Recunosc, manifest o mare neincredere, asupra intentiei si chiar a capacitatii oficialilor de decizie si a echipei tehnice federale de a amplifica oportun excelenta situatie oferita rugbyului nostru prin contractul de televizare a importantelor sale evenimente. Aceasta neincredere vine si de la faptul ca multe alte oportunitati de revigorare a rugbyului nostru au fost ratate cu o mare usurinta.
Inainte de a mentiona irosirea unei excelente situatii de largirea ariei de practicare a rugbyului, voi aminti diluarea totala a programului de dezvoltare finantat de 3-4 ani de IRB, care n-a adus nici o modificare fie in marirea numarului tinerilor practicanti, fie la valoarea acestora. Tot 10-11 echipe de juniori U19 avem, care ar trebui sa improspateze loturile celor 20-22 echipe de seniori, iar la categoriile mici (am urmarit atent turneele finale la U16 si U17) deficientele de selectie si instruire sunt dezarmante. Acestea sunt realitati, argumente care confirma ineficienta unor programe de dezvoltare, ba chiar lipsa unei strategii in acest sens.
Pentru o oarecare similitudine in amploarea posibilelor influente favorabile cu acest grozav succes managerial (contractul cu televiziunea) , ce bine intentionat si competent tratat ar putea determina o iesire din impasul involutiv al rugbyului nostru, amintesc intervenirea cu patru ani in urma a reglementarii ca rugbyul sa fie prins in competitiile scolare in rand cu celelalte jocuri sportive.
Personal, ce am trait intreaga activitate in scoala, am considerat respectiva reglementare un act fantastic pentru rugbyul nostru. Rugbyul putea sa iasa dintr-o injusta discriminare, putea sa apara amplu in programele de educatie fizica, scolile puteau fi interesate sa-si faca si sa-si sustina echipele; si asta era extraordinar. Categoric, prin aceasta reglementare, sustinuta metodologic si organizatoric cu competenta necesara, rugbyului nostru i se oferea sansa unei noi dimensiuni.
Cand insa am vazut intrarea precipitata in competitie, cu un regulament total anapoda (in care echipe de varsta 14-15 ani jucau cu cele de 18-19 ani, sau echipe de incepatori jucau cu cele formate in totalitate din jucatori legitimati etc.) si intr-o organizare nu tocmai specializata (fapt ce a produs mari nemultumiri la participanti) , am trait mahnit drama unei mari ratari.
Ei bine, atunci - in 2004, in afara de 6-7 echipe scolare in Moldova, baza a constituit-o competitia capitalei. Aici, entuziasmul, ce a atras in prima etapa 18 echipe de baieti si 5-6 de fete, s-a risipit repede astfel ca in a doua etapa au fost multe forfait-uri, iar in a treia, si ultima, s-au prezentat mai putin de jumatate din echipe, practic, competitia devenind o intrecere a cluburilor.
Ca aceasta excelenta ocazie de raspandire a rugbyul in mediul scolar a iesit asa, nu am mai fost surprins din moment ce chiar presedintele mi-a declarat textual: "Nu este actiunea noastra, este a Ministerului Educatiei". Crede cineva ca ii pasa cuiva de acolo de putinatatea si necazurile rugbyului nostru?
Din acea excelenta premiza au ramas astazi doar intreceri scolare de R7 la care participa cateva echipe de scoli formate cu jucatori de la cluburi. De baza a fost atunci, ca si in multe alte actiuni facute de ochii lumii, cifra frauduloasa declarata la IRB despre „imensa noastra activitate scolara”, cu …160 de echipe (?!). Ba, a mai ramas si o mare rispia de baloane si materiale, imprastiate fara rost in toata tara.
Este adevarat, atunci, federatia a fost pusa in fata unei actiuni fundamentale, de ampla anvergura, fara nici un proiect sau un program concret in fata, dar si cu un corp de tehnicieni limitat la maximum (nu era disponibil nici-un antrenor sau educator pentru asa o treaba).
Ce ne facem insa ca nici acum dupa 4 ani de activitate a Academiei de Rugby (alta mare consumatoare de fonduri si de iluzii), federatia este in exact acelasi stadiu cu aceasta problema, adica fara tehnicieni disponibili pentru asa ceva. Dece? Ar putea oare cineva cu responsabilitate sa spuna?
Este clar, rugbyului nostru ii fusese rezervata, prin neimplicarea de neinteles si incapacitatea profesionala in gestionarea unei mari oportunitati, o noua amanare la speranta spre revigorare.
Sper ca de data aceasta declaratia importanta despre contractul cu televiziunea („este un pas important spre profesionalizare”) sa nu fie doar vorbe de circumstanta, ci o exprimare responsabila si competenta cu acoperire in intentii si programe serioase de imbunatatire a activitatii.
Vasile Constantin-Mao
PS. S-a desfasurat in aceasta primavara in capitala o larga actiune scolara de rugby-tag, finalizata cu competitia de evaluare la inceputul lunii iunie. Desfasurata sub egida frr, actiunea a fost provocata din initiativa unui sponsor generos - Galaxia, care prin D.l Ceausu a obtinut un parteneriat de colaborare pe termen de trei ani cu MEC.
Ei bine, si aceasta actiune, conform traditiei ocultarii activitatilor centrale, s-a incheiat fara nici o concluzie.Si asta, cu siguranta, pentru ca ceea ce trebuia sa fie un succes decisiv la inplantarea rugbyului in cele 35 scoli generale a fost o ratare trista, intentia de a atrage aceste unitati la sustinerea jocului de rugby transformandu- se in indepartarea totala de aceasta idee. Inchipuiti-va, dupa ce profesorilor din scoli li s-a promis remunerarea activitatii, plata a fost suspendata pe motivul ca numarul elevilor la evaluarea finala nu ar fi fost la dimensiunea asteptata. Nu stiu daca cine a decis aceasta s-a si gandit ca rugbyul nu va mai avea in acele scoli un sustinator de baza, profesorul de educatie fizica. Si asta este iar o mare, o imensa pierdere.
Si de data aceasta, de baza, a ramas propaganda la „imensa noastra activitate la nivel de copii” (intentionat s-a potrivit competitia finala cu turneul IRB) si, probabil, cifrele umflate in rapoarte. Sigur au fost multe materiale risipite degeaba, dintre miile de rugy-tagisti rarisimi fiind aceia care au aparut si in sectiile cluburilor. A fost clar irosirea unei alte bune ocazii pentru rugbyul bucurestean de a-si schimba peisajul sarac in copii.
Am fost invitat sa particip la organizarea actiunii. Am participat cu entuziasm si buna intentie la trei sedinte ale organizatorilor. M-am retras in momentul cand am vazut desconsiderarea oficialilor frr pentru trei cerinte organizatorice ce am considerat (in baza experientei mele) ca se impuneau, si anume:
1. Scolile in care urmau sa se aplice programul trebuia nominalizate de antrenorii cluburilor, care cunoasteau apropierea de baza sportiva, accesul in scoala si receptivitatea profesorilor pentru aceasta activitate. Asa scolile au fost ales dupa cum profesorii, participanti la o consfatuire metodica a capitalei, tentati cu retribuirea pecuniara si-au declarat disponibilitatea, aparand astfel foarte multe scoli din afara ariei de circumscriere a cluburilor;
2. Activitatea de rugby la orele de ed.fizica trebuia sa o desfasoare antrenorii responsabili (interesati de depistare si atragere in sectie de cat mai multi si buni practicanti, dar si de o remuneratie consistenta) . Prevazandu-se insa ca acestia doar sa controleze activitatea profesorilor a iesit ce a iesit, adica mai nimic. Cum putea un profesor la lectia de ed. fizica cu 25-30 de elevi sa se ocupe de cei 6-8 „rugbysti” si sa-i lase pe ceilalti? Dintr-un inceput stiam ca in final profesorii vor prezenta grupul de elevi indemanateci si buni la toate sporturile, fapt ce in mare parte s-a si intamplat.
3. O data pe saptamana (sambata) echipa scolii trebuia sa mearga la stadion pentru o initiere in rugbyul adevarat, dar si pentru „invatarea drumului” la terenul de rugby. Cu o lectie de educatie fizica si un „antrenament” erau doua doua actiuni de inoculare rugbystica. Nu s-a facut asa. Altfel, cum am mai spus, din aceasta ampla si promisoare activitate extrem de putini elevi au devenit practicanti de rugby.
Sincer regret ca n-am avut audienta si puterea de a impune metodologia expusa, pentru ca actiunea putea sa fie extraordinara. La anuntarea retragerii din aceasta actiune mi-am exprimat dorinta unei convorbiri cu presedintele frr care insa, am reconstatat, n-a fost interesat de aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu