Nu m-a surprins esecul de la Montauban !

M-a surprins doar diferenta dura la eseuri (6-0), ceea ce poate spune ca nu prea am contat în joc, ca partener de disputa. Cred ca ajuta prea putin sa ne luam argumente de genul: o prima repriza buna, sau echipa este destul de tânara (se mai aduga ca de obicei si arbitrajul, ce probabil ne-a defavorizat! ), acestea fiind artificii pedagogice pentru începatori, nu si pentru niste evaluari corecte si programari corespunzatoare ale instruirii unei nationale. Ma gândesc ca nu ajuta nici sa tot consideram ca echipa este noua, pentru ca, de fapt, are deja un rodaj de peste 2 ani, în mare, cam în aceiasi componenta si cu acelasi antrenor.

In perspectiva apropiata a unor actiuni de mare responsabilitate (în CEN: cu Georgia, Spania si Rusia, toate în deplasare, cu Portugalia si Cehia, acasa; în turneul IRB – Nations Cup, cu echipe puternice) si în care nationala trebuie, prin joc si prin rezultate, sa dovedeasca robustetea si competitivitatea ce se impune, presupun suficiente preocupari pentru stabilirea unei strategii serioase.

O strategie serioasa? Da serioasa, pentru ca nu cred ca cineva poate zice ca am avut asa ceva în campania trecuta. Vad aceasta dificila „operatie” începând cu restabilirea cadrului moral-educativ si organizatoric al selectionatei, ca sa nu mai vorbim de calitatea si exigenta instruirii.

Zilele trecute am prezentat opinia asupra unor aspecte ale activitatii echipei reprezentative. Fara a ma erija în cine stie ce specialist, ci doar într-un simplu observator, nu stiu cine din cei implicati a fost interesat cât de cât (peste negarea obisnuita a tot ce vine „din afara”) sa ia în consideratie unele elemente ce le consider limitative, persistente de mult timp în activitatea nationalei noastre.

(a) Ma refeream la selectia discretionara, care lasa afara, dupa bunul plac al cuiva, sau a unor reguli în afara criteriilor sportive, jucatori care îsi justifica prezenta în echipa. In afara de lipsirea echipei de valori (sau omogenizarea echipei si chiar privarea acestora de consolidarea valorica prin experienta), jucatorii sesiseaza, traiesc si dezaproba injustetea.

(b) Am vorbit de pregatirea cu maxima exigenta a jucatorilor cu contract frr, considerând ca acestia nu fac diferenta de ceilalti coechipieri de la echipele de club. Daca am viza numai lipsa de capacitate în angajament si la efort (vezi repriza a doua din acest joc), dar mai ales frecventa accidentarilor care, sigur, este consecinta a unei pregatiri precare, si ar fi deajuns. Apoi, ce sa mai spunem de multele erori de tehnica individuala care au aceiasi cauza.

(c) Ma refeream la credibilitatea persoanelor din anturajul echipei (si am vizat mai putin cei doi antrenori, care, fara îndoiala, trebuie supusi si ei la un proces de maxima profesionalizare prin stagii de informare), la seriozitatea misiunii cu care se responsabilizeaza, la încrederea si capacitatea de animare a jucatorilor, pâna la exaltare si daruire totala. Personal am mari retineri la contributia unora, marcati de fapt de mari ratari, mai vechi sau mai recente.

(d) La frumoasa noastra victorie cu acelasi adversar (Montauban) am remarcat fragilitati, chiar defectiuni în jocul nostru, în atac si în aparare. Banuiesc ca antrenorii le-au detectat si nu va dura un veac pâna la corijarea lor.

Lectia „Montauban”, cu cele doua capitole, dar profitând si de „alternativa neozeelandeza” aflata ca o varianta în perspectiva, trebuie sa provoace o desteptare serioasa, de capacitare organizatorica si tehnica (sa se abtina toate persoanele - a tot cunoscatoare prin functii sau traditii, care impun conditii amatoriste unor responsabilitati de înalt profesionism) , care sa transfere la nivelul jucatorilor constiinciozitatea, elanul si dedicatia de care este nevoie în dificila activitate de reprezentare a rugbyului nostru.

Mi-a parut rau ca intrarea lui M.Mot în activitatea nationalei a fost de la început marcata de compromisuri, acceptând conditiile dure ale conducatorilor. Ma refer la:

- limitarea selectiei la jucatorii din tara (vezi si declaratia: „suntem obligati sa jucam numai cu jucatorii din tara”);

- la acceptarea excluderii din lot a acelor doi jucatori de perspectiva, marile noastre sperante (unul dintre acestia este si cel mai bun marcator pe acest an al nationalei: 50 puncte; personal cred, cuiva ar trebui sa-i fie jena de acest caz);

- si probabil de aici si altele (nu stiu cât si-a impus punctul de vedere la formarea echipei tehnice).

M-a surprins o anume stare de suficienta, iata, declarându-se multumit la un esec serios (chiar daca se referea la jocul din prima repriza, pierduta si aceia cu 6-12). Stiam drept caracteristica a unui tehnician o nemultumire permanenta care sa-l framânte la gasirea de solutii optime, transpusa la jucatori în constientizare la analiza critica a jocului si accentuarea sârguintei în instruire. Cu atât mai mult se impune în acest caz o gestionare corecta a manifestarilor cu cât „în joc” sunt jucatori profesionisti si echipa este de fapt nationala României.

In fine, cred ca antrenorii s-au dumirit ca la acest nivel nu se poate face ceva fara intransigente pe multiple planuri.

Si ma opresc aici.

Vasile Constantin-Mao

PS.

Intre timp a intervenit o decizie, pe care o consider gratuita, a Biroului Federal: suspendarea din lotul national a unui international, care fusese deja declarat indezirabil (vezi comunicatul frr în www.rugby.ro) . Zic eu gratuita, dar de fapt cred ca s-a contat pe avertizarea cu „sabia deasupra capului” a celor care, material, sunt legati la stâlpul rugbyului nostru. „Fiti atenti, nu aveti voie sa cârtiti, ba nici sa gânditi prea mult”!!!.

Nu sunt contra acestei dedicatii la culorile nationale, dar cu ponderea componentei morale, educata cu tact si profesionalism si nu impusa abuziv. Rugbyul pentru a fi jucat cu generozitate si dezinvoltura are nevoie de voluntarism si constiinte libere, fara stress si constrângeri.

Sunt sigur ca aceleasi practici au fost exersate si la generatia trecuta si stim efectul trist.

Poate, mai interesant era daca conducerea federatiei ar fi declansat o ancheta printre internationali ca sa descopere (daca nu stie) motivul nemultumirii lor. Poate s-ar fi descoperit si modul cel mai corect de tratare a complicatelor probleme ale selectionatei noastre. Si asta era ceva serios!