Pe lânga marile si multele bucurii ce mi le-a oferit activitatea antrenorala, oricât as vrea, nu pot uita eforturile si stratagemele permanent folosite pentru ca rugbyul pe care îl promovam sa fie acceptat în scolile unde activam, ca si clipele de mare tensiune ce le-am trait în relatiile cu unii directori de scoala. Si asta pentru ca jocul de rugby ne fiind, atunci, apreciat un sport scolar, care sa beneficieze de propagarea si competitiile celorlalte jocuri sportive, era supus adesea la diferite discriminari. Fara îndoiala a facut exceptie etapa CFR-iadei, pentru scolile din acea retea, nelipsind, totusi, ca râvna mea rugbystica sa fie apreciata uneori, chiar si de cei care ar fi trebuit sa ma sustina, un capriciu deranjant.
Cunoscând atât de bine, din propria-mi experienta, marile avantaje ale selectionarii si organizarii echipelor de copii si juniori chiar în scoala, am fost foarte bucuros acum câtiva ani când am aflat ca jocul de rugby si-a cucerit locul ce-l merita în aria sportului scolar. Dupa câteva actiuni limitate sau incomplet fructificate, iata, i se ofera acum rugbyului bucurestean circumstante extrem de favorabile, prin deschiderea larga a portilor mai multor scoli.
Actiunea comuna a D-lui Marian Ceausu, initiatorul si sponsorul partial al unui amplu proiect de rugby-tag propus unui numar de 30 de scoli gimnaziale, cu prima faza pe durata a 3 luni (pentru care a obtinut si un protocol de colaborare cu MEC pe timp de 20 de ani) si tehnicienii federatiei, D-nii Daniel Mitrea, Florin Matei si Sandu Achim, coordonatorii proiectului - a devenit prin importanta si dimensiune, asa cum am spus în titlul, marea sansa a rugbyului bucurestean. Obiectivul este de a face o larga divulgare a rugbyului în mediul scolar concluzionata, speram, cu o infuzie ampla de tineri practicanti în sectiile de copii si juniori a cluburilor de rugby.
Am participat, marcat de emotie, la reuniunea comuna a antrenorilor si a profesorilor de educatie fizica (care s-au oferit la colaborare) si în care, pe lânga prezentarea actiunii si a detaliilor tehnice a jocului, s-au stabilit reperele organizatorice (reparizarea antrenorilor la scoli si altele). Cu aceasta ocazie m-au impresionat clar mai multe elemente, astfel:
- numarul mare de profesori disponibili pentru aceasta actiune (însotiti si de inspectorii de specialitate ai capitalei), peste 35, care înseamna tot atâtea scoli cu portile deschise rugbyului;
- tratarea excelenta si cointeresanta a colaboratorilor la proiect; cu siguranta, profesorii au trait la federatia de rugby un moment unic, placut si demn de toata consideratia.
Pe lânga materialele necesare desfasurarii acestui proiect, sunt disponibilizate si sume importante, urmarindu-se o responsabilizare cointeresata a tuturor factorilor implicati. Atât pentru învestitia materiala, dar mai ales pentru efectul moral ce trebuie sa-l emane, si în care de baza poate fi si numarul mare de copii asteptati sa completeze si revigoreze acest esalon, proiectul trebuie sa fie o reusita.
Câteva elemente determinate de importanta, dar si de complexitatea proiectului (având în vedere si câteva experiente nereusite legate de rugbyul scolar si chiar de rugby-tag) obliga, consider eu, la revizuirea întregii metodologii de desfasurare, cum si fixarea mai clara a exigentelor si responsabilitatilor , vizând chiar perspectiva extinderii proiectului în tara. Astfel:
De ordin organizatoric:
§ Pe lânga Comisia de Dezvoltare, si alte structuri federale trebuie sa-si asume responsabilitati si competente legate de actiunile rugbyului scolar. Ma refer în special la Comitetele Regionale (AMRB) si celelalte Comisii Federale (Comisia de Copii si Juniori, Comisia Tehnica si poate chiar o Comisie a Rugbyului Scolar);
§ Cluburile sportive, sectiile de rugby (de seniori si juniori) trebuie interesate si responsabilizate în colaborarea organizatorica si metodologica cu unitatile scolare, precum:
- nominalizând scolile cu premize pentru o activitate optima (localizate în apropierea bazei sportive sau cu traditii în colaborare);
- disponibilizâ nd tehnicienii pentru activitatea de divulgare a rugbyului si în desfasurarea instruirii specializate;
- foarte important, asigurarea capacitatilor de absorbtie în sectie a unui numar cât mai mare de copii si tineri elevi (organizare si instruire);
- organizarea echipelor cu denumire comuna (ex.: Scoala 126-Olimpia) , pentru avantajul organizatoric si cointeresarea unitatii scolare.
§ Tehnicienii, pregatiti pentru o „campanie de impunerea rugbyului în scoala” ca un important mijloc educativ adiacent, ar impune:
- activarea, cu aceasta ocazie, a corpului larg de monitori-educatori;
- accentuarea aspectului educativ al interventiei: transmiterea de deprinderi de conduita rugbystica (fair-play: ex. culoarul de complimentarea adversarilor la sfãrsitul jocului); notiuni de igiena sportiva, etc.
§ La finalizarea proiectului se va face o evaluare ampla a conditiilor si a randamentului programului în scoli, selectându-se unitatile în vederea permanetizarii si largirii colaborarii în activitatea rugbystica.
De ordin metodologic:
§ Urmarindu-se, nu atât formarea unor echipe reprezentative de scoala (fapt ce ar putea formaliza mult activitatea) ci, practicarea mijloacelor din rugby cu un numar cât mai mare de elevi la orele de educatie fizica, propun:
- alegerea pe scoala a claselor (minimum 2 la acelasi nivel) cu un grup mai compact, disponibil pentru activitatea propusa, si selectarea elevilor pentru rugby (pe optiuni si calitati): 10-12 elevi pe clasa;
- programarea a 2 lectii pe saptamâna pentru exersarea rugbyului; pot fi în cele doua lectii de ed.f. sau într-o lectie normala si una extra (cu participarea tuturor elevilor selectati de la acelasi nivel de clase ale scolii respective);
- antrenorii coordonatori de scoala participa direct la instruirea în cadrul orei de ed.fizica (în timp ce profesorul aplica sarcinile programei pentru restul clasei).
§ Se va stimula pregatirea organizându-se jocuri, în care arbitrajul este facut de profesori, antrenori sau chiar elevii mai mari. Astfel:
- între mini-echipele clasei: saptamânal
- între echipele de clase, pe scoala (la acelasi nivel): bilunar
- între reprezentativele de scoala (ale grupului de scoli de care raspunde antrenorul coordonator) : lunar.
- competitia finala – un festival cu cât mai multe echipe la fiecare categorie.
§ Se recomanda efectuarea instruirii rugbystice utilizând majoritatea exercitiilor sub forma de joc, stafete si întreceri, mijloace care accentueaza participarea afectiva a elevilor, marind buna dispozitie si bucuria de practicare a rugbyului.
§ Instruirea tehnica va urmari ca pe lânga tehnica de pasa si aplicarea acesteia în joc sa se exercite si alte elemente de tehnica simpla de: miscarea în teren, contacte si, în spatiu amenajat, chiar placaje. Se recomanda în conditii optime de clima si teren, atragerea elevilor la terenul de rugby.
In orice caz aceasta ampla actiune este o ocazie excelenta de perfectionare organizatorica, dar si metodologica a organismului tutelar. Gasesc ca pe lânga optiunea generoasa a profesorilor, în a ocaziona elevilor lor întâlnirea cu rugbyul, este nevoie, mai ales din partea antrenorilor, de un anumit elan si entuziasm profesional, indispensabil actiunii de animatie ce trebuie sa o determine în mediul scolarilor.
Doresc tuturor mult succes.
Vasile Constantin-Mao
PS: Pentru ca au fost doua interventii pertinente la tema „rugbyul-tag” (RT), pe scurt îmi exprim parerea:
RT este un mijloc, ales de frr pentru sensibilizarea populatiei scolare fata de jocul de rugby, adaptat la suprafeta dura a bazelor sportive scolare;
RT nu este un scop în sine (de aceia am gasit chiar neavenita afirmatia citita undeva: „peste câteva luni o sa avem o campioana scolara la RT ”), obiectivele de instruire si educatie fiind capitale. Altfel, titlurile si locurile fruntase sunt pentru toti - cum ar trebui sa fie în toate întrecerile de copii; închipuiti-va numai ca avem o echipa campioana si restul participantilor deceptionati (cel mai adesea pentru necazul ce-l manifesta „educatorul” lor);
Din punct de vedere al implicarii începatorilor în joc RT este extrem de limitativ:
- ca dinamica jocului, datorita si tehnicii precare de receptie-pasa la acest nivel si
- ca solicitare afectiva, prin lipsa elementului predilect, contactul
- s-ar mai putea adauga ezitarea la patrundere, teama în apropierea de adversar care smulge banda - elemente contrare deprinderilor ce în mod normal urmarim sa le dezvoltam chiar la începatori.
Din acest motiv s-a si convenit ca jocul de RT sa fie completat în instruire si cu alte elemente de tehnica, inclusiv de contact si placaj. In plus cât mai rapid aderentii la rugby vor ajunge si la terenul de joc, întregindu-se trairile copiilor.
Au vorbit intervenientii, si în baza experientei lor, despre o forma de joc mai apropiata de jocul de rugby, în aceleasi conditii, dar cu contact la adversar. Eu am folosit intens „hustiuliucul” si un baschet-rugby, dar în care riscul accidentarilor era permanent prezent, si nu atât de contactul cu adversarul cât împrejurimile terenului (peretii si aparatele sportive). Cu siguranta, pentru reusita impactului cautat în actiunea actuala, nu este nevoie nici de cel mai usor accident.
Poate în viitor si acest RT se va îmbogatii, adaptându-se mai bine la cerintele psiho-fizice ale jocului de rugby.