Agenda rugbyului scolar (II)

Competitia de rugby-tag - o mare sansa a rugbyului bucurestean

Pe lânga marile si multele bucurii ce mi le-a oferit activitatea antrenorala, oricât as vrea, nu pot uita eforturile si stratagemele permanent folosite pentru ca rugbyul pe care îl promovam sa fie acceptat în scolile unde activam, ca si clipele de mare tensiune ce le-am trait în relatiile cu unii directori de scoala. Si asta pentru ca jocul de rugby ne fiind, atunci, apreciat un sport scolar, care sa beneficieze de propagarea si competitiile celorlalte jocuri sportive, era supus adesea la diferite discriminari. Fara îndoiala a facut exceptie etapa CFR-iadei, pentru scolile din acea retea, nelipsind, totusi, ca râvna mea rugbystica sa fie apreciata uneori, chiar si de cei care ar fi trebuit sa ma sustina, un capriciu deranjant.

Cunoscând atât de bine, din propria-mi experienta, marile avantaje ale selectionarii si organizarii echipelor de copii si juniori chiar în scoala, am fost foarte bucuros acum câtiva ani când am aflat ca jocul de rugby si-a cucerit locul ce-l merita în aria sportului scolar. Dupa câteva actiuni limitate sau incomplet fructificate, iata, i se ofera acum rugbyului bucurestean circumstante extrem de favorabile, prin deschiderea larga a portilor mai multor scoli.

Actiunea comuna a D-lui Marian Ceausu, initiatorul si sponsorul partial al unui amplu proiect de rugby-tag propus unui numar de 30 de scoli gimnaziale, cu prima faza pe durata a 3 luni (pentru care a obtinut si un protocol de colaborare cu MEC pe timp de 20 de ani) si tehnicienii federatiei, D-nii Daniel Mitrea, Florin Matei si Sandu Achim, coordonatorii proiectului - a devenit prin importanta si dimensiune, asa cum am spus în titlul, marea sansa a rugbyului bucurestean. Obiectivul este de a face o larga divulgare a rugbyului în mediul scolar concluzionata, speram, cu o infuzie ampla de tineri practicanti în sectiile de copii si juniori a cluburilor de rugby.

Am participat, marcat de emotie, la reuniunea comuna a antrenorilor si a profesorilor de educatie fizica (care s-au oferit la colaborare) si în care, pe lânga prezentarea actiunii si a detaliilor tehnice a jocului, s-au stabilit reperele organizatorice (reparizarea antrenorilor la scoli si altele). Cu aceasta ocazie m-au impresionat clar mai multe elemente, astfel:

- numarul mare de profesori disponibili pentru aceasta actiune (însotiti si de inspectorii de specialitate ai capitalei), peste 35, care înseamna tot atâtea scoli cu portile deschise rugbyului;

- tratarea excelenta si cointeresanta a colaboratorilor la proiect; cu siguranta, profesorii au trait la federatia de rugby un moment unic, placut si demn de toata consideratia.

Pe lânga materialele necesare desfasurarii acestui proiect, sunt disponibilizate si sume importante, urmarindu-se o responsabilizare cointeresata a tuturor factorilor implicati. Atât pentru învestitia materiala, dar mai ales pentru efectul moral ce trebuie sa-l emane, si în care de baza poate fi si numarul mare de copii asteptati sa completeze si revigoreze acest esalon, proiectul trebuie sa fie o reusita.

Câteva elemente determinate de importanta, dar si de complexitatea proiectului (având în vedere si câteva experiente nereusite legate de rugbyul scolar si chiar de rugby-tag) obliga, consider eu, la revizuirea întregii metodologii de desfasurare, cum si fixarea mai clara a exigentelor si responsabilitatilor , vizând chiar perspectiva extinderii proiectului în tara. Astfel:

De ordin organizatoric:

§ Pe lânga Comisia de Dezvoltare, si alte structuri federale trebuie sa-si asume responsabilitati si competente legate de actiunile rugbyului scolar. Ma refer în special la Comitetele Regionale (AMRB) si celelalte Comisii Federale (Comisia de Copii si Juniori, Comisia Tehnica si poate chiar o Comisie a Rugbyului Scolar);

§ Cluburile sportive, sectiile de rugby (de seniori si juniori) trebuie interesate si responsabilizate în colaborarea organizatorica si metodologica cu unitatile scolare, precum:

- nominalizând scolile cu premize pentru o activitate optima (localizate în apropierea bazei sportive sau cu traditii în colaborare);

- disponibilizâ nd tehnicienii pentru activitatea de divulgare a rugbyului si în desfasurarea instruirii specializate;

- foarte important, asigurarea capacitatilor de absorbtie în sectie a unui numar cât mai mare de copii si tineri elevi (organizare si instruire);

- organizarea echipelor cu denumire comuna (ex.: Scoala 126-Olimpia) , pentru avantajul organizatoric si cointeresarea unitatii scolare.

§ Tehnicienii, pregatiti pentru o „campanie de impunerea rugbyului în scoala” ca un important mijloc educativ adiacent, ar impune:

- activarea, cu aceasta ocazie, a corpului larg de monitori-educatori;

- accentuarea aspectului educativ al interventiei: transmiterea de deprinderi de conduita rugbystica (fair-play: ex. culoarul de complimentarea adversarilor la sfãrsitul jocului); notiuni de igiena sportiva, etc.

§ La finalizarea proiectului se va face o evaluare ampla a conditiilor si a randamentului programului în scoli, selectându-se unitatile în vederea permanetizarii si largirii colaborarii în activitatea rugbystica.

De ordin metodologic:

§ Urmarindu-se, nu atât formarea unor echipe reprezentative de scoala (fapt ce ar putea formaliza mult activitatea) ci, practicarea mijloacelor din rugby cu un numar cât mai mare de elevi la orele de educatie fizica, propun:

- alegerea pe scoala a claselor (minimum 2 la acelasi nivel) cu un grup mai compact, disponibil pentru activitatea propusa, si selectarea elevilor pentru rugby (pe optiuni si calitati): 10-12 elevi pe clasa;

- programarea a 2 lectii pe saptamâna pentru exersarea rugbyului; pot fi în cele doua lectii de ed.f. sau într-o lectie normala si una extra (cu participarea tuturor elevilor selectati de la acelasi nivel de clase ale scolii respective);

- antrenorii coordonatori de scoala participa direct la instruirea în cadrul orei de ed.fizica (în timp ce profesorul aplica sarcinile programei pentru restul clasei).

§ Se va stimula pregatirea organizându-se jocuri, în care arbitrajul este facut de profesori, antrenori sau chiar elevii mai mari. Astfel:

- între mini-echipele clasei: saptamânal

- între echipele de clase, pe scoala (la acelasi nivel): bilunar

- între reprezentativele de scoala (ale grupului de scoli de care raspunde antrenorul coordonator) : lunar.

- competitia finala – un festival cu cât mai multe echipe la fiecare categorie.

§ Se recomanda efectuarea instruirii rugbystice utilizând majoritatea exercitiilor sub forma de joc, stafete si întreceri, mijloace care accentueaza participarea afectiva a elevilor, marind buna dispozitie si bucuria de practicare a rugbyului.

§ Instruirea tehnica va urmari ca pe lânga tehnica de pasa si aplicarea acesteia în joc sa se exercite si alte elemente de tehnica simpla de: miscarea în teren, contacte si, în spatiu amenajat, chiar placaje. Se recomanda în conditii optime de clima si teren, atragerea elevilor la terenul de rugby.

In orice caz aceasta ampla actiune este o ocazie excelenta de perfectionare organizatorica, dar si metodologica a organismului tutelar. Gasesc ca pe lânga optiunea generoasa a profesorilor, în a ocaziona elevilor lor întâlnirea cu rugbyul, este nevoie, mai ales din partea antrenorilor, de un anumit elan si entuziasm profesional, indispensabil actiunii de animatie ce trebuie sa o determine în mediul scolarilor.

Doresc tuturor mult succes.

Vasile Constantin-Mao

PS: Pentru ca au fost doua interventii pertinente la tema „rugbyul-tag” (RT), pe scurt îmi exprim parerea:

RT este un mijloc, ales de frr pentru sensibilizarea populatiei scolare fata de jocul de rugby, adaptat la suprafeta dura a bazelor sportive scolare;

RT nu este un scop în sine (de aceia am gasit chiar neavenita afirmatia citita undeva: „peste câteva luni o sa avem o campioana scolara la RT ”), obiectivele de instruire si educatie fiind capitale. Altfel, titlurile si locurile fruntase sunt pentru toti - cum ar trebui sa fie în toate întrecerile de copii; închipuiti-va numai ca avem o echipa campioana si restul participantilor deceptionati (cel mai adesea pentru necazul ce-l manifesta „educatorul” lor);

Din punct de vedere al implicarii începatorilor în joc RT este extrem de limitativ:

- ca dinamica jocului, datorita si tehnicii precare de receptie-pasa la acest nivel si

- ca solicitare afectiva, prin lipsa elementului predilect, contactul

- s-ar mai putea adauga ezitarea la patrundere, teama în apropierea de adversar care smulge banda - elemente contrare deprinderilor ce în mod normal urmarim sa le dezvoltam chiar la începatori.

Din acest motiv s-a si convenit ca jocul de RT sa fie completat în instruire si cu alte elemente de tehnica, inclusiv de contact si placaj. In plus cât mai rapid aderentii la rugby vor ajunge si la terenul de joc, întregindu-se trairile copiilor.

Au vorbit intervenientii, si în baza experientei lor, despre o forma de joc mai apropiata de jocul de rugby, în aceleasi conditii, dar cu contact la adversar. Eu am folosit intens „hustiuliucul” si un baschet-rugby, dar în care riscul accidentarilor era permanent prezent, si nu atât de contactul cu adversarul cât împrejurimile terenului (peretii si aparatele sportive). Cu siguranta, pentru reusita impactului cautat în actiunea actuala, nu este nevoie nici de cel mai usor accident.

Poate în viitor si acest RT se va îmbogatii, adaptându-se mai bine la cerintele psiho-fizice ale jocului de rugby.

Jocul cu Portugalia - piatra de încercare a nationalei noastre

Iata, calendarul reprezentativei ofera o buna sansa de instruire si competitie la acest nivel: jocul cu Portugalia, adversar ce ne-a încercat emotiile si la recent disputata întrecere mondiala.

Ma gândesc ca, pe lânga obiectivul obligatoriu de performanta, implicit, acest joc este si o ocazie excelenta de evaluare a strategiei pe care conducatori (de ani buni) si tehnicieni au experimentat- o nationalei noastre. Si daca practic cele mai multe învestitii, materiale si morale, au fost orientate spre segmentul de reprezentare internationala, este firesc ca si pretentiile si responsabilitatile sa fie foarte mari aici. De aceia ne asteptam sâmbata la o evolutie corespunzatoare a nationalei, vizând, fara nici-un echivoc, VICTORIA.

Insist asupra acestui obiectiv prioritar important pentru palmaresul si onoarea rugbyului nostru pentru ca, iata, fie la CM fie în finalul acestui sezon, masuri si decizii clar prejudiciante valorii echipei, si implicit performantelor, vin sa prevaleze, în selectia jucatorilor, criteriile pur sportive.

In sfârsit, abordam acest joc dificil la un alt stadiul de pregatire al reprezentativei fata de jocul cu Rusia. Speram ca în jocul de la Lisabona reprezentantii nostri sa gaseasca ritmul si capacitatile necesare unei bune performante. Daca diferentele ce le facem noi cu oricare dintre celelalte reprezentative portugheze sunt evidente (vezi si ultimul 47-16 la U19), sigur acesta este decalajul real al rugbyului natiunilor noastre, iar demonstratiile de virtuozitate ale seniorilor în joc este rezultatul unui angajament serioas al unui grup de jucatori cu posibilitati modeste, dar disciplinat la camanda unui tehnician ce stie sa-si capaciteze la maximum sportivii. Daca putin, putin îi mai ajuta si adversarul, si noi în câteva rânduri ne-am detasat prin bunavointa (incusiv la CM), lasându-le initiativa si ne solicitându-i în jocul de contact, gata, fac figura de buna echipa.

Stim, au mizat mult portughezii la CM pe o victorie la noi, au fost si foarte aproape, poate de aceea vor fi si mai ambitionati acum. Echipa noastra trebuie sa-si gaseasca angajamentul optim, cu totii - jucatori si antrenori - animati de orgoliu national si dorinta de afirmare, sa lupte pentru victorie cu toata fiinta, cu daruire totala.

Cu motive în plus, astept o comportare cu care sa ne mândrim.

Mult succes si buna sansa.

Vasile Constantin-Mao

Lui Ionita Silvian

Draga amice,

Intrarea ta pe site si apelul la un sfat este un pas extrem de semnificativ, demonstrând nevoia de comunicare, nevoia de sprijin si încrederea în lumea rugbyului, legat, iata, chiar si de teme particulare. Este un lucru extraordinar sa stii ca preocuparea sau necazul, suferinta, unui rugbyst (mai ales tânar, cum este cazul tau) este si problema celorlalti „coechipieri”. Stiu, simt, preocuparea ce te framânta vizând refacerea, pentru practicarea în continuare a jocului ce te pasioneaza, este mult atenuata la sfatul prompt, cald si autorizat (M.Bucos, M.Vioreanu etc.), iar curajul tau (si râvna) în recuperare crescut.

Sincer te felicit pentru aceasta interventie care da ocazia initiatorilor Asociatiei Prietenilor Rugbyului Românesc si a site-ului stiri_rugby de a evalua propriile investitii morale, de a dubla dedicatia pentru normalizarea si înfrumusetarea relatiilor din rugbyul nostru.

Ma bucur ca semnalul tau vine din Buzau unde samânta rugbyului implantata acum câteva decenii, de un mare om al rugbyului nostru - printul Ghica, continua sa rodeasca, mai ales datorita pasiunii constante a amicului Matusoiu si a voastra celor daruiti acestei bucurii. Ca vine din Buzaul care ascunde (si datorita ingratitudinii cu care viata îsi mai trateaza eroii) un mare performer al rugbyului nostru - Alexandru Ionescu (bizonul) - omul care în cele 24 de internationalizari a jucat în echipa nationala pe sase (!) posturi (tragator, pilier, flancher, închizator, demi de mele si aripa) si a învins Franta sau a facut celebrele egaluri în deplasare (5-5/1961; 3-0/1962 si 6-6/1963).

Transmit prin acest mesaj tuturor amicilor, concitadini tie, calde salutari si dorinta de mai bine, iar tie refacere grabnica si revenirea pe terenul de joc.

Vasile Constantin-Mao

Infrangerile sunt dureroase, dar si motiv de invataminte

Stimati iubitori de rugby

"înfrângerile sunt dureroase dar si motiv de învataminte"

Gândind la dificultatile si complexitatea situatiei reprezentativei noastre am considerat de datoria mea în a trage un semnal de alarma la începerea pregatirilor pentru actuala campania internationala a echipei reprezentative. Pentru ca n-a sensibilizat cum ar fi trebuit si considerându- l de actualitate, mai ales în perspectiva unui joc mult mai dificil cu Portugalia ce poate atrage o adevarata catastrofa, iata redau integral interventia mea facuta particular, la 27 octombrie a.c., unor persoane direct implicate în conducerea nationale.

„Domnilor,

Imi cer scuze daca inoportunez cumva, dar m-am simtit obligat de a va alerta, mai mult decât banuiesc ca sunteti, în legatura cu situatia extrem de critica în care se gaseste astazi reprezentativa nationala.

Ei bine, consider ca este riscul mare ca aceasta tânara echipa sa clacheze grav atât la socul puternic cu un adversar matur si ambitios, cât si la presiunea psihica pentru o manifestare de maxima responsabilitate, pentru care, fie vorba între noi, nu este sustinuta de posibilitati prea grozave si nici de o pregatire adecvata. Cred ca nu trebuie mizat excesiv pe faptul ca au facut niste jocuri bune cu un an în urma, ca acum sa se angajeze jocul cu rusii cu acesti tineri jucatori aproape nepregatiti (fara nici-un joc serios de pregatire-verificar e).

Apoi, niciodata o schimbare de generatie nu se face în totalitate. Tinerii jucatori, debutanti la nivel superior sau în obiective responsabile, au nevoie de suportul fizic, tehnico-tactic, dar mai ales psihologic al celor experimentati. Nu-i lipsiti de acest suport, si asta pentru interesul national.- de palmares, dar si metodologic - de asigurarea unui proces logic, firesc, pentru construirea unei noi echipe.

Va sugerez sa recurgeti la orice demers, oricât de mult ar costa si sa aduceti cel putin 2-3 înaintasi si 1-2 troacari pentru consolidarea echipei. Pentru interesul national mai faceti un compromis, dar care este absolut necesar si obligatoriu. Prevad, ca daca nu-l veti face acum, veti fi obligati sa-l faceti ulterior si bine înteles într-o conjunctura mult mai dificila.

Abordarea din plecare a acestei dificile întâlniri cu obiectivul victoriei secundar, asa cum s-a si declarat, este complet gresita, mai ales ca la presiunea adversarului, si cu siguranta si limitarea posesiei, nu se poate hazarda (decât cu riscul de a fi utopici) în impunerea unui joc complet schimbat, spre deschiderea si spectaculozitatea acestuia. S-ar putea face asta foarte bine într-un joc amical, într-un joc cu un adversar mai subtire, dar nu cu rusii care, mai mult ca sigur, ne vor pune si mari probleme de aparare.

Retineti, toata lumea vrea cu rusii victorie si nu alte umilinte.

Cu toata atentia,

Vasile Constantin-Mao

PS. Ar trebui tratate corespunzator toate cazurile selectionabililor sau internationalilor nostri, si asta cu atât mai mult cu cât numarul si valoarea acestora „nu da pe afara”. Daca lipsa lui Mitu de la CM (care ar fi putut modifica, chiar si radical, prestatia si performantele echipei) nu este clarificata sau însusita de catre cineva, lipsa celor doi tineri talentati (si iata în situatia de fata si mai experimentati) din lotul reprezentativ, pe nu stiu ce motive, este de o gravitate extrema. Daca sunt plafonati cum se vorbeste, sau daca la CM n-au facut mare brânza, terbuie vazut cum si-au batut joc tehnicienii nostri de niste mari promisiuni, sufocându-i pur si simplu cu suprasolicitarile întrun timp foarte scurt pe la toate reprezentativele nationale (vedeti mesajul 519 din site-ul stiri_rugby) . Ma îndoiesc ca acum s-a ales calea cea mai corecta pentru recuperarea si valorificarea talentului acestora în favoarea rugbyului românesc.”

Am facut interventia de fata si pentru ca din declaratiile dupa joc (vezi Doamne, de vina este numai campionatul nostru foarte slab), nu reiese o atitudine matura si responsabila, asa cum impune o reprezentare internationala.

Va transmit cele mai bune gânduri si urari de bine,

Vasile Constantin-Mao

Asociatia Prietenii Rugbyului Românesc - în voga

Dupa ce cu doua saptamâni în urma s-a desfasurat în premiera, sub forma de coferinta, adunarea unui grup sensibil la obiectivul caritabil (dar si la problematica rugbyului nostru), iata mâine - 02 noiembrie a.c.- printr-un dineu de caritate, persoane importante din sportul românesc si din rugbyul nostru, împreuna cu un grup numeros de cetateni straini rezidenti în tara noastra, îsi unesc sentimentele si disponibilitatile în sustinerea acestei nobile misiuni.

Este demn de remarcat, daca la prima actiune participarea a fost doar autohtona, demonstrând (ca si adunarea spontan-saptamâ nala a veteranilor bucuresteni de la braseria „geamuri multe”) dorinta de apropiere si asociere a oamenilor rugbyului nostru, la dineul de vineri, grupul de britanici se detaseaza exemplificându- ne atmosfera filantropica promovata larg în lumea apuseana.

Este extrem de pilduitoare unirea si generozitatea la suferinta semenilor, mai ales ca am cam fost crescuti si învatati, noi românii, sa fim egoisti si indiferenti la tot ce nu este „al nostru”.

In tot acest proces meritorie este caldura afectiva, dedicatia si perspicacitatea D-lui Peter Tweedie, în a ne sugera si îndemna de a fi mai sensibili la tristetile vietii, dar si recunoscatori soartei ce ne-a protejat de grele traume.

I-am facut aseara o scurta vizita si cu toate ca acuza o migrena, m-a uimit si încântat din nou cu atentia ce o acorda la tot ce se cheama rugby, sau cu planurile de viitor în a usura durerea celor napastuiti de ghinion.

Iti multumesc Petrica pentru imboldul ce ne transmiti si doresc mult ca asociatia ce ai initiat, împreuna cu vrednicul si inimosul nostru prieten, Mihai.Vioreanu, sa-si largeasca rândurile, unind câti mai multi iubitori de rugby într-un unison generos.

Vasile Constantin-Mao