasi, piese esentiale in manifestarea jocului echipelor.
Saptamana trecuta am scris despre aplicarea criteriilor psihologice in selectia jucatorilor, ca o tendinta de modernizare a metodologiei de instruire. Exemplificam aceasta exigenta, accentuata si de profesionalizarea rugbyului, cu jucatorii mijlocasi, piese esentiale in manifestarea jocului echipelor.
A fost la acel articol si o intervntie a unui membru al grupului pe care nu pot sa o las neremarcata, si asta din mai multe motive, astfel:
1. Iata, prin semnalul dvs, domnule Manea Armand, se confirma ca www.stiri-rugby mai functioneaza; si chiar daca numai un singur curios, iubitor de rugby, se intereseaza ce mai gandeste si spune altcineva despre acest joc si tot merita acesta forma de comunicare.
2. Mai spunea intervenientul: „Este extrem de interesant (materialul) si sper sa fie de ajutor tuturor!”. Cu aceasta ocazie remarc indiferenta sau pasivitatea persoanelor autorizate, fie prin experienta sportiva, fie prin practica antrenorala, la teme care vizeaza ceva spre mutarea evolutiva a rugbyului nostru! Regret ca aceasta nota este data chiar de cei care ar trebui sa fie cei mai interesati de un proces novator in metodologia de instruire. Daca acestia nu au chiar nimic de zis, desconsiderand experienta si minimalizand actiuni ce pot ameliora un anumit aspect in rugbyul nostru, gasesc ca este destul de trist.
3. In PS-ul la acel articol am facut si ceva omisiuni, care de fapt imi sustin punctul de vedere si propunerea pentru o atentie deosebita in cazul selectiei si pregatirii mijlocasilor, astfel:
Practica de selectie si formare a mijlocasilor mi-a ocazionat si observatii interesante determinate clar de relatia intre exigentile de ordin psihologic, diferite ale celor doua posturi (mentionam in joc dominanta pentru demiul de melee este presiunea externa, iar la nivelul uverturii presiunea interna) si calitatile proprii acestora.
Astfel, in acelas timp am început initierea cu V. Popisteanu si V. Udroiu, iar dupa criteriile obisnuite i-am orientat pe primul pentru demi si celalalt pentru uvertura. Si chiar daca în antrenamente eram optimist in alegere, de la primele jocuri am observat ca ceva nu functioneaza cum trebuie. Era clar reactia diferita de (ne)acomodare de ordin psihologic a celor doi tineri, iar schimbarea rolurilor, se stie, a coincis si cu cariere de foarte buni sportivi. O alta confirmare legata de încadrarea psihologica adecvata la aceste posturi am avut-o din partea lui Radu Tudor, care cu postura certa de demi de melee, cu activitate si rezultate in acest post la juniori si chiar la seniori, s-a consacrat totusi ca o buna si eficace uvertura.
Apoi, repar o omisiune la lista mijlocasilor cu care am lucrat in etapa formarii: este vorba de Iacob Marius, multi campion national (juniori si seniori) si international, decamdata, o promisiune ratata pentru antrenorat!
4. Am propus in cateva randuri analizarea si aplicarea criteriilor de evaluare psihologica mai ales in cazul mijlocasilor. Si asta inca de acum 4 ani, când la Cupa Mondiala nationala noastra statea intr-o singura uvertura, care chiar la primul joc se si accidentase. Se vorbea de a continua acea competitie fantastica cu o improvizatie pe acest post decisiv! Atunci, ca si acum, gandeam ca nu stam prea grozav la acest post si ca la cluburi nu se face o specializare detaliata a jucatorilor, corelata si cu avalansa de noutati in instruire si la ritmul de evolutie al jocului. Ei bine, la acele demersuri nu am auzit nici macar o aluzie sau o preocupare, ceva!
In acest sens, inspirat si de actiuni ce le faceam (cu Sandu Pop si Gogu Nica), in cadrul lotului national de juniori, pentru sportivii bucuresteni, pe cupluri: tragator-prinzatori, mijlocasi, fundasi, am propus o operatiune de specializare ampla la nivel central pentru mijlocasi, in special. Si ca sa nu „cada costisitoare” , conditie de anihilare chiar si a celor mai pertinente intentii, am propus actiunea doar pentru jucatorii juniori, mijlocasi ai echipelor din Capitala. Adunand jucatorii de pe aceste posturi, incepand cu juniorii III, pot fi vreo 8-10 demii si tot atâtea uverturi ce ar putea fi prinsi în aceasta specializare. Odata pe saptamâna, în cicluri lunare de 2-3 ori pe an, acestor importanti jucatori li s-ar fi largit orizontul rugbystic altfel de cum se face la sectii. Prevedeam pe lânga lectii teoretice, despre vasta activitate si responsabilitate a acestor posturi in dezvoltarea jocului, si antrenamente practice, pentru largirea si perfectionarea bagajului tehnico-tactic. Apoi, prezenta marilor nostri performeri ar ajuta instruirea. Ma gandesc ce stimulant ar fi pentru tinerii jucatori contactul in lucru concret cu experimentatii Alexandru Dumitru, Mircea Paraschiv si altii.
Am fi avut, iata dupa trei-patru ani, cel putin 5-6 demii si tot atatea uverturi cu un alt nivel de cunostinte despre jocul de ansamblu si propriu postului, cum si cu abilitati tehnice imbunatatite. Iar noi puteam sa fim multumiti ca am facut ceva serios pentru stimularea jocului acestora si implicit al echipelor. La talentul jucatorilor nostri am fi adaogat o cultura si o sistematizare a preceptelor si a solutiilor tactice atat de necesare pentru o manifestare complexa.
In paralel cu instruirea specializata a jucatorilor, cu o asistenta corespunzatoare, s-ar fi putut face si testarea si evaluarea perspectivei in performanta a tinerilor jucatori, dupa criteriul psihologic. Pe langa acesta activitate puteau fi instruiti adecvat (in acelas regim economic) si antrenorii bucuresteni, iar sistematizarea metodologiei de specializare a acestor posturi putea fi difuzata si impusa in teritoriu.
De ce am lasat sa treaca, iata, cativa ani fara sa abordam aceasta problema, ce priveste un aspect mai complex al metodologiei de selectie si formare a tinerilor mijlocasi, atat de important chiar pentru revigorarea rugbyului romanesc?
Salut calduros pe toata lumea rugbyului nostru
Vasile CONSTANTIN-MAO
1. Iata, prin semnalul dvs, domnule Manea Armand, se confirma ca www.stiri-rugby mai functioneaza; si chiar daca numai un singur curios, iubitor de rugby, se intereseaza ce mai gandeste si spune altcineva despre acest joc si tot merita acesta forma de comunicare.
2. Mai spunea intervenientul: „Este extrem de interesant (materialul) si sper sa fie de ajutor tuturor!”. Cu aceasta ocazie remarc indiferenta sau pasivitatea persoanelor autorizate, fie prin experienta sportiva, fie prin practica antrenorala, la teme care vizeaza ceva spre mutarea evolutiva a rugbyului nostru! Regret ca aceasta nota este data chiar de cei care ar trebui sa fie cei mai interesati de un proces novator in metodologia de instruire. Daca acestia nu au chiar nimic de zis, desconsiderand experienta si minimalizand actiuni ce pot ameliora un anumit aspect in rugbyul nostru, gasesc ca este destul de trist.
3. In PS-ul la acel articol am facut si ceva omisiuni, care de fapt imi sustin punctul de vedere si propunerea pentru o atentie deosebita in cazul selectiei si pregatirii mijlocasilor, astfel:
Practica de selectie si formare a mijlocasilor mi-a ocazionat si observatii interesante determinate clar de relatia intre exigentile de ordin psihologic, diferite ale celor doua posturi (mentionam in joc dominanta pentru demiul de melee este presiunea externa, iar la nivelul uverturii presiunea interna) si calitatile proprii acestora.
Astfel, in acelas timp am început initierea cu V. Popisteanu si V. Udroiu, iar dupa criteriile obisnuite i-am orientat pe primul pentru demi si celalalt pentru uvertura. Si chiar daca în antrenamente eram optimist in alegere, de la primele jocuri am observat ca ceva nu functioneaza cum trebuie. Era clar reactia diferita de (ne)acomodare de ordin psihologic a celor doi tineri, iar schimbarea rolurilor, se stie, a coincis si cu cariere de foarte buni sportivi. O alta confirmare legata de încadrarea psihologica adecvata la aceste posturi am avut-o din partea lui Radu Tudor, care cu postura certa de demi de melee, cu activitate si rezultate in acest post la juniori si chiar la seniori, s-a consacrat totusi ca o buna si eficace uvertura.
Apoi, repar o omisiune la lista mijlocasilor cu care am lucrat in etapa formarii: este vorba de Iacob Marius, multi campion national (juniori si seniori) si international, decamdata, o promisiune ratata pentru antrenorat!
4. Am propus in cateva randuri analizarea si aplicarea criteriilor de evaluare psihologica mai ales in cazul mijlocasilor. Si asta inca de acum 4 ani, când la Cupa Mondiala nationala noastra statea intr-o singura uvertura, care chiar la primul joc se si accidentase. Se vorbea de a continua acea competitie fantastica cu o improvizatie pe acest post decisiv! Atunci, ca si acum, gandeam ca nu stam prea grozav la acest post si ca la cluburi nu se face o specializare detaliata a jucatorilor, corelata si cu avalansa de noutati in instruire si la ritmul de evolutie al jocului. Ei bine, la acele demersuri nu am auzit nici macar o aluzie sau o preocupare, ceva!
In acest sens, inspirat si de actiuni ce le faceam (cu Sandu Pop si Gogu Nica), in cadrul lotului national de juniori, pentru sportivii bucuresteni, pe cupluri: tragator-prinzatori, mijlocasi, fundasi, am propus o operatiune de specializare ampla la nivel central pentru mijlocasi, in special. Si ca sa nu „cada costisitoare” , conditie de anihilare chiar si a celor mai pertinente intentii, am propus actiunea doar pentru jucatorii juniori, mijlocasi ai echipelor din Capitala. Adunand jucatorii de pe aceste posturi, incepand cu juniorii III, pot fi vreo 8-10 demii si tot atâtea uverturi ce ar putea fi prinsi în aceasta specializare. Odata pe saptamâna, în cicluri lunare de 2-3 ori pe an, acestor importanti jucatori li s-ar fi largit orizontul rugbystic altfel de cum se face la sectii. Prevedeam pe lânga lectii teoretice, despre vasta activitate si responsabilitate a acestor posturi in dezvoltarea jocului, si antrenamente practice, pentru largirea si perfectionarea bagajului tehnico-tactic. Apoi, prezenta marilor nostri performeri ar ajuta instruirea. Ma gandesc ce stimulant ar fi pentru tinerii jucatori contactul in lucru concret cu experimentatii Alexandru Dumitru, Mircea Paraschiv si altii.
Am fi avut, iata dupa trei-patru ani, cel putin 5-6 demii si tot atatea uverturi cu un alt nivel de cunostinte despre jocul de ansamblu si propriu postului, cum si cu abilitati tehnice imbunatatite. Iar noi puteam sa fim multumiti ca am facut ceva serios pentru stimularea jocului acestora si implicit al echipelor. La talentul jucatorilor nostri am fi adaogat o cultura si o sistematizare a preceptelor si a solutiilor tactice atat de necesare pentru o manifestare complexa.
In paralel cu instruirea specializata a jucatorilor, cu o asistenta corespunzatoare, s-ar fi putut face si testarea si evaluarea perspectivei in performanta a tinerilor jucatori, dupa criteriul psihologic. Pe langa acesta activitate puteau fi instruiti adecvat (in acelas regim economic) si antrenorii bucuresteni, iar sistematizarea metodologiei de specializare a acestor posturi putea fi difuzata si impusa in teritoriu.
De ce am lasat sa treaca, iata, cativa ani fara sa abordam aceasta problema, ce priveste un aspect mai complex al metodologiei de selectie si formare a tinerilor mijlocasi, atat de important chiar pentru revigorarea rugbyului romanesc?
Salut calduros pe toata lumea rugbyului nostru
Vasile CONSTANTIN-MAO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu