Prin anii 1998/2001, actualul domn presedinte aflat atunci într-o „opozitie de ascensiune”, parea foarte interesat de soarta rugbului, acuzand anomalii în tratarea problemelor esentiale ale acestuia. Sustinea cu ardoare segmentul de copii si juniori (atu pentru oricine care vrea sa dea o lovitura electorala), convingând ca rugbyul nostru si-a gasit omul potrivit pentru redresarea întregului proces de recuperare organizatorica si competitiva.
Ce am putea spune acum, dupa 7-8 ani de dirijare a destinului rugbului românesc? Ma abtin de la comentarii detaliate, limitându-ma doar a întreba: cum a sustinut si orientat segmentul juvenil, argument cu care s-a impus la ascensiunea prezidentiala?
Si fac asta fiind acum, nici mai mult nici mai putin, decât complet stupefiat ca iata, am atins un record incredibil la numarul de echipe de U19, participante în viitoarea editie a campinatului national: 7 (sapte) echipe, din care 3 bucurestene si 4 provinciale! !!! Daca tinem seama ca, exceptând 2-3 dintre acestea, care au o selectie si instruire robusta, altele au o existenta simbolica.
Si înainte de a ni se spune ca aceasta este consecinta lipsei de interes pentru activitatea de copii si juniori din anii ´90 ai secolului trecut, voi mentiona urmatoarele:
§ Intr-o interventie anterioara am relevat o seama de reglementari pe care le promoveaza federatia si care contravin evident cresterii numarului echipelor, dezvoltarea si perfectionarea activitatii (transferurile la juniori si asocierile de sectii; competitiile necorespunzatoare si costisitoare; prevederea formala pentru cluburi de seniori de a prezenta echipe de juniori etc.). Acestea se suprapun pe lipsa unor campanii serioase legate de activitatea de dezvoltare (fara strategii, fara obiective, fara responsabilitati si evaluari), cum si lipsa unei preocupari serioase pentru formarea si perfectionarea tehnicienilor necesari.
§ Voi revela dificultatile creiate gruparilor si care au dus la disparitia echipelor de juniori mari. Acestea sunt:
- Organizarea competitiei nationale „sistem divizie” si, în plus, simultan cu doua promotii U19 si U18, fapt ce a deteminat costuri supra dimensionate si grave dificultati organizatorice (transport si cazare pentru 50 persoane etc.!); asa au disparut din sistemul competitional, fie grupari ce aveau posibilitatea prezentarii echipei de U19 (RC Brasov si altele) dar fara U18, fie echipe de U18 si care anul acesta puteau fi U19, care n-au avut activitate competitionala. Cine raspunde pentru asemenea ratare, ca si pentru cea cu Centrul National de Juniori si atâtea altele?
- Organizarea categoriilor de competitie pe fiecare an de nastere: U19, U18, U17, U16, U15, care, oricât am fi tentati sa credem ca apar mai multi jucatori, de fapt îngreuneaza mult formarea echipelor (sectiile or completându-si echipele cu elemente fara perspectiva, or renuntând la promotia respectiva). Aici apare si inechitatea demobilizanta datorita decalajului în favoarea gruparilor ce pot transfera jucatori.
Nu stiu ce gândeste presedintele la aceasta catastrofica criza, sau daca cât de cât are somnul nelinistit!
Pâna când oficialii vor decide ca activitatea de copii si juniori sa fie un obiectiv prioritar al frr, îmi fac datoria fata de rugby si sugerez urmatoarele:
- Categoriile de competitie ar trebui sa fie organizate pe doi ani de nastere, astfel: J1 18-19 ani; J2 16-17 ani; J3 14-15 ani. Este mai usor pentru sectii (care nici nu dispun de antrenori suficienti), este mai usor pentru antrenori de a închega o echipa, de a o instrui prin continuitatea.
- Competitii trebuie sa fie economice si stimulante: zonale, cu turnee finale de 8 echipe la toate categoriile (perspectiva unui turneu final de 8 echipe ar înseamna animatie si preocupari de instruire pentru mai multe echipe).
Fara îndoiala, un lucru se impune: luati domnilor problema în serios ca este groasa rau de tot. Daca nu se intervine rapid, la anul s-ar putea sa nu fie nici macar atâtea echipe. Spre exemplu, din cele 7 echipe de U19, tratarea cu indiverenta a situatiei CN Aurel Vlaicu (grupare de prima mâna, cu zeci de jucatori în loturile nationale), care de când a fost scoasa de pe Tineretului n-are nici macar unde juca, sa nu va mire daca va disparea.
In fine, pentru ceva ajutor, si total dezinteresat, îmi declar în continuare disponibilitatea, îndemn care îl mai recomand si altora.
Salut cu toata caldura pe toti prietenii rugbului.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu