Salut calduros lumea rugbyului nostru,

Apoi, fac o completare la comunicarea de pe www.rugby.ro referitor la apropiatul turneu al nationalei în emisfera sudica, apreciat ca ar urma la distanta de 30 ani de primul turneu petrecut în 1978. Reamintesc: de la acel turneu extraordinar (prin noutate si experienta) s-au mai petrecut înca doua poposiri pe pamânt neo zeelandez. Al doilea turneu a fost cu ocazia primei editii a CM/1987, iar al treilea în 1991, în pregatiri pentru a doua editie a CM, despre care si dau prezentarea dintr-o lucrare personala. Astfel:

"1991 - Al treilea turneu în patria campionilor mondiali

Acest turneu s-a organizat în vederea pregătirii participării la turneul final al celei de a doua ediţii a Cupei Mondiale.

Lotul de sportivi:

1/3. Gheorghe Leonte, George Dumitrescu şi Constantin Stan, 2. Gheorghe Ion şi Valeriu Tufă 4/5. Constantin Cojocariu, Sandu Ciorăscu, Laurenţiu Constantin şi Traian Oroianu, 6/7. Ion Doja, Gheorghe Dinu II, şi Ovidiu Şugar, 8. Tiberiu Brânză şi Haralambie Dumitraş, 9. Teodor Coman şi Radu Tudor, 10. Gelu Ignat şi Ştefan Tofan, 11/14. Nicolae Răcean şi Cătălin Sasu, 12/13. Adrian Lungu, George Sava şi Nicolae Fulina, 15. Marian Dumitru

Antrenori: Petre Ianusevici, Rosse Cooper şi Haralambie Dumitraş (juc.-antrenor)

Rezultatele, cu excepţia celui din jocul cu Noua Zeelandă U21, au fost bune (5 victorii şi 3 înfrângeri), cu toate că au fost şi jocuri cu selecţionate de a 2ª şi a 3ª divizie. Obiectivul de pregătire al turneului (rodarea echipei pentru Cupa Mondială), s-a realizat, iar jocul cu Selecţionata U21 disputat la Auckland la 9 iunie şi pierdut cu 60- 30 a fost încă un indiciu că ceva se schimbase în echipa noastră de la primul turneu şi, bineînţeles, nu în favoarea noastră.

Peste o conduită în joc de aşa zisă “cuminţenie” promovată de manager şi aplicată perseverent de antrenor, preocupat mai mult de un formalism pedant, s-a mai suprapus şi o iniţiativă curioasă: de a supune jucătorii, chiar aici în “raiul pământului”, la o dietă sportivă riguroasă (mai mult, zicem noi, un antrenament la stres psihologic pe fond alimentar) din care era exclusă pe cât posibil carnea. Or jucătorii noştri, obişnuiţi cu alimentaţia de o viaţa, mai şi ştiind că neozeelandezii când au fost la noi au condiţionat porţii de 0,500 gr de carne de vită la prânz şi cină, erau intrigaţi şi chiar flămânzi. Curioasă şi perturbatoare măsură, aplicată chiar înaintea unui obiectiv atât de important pentru care se pregătea echipa. Cine nu s-a supus acestei «găselniţe» sau a mai şi cârtit a ieşit pur şi simplu din lotul pentru CM; a fost cazul nepotului meu Laurenţiu Constantin, aflat atunci în mare formă.

Aveam 7 sportivi în acest lot: Ad.Lungu, R.Tudor, Th.Coman, Gh. Dinu, L.Constantin, T.Brânză şi G. Dumitrescu; imediat după acest turneu s-a alăturat lotului pentru CM D.Neaga şi A.Gurănescu, eram aproape de o mare performanţă ce mă obseda şi pe care o invidiam, cea a primului meu antrenor, marele cizelator de talente Mitică Ionescu (cu 7 titulari în echipa naţională la un joc!).

Dar iată rezultatele turneului:

26-18 cu Wanganui; 48-12 cu Horowhenua; 25-32 cu Wairarapu Bush; 17-24 cu Hawkes Bay; 28-6 cu Combinata King; 30-60 cu Noua Zeelanda U21; 30-17 cu Countis şi 30-7 cu Thames Valley (primele cifre în rezultat sunt ale echipei noastre, iar cele întărite sunt victoriile)"