Odata cu debutul marei competitii, marcat puternic de vigurosul “tangou argentinian”, am intrat din plin în febra preocuparilor si a emotiilor, a calculelor si a supozitiilor.
Infrângerea Frantei, una din principalele candidate la titlul suprem, ridica din plecare la cel mai înalt nivel cota incertitudinilor, a competitivitatii acerbe a seriilor de calificari. Jocul francezilor cu Irlanda, chiar de acum, are o nota de maxim dramatism ce ar trebui sa duca calitatea jocului si a disputei la apogeul posibilitatilor acestor mari bastioane rugbystice. Greselile, neatentiile si lipsa de siguranta, care au abundat parca nepermis în manifestarea gazdelor mondialului, am vazut, se platesc scump. Lipsa de clarviziune în joc si ne adoptarea solutiilor tactice propice se reasfrâng dur în economia jocului si pe tabela de scor.
Armele principale ale argentinienilor au fost: un presing extraordinar, defensiv si ofensiv (ce a stopat adversarul si l-a determinat sa greseasca grav); un excelent joc cu piciorul (cu lovituri înalte, bine plasate si prompt urmarite ce au limitat riposta adversarului) ; o capacitate psiho-fizica iesita din comum.
Si prin prisma acestei admirabile lectii argentiniene, încrederea si sperantele pentru debutul reprezentantilor nostri sunt accentuate. O strategie optima, o disciplina perfecta si o daruire totala pe parcursul întregii dispute, poate transforma jocul cu Italia într-o mare realizare, la plasarea nationalei noastre între vrednicile echipe ale lumii.
Ce bucurie enorma ar fi pentru tot nemul nostru.
Din toata inima uram internationalilor nostri sa faca cel mai bun joc al vietii lor. Mult, mult succes.
Vasile Constantin-Mao
PS: In prezentarea serialului “Marile sclipiri ale nationalei României” am revelat în dese rânduri cum reprezentantii nostri s-au regasit uneori în postura de MARE ECHIPA, ce a uimit prin joc si rezultate întreaga lume. Speram ca si acestei talentate si experimentate generatii, i-a venit rândul la gloria adevarata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu