Parca niciodata un joc la Cupa Mondiala nu a avut atâta încarcatura de responsabilitate pentru nationala noastra, dar si de speranta pentru lumea rugbyului de la noi, ca jocul din 25 septembrie de la Toulousse. Jocul cu Portugalia, asteptat si pregatit, presupunem, minutios de catre antrenori si jucatori, precedat de doua nereusite, a capatat valente de adevarata finala. Regretabil este ca aceasta „finala” se joaca pentru evitarea ultimului loc în grupa de calificari. Miza jocului, accentuata si de faptul ca reprezentativa noastra înca nu si-a gasit un ritm competitiv rezonabil, în timp ce lusitanii si-au atras elogii în jocurile cu adversari de elita, prin intentiile si disponibilitatile lor într-un joc generos, devine extrem de interesanta, cu un grad ridicat de incertitudine.
Personal mizez totul pe echipa noastra, ba mai mult nu m-ar mira un rezultat detasat de peste 30 puncte, cu 4 eseuri românesti!
Când spun asa nu ma hazardez deloc si asta chiar daca stimulati de prima lor participarea la CM , portughezii au facut o pregatire ca niciodata, intensa si riguros orientata pe specific de competitie, exista decalaje de capacitate si experienta, net favorabile nationalei noastre.
Nu mai departe cu un an în urma reprezentativa noastra, într-o disputa de orgoliu, a câstigat la Lisabona jocul în CEN cu 27-3, remarcându-se atunci presiunea irezistibila a pachetului nostru de inaintare, pe de o parte si jocul de atac spectaculos (dar nu si eficace) al liniilor dinapoi portugheze, pe de alta parte.
In afara de bilantul întrecerilor net favorabil noua, 10-1, nationala portugheza este compusa în majoritate din jucatori amatori care joaca în campionatul intern.
Cunoscând bine particularitatile rugbyului portughez am fost în dese rânduri surprins de abordarea ezitanta a disputei din partea echipei noastre, cedând parca benevol parte din initiativa, ce a dat ocazia adversarului sa-si etaleze calitatile de buni mânîitori ai balonului, inventivi si speculativi în atac. A facut exceptie jocul de la Lisabona de anul trecut, când înaintasii nostri si-au luat rolul în serios, au fortat si uzat adversarul la momentele fixe si în grupaje, l-au depasit constant.
Luând acel joc drept reper, bineînteles cu coeficientul de evolutie ce pare favorabil portughezilor, am putea construi tactica de joc pentru disputa în cauza. Ma voi limita doar la câteva aspecte, ce le consider importante în dinamica jocului, astfel:
- Echipa de moral, cu capacitati limitate la jocul de contact si la travaliu amplu, adversarul trebuie solicitat intens si fara menajament de la început, nelasându-le balonul, dificultându- le la maximum posesia si jucarea acestuia, limitându-le astfel initiativa de joc. Pentru a dificulta opozitia la jocul nostru de grupaj si chiar pentru solicitarea excesiva a adversarului as recomanda o alternanta în atacul razant cu cel la semi distanta, dupa 1-2 pase.
- La atacul portughez, de preferinta la mâna si surprinzator de pe tot terenul, chiar din propriul 22, se recomanda o presiune accentuata a primei perdele defensive, cu siguranta în placaj a primului aparator. Am mare încredere ca aici îi vom rupe, considerând actionarea la acest nivel o reala ameliorare a apararii noastre. Pentru tendinta lor de penetrare la nivelul centrilor sustinerea în dublaj a acestora, imediata si pe tot frontul terenului este importanta.
- Preferinta adversarului pentru atac este larg extinsa si la faza de contra-atac; aceasta trebuie contracarata, pe lânga loviturile de picior cât mai adecvate, cu presiune puternica pe balonul sutat si cu urcare rapida în linie de 2-3 aparatori.
- Bine, trebuiesc evitate greselile penalizabile în propriul teren, unde pot profita substantial jucând rapid balonul sau încercând fructificarea cu jucatori de buna calitate.
Daca mai luam în calcul ca portughezii au avut pâna la jocul cu noi un program mult mai dificil, cu un joc de extrema duritate în plus, sau ca la aproape o luna la coborârea de la atlitudine jucatorii nostri pot conta pe maxima capacitate fizica, avantajul este clar de partea noastra.
Se conteaza mult pe ambitia si orgoliul jucatorilor nostri, pe atentia si concentrarea lor în faza simpla de joc sau la deciziile capitale, pe daruirea si disponibilizarea tuturor energiilor într-un joc în care pot face diferenta si recupera mult din insatisfactiile traite aici.
Adversarul, entuziast si încrezator în sansa sa, chiar si-a obiectivizat pregatirea pentru disputa cu noi, este la îndemâna noastra si trebuie „pedepsit” printr-un joc avântat si necrutator, cerebral si calm, mai ales în atmosfera infernala ce o vor face, sper ca doar la începutul jocului, miile de sustinatori portughezi.
Le uram internationalilor nostri o zi de inspiratie, o zi de regasire în postura de mari învingatori. Toti meritam o satisfactie plina.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu