Sa invatam sa apreciem ce avem

1. Sa învatam sa apreciem ce avem

Site-ul www.rugby.ro, suspendat câteva zile pentru renovare, ne-a dat înca odata ocazia sa constatam cât de mult ne sustine apartenenta activa la rugbyul nostru, prin stirile curente oferite cu promptitudine de generoasa publicatie. Speram sa adresam cât de curând responsabililor acestei publicatii felicitari pentru fason si sa ne bucuram de informatiile atât de necesare.

2. Pedagogia recompenselor

Asistând ieri pe Ghencea la interesanta disputa a juniorilor U18 si U19 Metrorex-Dinamo am avut ocazia sa discut cu un foarte vrednic tehnician. Acesta, mândru de eforturile si reusitele sale într-o grupare rurala (avea si multi tineri jucatori ce-si exprimau în acel moment disponibilitatile pe teren), mi-a împartasit si ceva din proiectele sale.

Mi-a vorbit ca a reusit sa le rezerve componentilor echipei sale de U16 o premiere ce poate ajunge la peste 800 lei daca câstiga titlul. Deja sportivii au primit 200 lei pentru calificare în turneul final, iar pentru fiecare victorie de aici, atât si atât, recompensa baneasca clara. Stiu cât conteaza pentru tineri aceasta suma, care poate si familiilor lor le cade bine.

Pentru metodologia recompenselor de baza ramâne, însa, prevalarea în etapa formarii a recompenselor morale, cele care pot lasa urme mult mai ample si mobilizatoare în constiinta sportivilor. Problema ce se ridica este: vor avea acesti jucatori parte în urmatorii ani de juniorat de o recompensa progresiva vârstei? Sau vor fi niste nemultumiti si deceptionati, pentru ca prea devreme i-am învatat cu recompensa baneasca.

Concret, cred ca respectiva recompensa putea sa aibe o rezonanta mult mai ampla, cu implicatii serioase chiar în pregatirea si experienta lor sportiva, printr-o vacanta în conditii economice la mare sau la munte, un turneu peste granita etc.

Apoi, consider drept o mare exagerare acordarea unor recompense banesti pentru simpla prezenta la antrenamente a jucatorilor juniori, cum aud ca se practica acolo unde exista resurse. Inseamna ca antrenorii au epuizat prea repede mijloacele pedagogice de atragere si convingere a sportivilor la disciplina grupului, la sustinerea prin munca constanta a aspiratiei sportive.

Ce le vom mai oferi tinerilor de acum când vor fi adulti?

3. Sa avem toata grija pentru jucatori

Dupa jocurile de la Ghencea am fugit la Otopeni pentru a lua persoane dragi de la aeroport. În timp ce asteptam aici am avut surpriza sa asist la sosirea reprezentativei noastre feminine, care participase la turneul de calificare pentru CE. M-a observat managerul cu care am schimbat câteva vorbe: i-am urat bun venit si l-am felicitat (gândindu-ma mai ales la turneul de R7 de acum ceva timp în urma, pe care fetele noastre îl câstigase spectaculos) , iar acesta m-a întrebat ce fac. I-am spus glumind, pentru ca nu observasem pe nimeni ca i-ar fi asteptat: “m-au trimis cei de la frr sa va primesc”. A înteles gluma si si-a vazut de drum. Dupa ceva timp am vorbit si cu antrenorul care era impacientat ca nu gasea autobuzul. Intradevar nu-i asteptase nimeni. Dupa vre-un sfert de ora în parcare, iata, fetele, o parte din mandria noastra rugbystica, tot asteptau autobuzul, care nu mai stiu dupa cât timp a sosit, sau daca a sosit. Trebuie sa recunoastem o situatie extrem de penibila si jignitoare pentru acea delegatie – si feminina înca, cu o federatie supradimensionata în functionari.

Mi-am reamintit cum odata la revenirile nationalei de juniori eram asteptati la aeroport de secretarul general, însotit fie de un vicepresedinte sau un membru al biroului federal. Si era un lucru normal, cu acel salut oficial de bun venit si strângerea de mâna, recompensatoare la eforturi si agitatii pentru frunza de stejar.

Acum, lucrurile s-au schimbat: avem pera multe echipe reprezentative si nici nu putem deranja recuperarea duminicala a federalilor!

Vasile Constantin-Mao

PS. Sâmbata, din neatentie sau din reflex cu adresa, am dat pe acest site un mesaj particular. Imi cer scuzele de rigoare, în special onorabilului adresant, chiar daca, ca un facut, tot despre rugby vorbeam.