Despre un aspect al pregatirii specializate
Pista de cauciucuri si materialele protectoare la contacte
Recent, un amic mi-a povestit impresiile dupa o in vizita in Africa de Sud, unde a avut ocazia sa asiste la antrenamentele unei echipe de rugby. A fost puternic impresionat de lumea multa si viata sociala ce se desfasura la stadion pe langa antrenament. Familii intregi, persoane de toate varstele si categoriile, aveau pe langa antrenamentul echipei de rugby clipa de ragaz si deconectare cotidiana.
Apoi, pe langa alte detalii din desfasurarea antrenamentului, a fost impresionat de lucru ce jucatorii l-au facut la pista de cauciucuri (!).
Amintesc mai tinerilor in rugby ca prin anii ´60-´70 aproape toate terenurile noastre de rugby aveau montate si o asemenea pista. Bine dozata rezistenta acestora, dupa calitatea si marimea pneurilor, numarul si imbinarea acestora, pista constituia un bun si stimulant mijloc de a-ti experimenta forta si decizia la contacte. Am apucat sa lucrez la acest gen de pista care, combinat cu receptia si pasarea balonului pe contact, producea o buna solicitare a jucatorilor. Apoi, cu toate ca nu necesita cine stie ce investitie (pneurile fiind uzate), usor, usor s-au dezafectat de peste tot. Iata insa ca in lume se mai folosesc mijloace „arhaice”, dar care actioneaza la un obiectiv important: rezistenta si decizia jucatorilor in contacte.
Intre timp au aparut alte materiale moderne de antrenament cum ar fi si sacii si costumele protectoare de placaj, precum si scuturile de contact. Consider bine venita utilizarea acestora, mai ales pentru o variatie a mijloacelor de exercitare, pentru capacitarea tinerilor la decizia in contacte sau chiar la o grupa performanta pentru protectia jucatorilor la un antrenament tactic inainte de joc.
Dar substituirea in mare parte a antrenamentului de placaje si contacte la adversar real, prin utilizarea acestui material ce atenueaza impactul, constituie un mare prejudiciu, fie la tehnica de executie, fie la insasi otelirea fizica si psihica in acest efort, atat de important pentru atac, cat si pentru aparare.
Spre exemplu, exersarea placajului la sacii respectivi nu are nimic din executia tehnica propriu-zisa, unde atacantul la oricare procedeu (fata, spate sau lateral) este in miscare, determinandu-i aparatorului cu totul alta structura a procedeului (de marcaj si la placajul propriu zis). Merg mai departe si afirm ca este chiar o greseala sa lucrezi excesiv si sa zici ca inveti sau perfectionezi placajul prin exercitii la saci.
Am vazut o grupa de 22-24 juniori lucrand cu doi saci si patru scuturi. In timp ce un jucator executa un placaj si doua contacte ceilalti asezati in doua siruri asteptau sa le vina randul (fiecare avea zece coechipieri in fata). Ma gandeam ca fara acel "ajutor", sa zicem modernizat, jucatori in formatie de perechi in acelasi timp, in care le venea randul sa faca o data parcursul tehnic respectiv, ar fi facut 5-6 placaje si 8-10 contacte. Castigul, si de densitate al lucrului si de realitatea situatiei, e usor de constatat unde era.
Si apoi, este o lege a perfectionarii tehnicii sportive, pe care n-o poate schimba nimic vreodata si anume „exercitarea in conditii cat mai apropiate jocului este sfanta”. Ne mai miram apoi de ratarile puerile de placaje sau de fragilitatea contactelor observata adeseori la urmasii "marilor zimbrii” ce disperau altadata adversarii cu placajele lor naucitoare si ii demolau la gramezi ordonate.
Masina sau jugul de meleé
S-au adus 10 aparate noi (sa le zicem moderne, cu toate ca le stiu de vreo 20 de ani) si se vor mai aduce inca pe atatea, astfel ca mai toate echipele de seniori sa aiba ocazia de a perfectiona tehnica si forta la acest important moment fix al jocului: gramada ordonata.
Chestiunea este ca avem aparatele, dar este suficient asta?
Trebuie sa le si folosim asa cum trebuie. M-am gandit la acest aspect asta-vara cand, la un teren am vazut jugul respectiv. Bine, era la ceva timp de cand gruparea respectiva il primise, nu apucase inca sa-l despacheteze, era tot „la tipla”. Pentru ca am lucrat cu acest aparat ce simuleaza oarecum miscarile pe orizontala si verticala la nivelul liniei I si la care se poate doza opozitia la efortul de impingere, individual sau colectiv, le-am dat amicilor cateva sfaturi.
In primul rand, i-am pus sa scoata corzile elastice si sa le depoziteze undeva pentru a nu disparea; le-am recomandat ca si pernele trebuie depozitate pentru a le proteja de intemperii sau de vreun gest necucetat. Apoi, amicul nu stia, atunci, ca cilindrii trebuiau umpluti cu apa. I-am recomandat ca aparatul intreg sa fie protejat or într-un spatiu închis, or cu o prelata. Am fost surprins sa vad ca respectivului aparat ii lipsea cel de al doilea rand de perne, cele pentru grupaje, asa cum stiu eu ca era dotat prototipul original (!). Bineînteles, daca toate sunt fara acest al doilea rand de perne, prejudiciul nu este de colea, aparatul neputand fi utilizat si pentru o gama larga de exercitii de grupaje (maul si ruck), atat de necesare intr-o pregatire complexa.
Apoi, nu cunosc la ce nivel s-a facut instruirea tehnicienilor pentru lucrul la acest aparat. Dupa impresia ce am avut-o la o demonstratie facuta chiar de un reprezentant al firmei furnizoare, cred ca era absolut necesara aceeasi prezentare si la noi, acesta neputand fi substituita de nicio alta improvizatie.
Demonstratia respectiva a fost facuta de un fost jucator englez, inchizator, ce el propriu desfasura un efort ce te uimea (domina masina mai bine decat o întreaga linia I de seniori). Apoi gama de exercitii executate cu pachetul de jucatori era destul de ampla si elocventa. Vazand acea demonstratie mi-am dat seama de marile efecte ale lucrului la acest aparat. Pe langa exercitarea tehnicii corecte de impingere si de formare a gramezii ordonate, perfectionarea fortei de impingere (a sincronizarii efortului etc.) se poate exersa, combinat cu tot efortul coordonat de dominare a adversarului in impingere si talonarea balonului, plecarile in atac, cum si iesirile in aparare. Utilizand al doilea rand de perne se poate exersa tehnica de grupaj cu sarcina majora de dominare a adversarului (impins masina), si o sumedenie de alte manevre.
Impresionat de exchibitia acelui profesionist vis-a-vis si de „timiditatea” unor inaintasi adevarati, dar neexperimentati in acest exercitiu, mi-am dat seama ca pe langa otelirea fizica, in acest efort atat de specific rugbyului, si perfectionarea tehnica, castigul major prin lucrul la acest aparat este si de ordin psihic: decizia si fermitatea în angajamentul cu adversarul, obsesia de a-l presiona continu si de a-l dezechilibra psihic cu duritate si perseverenta in impingere.
Daca la noi nu s-a beneficiat de o asemenea demonstratie, banuiesc ca nu este inca tarziu sa se solicite, traducerea unor recomandari oricât de fidela ar fi sau chiar o expunere video ne putând reda amploarea efectului de care vorbesc.
Apoi, lucru continuu si obiectivizat in acumulari este fundamental. Numai asa putem valorifica investitia facuta.
Se poate lucra si cu jucatorii mai tineri? Bineinteles, cu atentie la dozare rezistentei (numarul limitat al corzilor elastice) si la pozitia corecta, rectilinie, a spatelui. Pentru cei mici doar ca un divertisment in instruire. La grupa de 12-14 ani, lucrat cu caracter informal si ocazional, se poate exersa numai pe o linie, evitandu-se total exagerarile. La grupa 14-16 ani cu presiunea moderata din spate si insistandu-se mai mult pe detalii tehnice. De la 16-17 ani, cand constitutia morfo-functionala si disponibilitatile organismului la efortul de forta se apropie de cele al adultilor se poate executa un program complet, ramanand valabila atentia sporita fata de tehnica corecta. Tehnica si presiunea la grupaje se poate exersa oricum (daca dispunem si de pernele respective).
Ideea este de a se dezvolta de timpuriu preocuparea la presiunea fizica si psihica asupra adversarului, preocupare transformata mai tarziu intr-un reflex benefic pentru randamentul individual si colectiv.
Propunere:
Pentru a nu avea surpriza ca aparatele ruginesc degeaba pe la noi, propun sa li se faca echipelor cadru-program de pregatire la jug, cum si teste de capacitate în lucru (individual, pe linii sau în formatie completa) si teste cu structuri tehnico-tactice la gramada ordonata si grupaje.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu