Nu pot crede ca sunt oameni de rugby, nu mai vorbesc de specialisti, care sa contrazica afirmatia din titlu. Si, cu toate acestea, diferite masuri si reglementari oficiale privind organizarea si desfasurarea competitiilor la noi creaza dubii. Se mai adauga lipsa oricarui interes efectiv-eficient din partea sectorului central pentru perfectionarea instruirii la cluburi si imbunatatirea nivelului competitional. In acest sens lipsa unor minime indrumari sau a unor masuri metodologice (chiar exigente), consecinta a evolutiei rugbyului la nivel mondial, spune suficient despre minimalizarea chestiunii. Cupele Mondiale, care releva de la editie la editie tendintele de orientare a jocului, cum si metodologii noi de instruire, pentru noi trec in loc de invataminte cu tristeti si prejudicii. S-a facut chiar o practica ca aceste mari evenimente (chiar si orice actiune a nationalei noastre) sa fie insotite, oricat de costisitoare ar fi, de mai tot efectivul federal, care face „turism rugbystic” (pe contul frr) nu si sa observe, sa studieze ce mai este nou pe la altii.
Decade in sir competitiile nationale, si ne referim in special la cele ale seniorilor, au fost subordonate sarcinii de reprezentare internationala - pregatire si participare in actiuni oficiale si amicale. Cat timp valoarea reprezentativei si rezonanta rezultatelor ne maguleau orgoliul, minimalizarea competitiilor seniorilor (campionatul si cupa) era intr-un fel „acoperita”. Cand insa submediocritatea valorica ne-a obisnuit, s-a pierdut si orice logica legat de atentia si prioritatea pentru activitatea internationala, fata de cea interna.
In timp ce de ceva ani a intrat in regula firii (pentru federatiile care se respecta) ca actiunile curente ale echipelor reprezentative sa nu conturbe campionatul intern, la noi este cu totul altfel: tot mai neglijat si desconsiderat (vezi: calendarul total subordonat nu numai programului de jocuri internationale, dar si al pregatirilor, fapt ce dermina dese si prelungate intreruperi) .
Daca bunele experiente arata marele avantaj in cazul respectului maxim fata de campionat (intarirea cluburilor prin formarea si rularea unui numar sporit de jucatori), noi am prelungit stagiile de pregatire ale nationalei pana la blazarea totala a jucatorilor si slabirea si mai mult a echipelor de club (fara activitate competitionala regulata, fara responsabilitate in instruirea varfurilor etc.). Ati auzit de vreo reglementare, recomandare sau ajutor federal, un proiect ceva, pentru cresterea efectivului de lot la echipele de seniori, pentru o garnitura de tineret sau chiar de juniori ca lumea, ca sa speram ca nu dezechilibram cluburile cu unul, doi sau trei internationali retinuti la echipa nationala? Dar stiti: este asa de greu, nu sunt nici bani! Dar sigur nu este niciun interes si nicio initiativa de a mai drege ceva din caderea asta intr-o nefasta letargie.
Vorbind despre noul program al Diviziei Nationale a seniorilor 2008/2009, intins pana la 19 septembrie a.c. iata, intalnim o situatie de defectoasa gestionare a interesului rugbyului nostru.
Deci o sa avem un „august rugbystic de foc”, pentru importanta disputelor (cu 4 etape decisive in lupta la titlu si cea de retrogradare) , dar si pentru calvarul climateric ce-l stim (alta era daca se putea disputa jocurile in nocturna), cum si alte impedimente de ordin social ridicate zilele trecute, cu destula si reala impacienta, de chiar un jucator prins in aceasta treaba (Rusu Stefanita). Ma indoiesc ca au fost consultate cluburile, ca s-a tinut seama de cum conditiile lunii august pot defavoriza competitia etc.
O prima problema care se pune este: nu s-a stiut inca inainte de inceperea acestei editii de campionat de calendarul incarcat al nationalei in perioada de primavara? Se putea concerta cele doua activitati cu un sistem adecvat de disputare a campionatului, cu mai putine etape.
Dar, nu este prima competitie ce se disputa fara un cadrul regulamentar si un calendar ferm. Iar, daca va reamintiti, chiar acest campionat a inceput cu toti responsabilii federali intr-un turneu de "investigarea rugbyului din Oceania"! Si era un campionat care ar fi trebuit sa marcheze o alta atitudine organizatorica, dar si in maniera de joc: doar veneam dupa o recenta editie de Cupa Mondiala, era pentru prima data cand un contract generos (tvr) favoriza transmiterea regulata a jocurilor campionatului nostru (ce trebuia sa dovedeasca lumii ce frumos este rugbyul!) etc.
Apoi, daca am vorbi de anomaliile de cum a fost si este tratata cea mai ampla si spectaculoasa competitie sportiva, cupa, ne-am da seama cum este bagatelizata o excelenta ocazie de exprimare sportiva. Echipele nu vor sa participe, sau se fac ca participa, iar asa cum nu este promovata si autorizata de frr, pentru grupari este o povara si o ocazie de cheltuiala parca fara rost.
Nu mai intind vorba, dar cred ca daca asemenea anomalii se petrec la prima categorie a tarii va cam dati seama ce se intampla la celelalte categorii secundare. O „divizie nationala” de juniori mari (costisitoare, deci si restrictiva) de…7 (sapte) echipe, cate au mai ramas in toata tara si dintre care doar 2-3 sunt mai ca lumea (si acelea selectionate) . La categoriile mai mici competitiile nu sunt folosite pentru a aplica niste exigente minime de selectie sportiva si instruire, se ajunge pana in preajma fazelor finale fara sa se stie cate echipe participa, locul de desfasurare, uneori si varsta categoriilor a fost modificata pe parcurs. Suficient sa ne dam seama cat de stimulativa si dinamizanta este competitia pentru fragila noastra activitate.
Uitati, ma uit la clasamentul juniorilor mari (www.rugby.ro/ 16.01.2009) si o echipa cu mai multe puncte (LPS Constanta) este plasata pe un loc inferior, evident o eroare, dar care spune suficient despre atentia cu care se lucreaza la noi.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu