vineri, 26 ianuarie 2007

Ahoee! Un BLOG pentru "Ahoe"


Iata, intr-o trista traditie de a nu ne slavii cum ar trebui eroii, nelinistitul Marian Burlacu se dovedeste si foarte sensibil afectiv. Aduce in contemporanul nostru, din ce in ce mai putin atent la subtilitatile vietii, un semn de grandoare umana, imaginea poetului si rugbystului Tudor George-Ahoee.

Acesta a onorat lumea rugbyului nostru cu pasiunea constanta pentru maretia jocului dar si cu atat de fertilul lui talent poetic. Ahoee a fost si este o figura cu totul speciala, asa precum George Vraca si Ilarion Ciobanu – in teatru si in film, academicianul Titeica, in fizico-matematici sau Ascanio Damian – in arhitectura, a adus din rugby in literatura, prin fertilul lui talent poetic, robustetea si scanteia perena de frumos al vietii, descoperit fericit de acesta in campul de rugby.

Pana prin anul 1990 impunatorul salut “ahoee” se auzea clar si oricum perturbator, fie pe strada, fie intr-o crasma, dar mai sublim pe Parcul Copilului, leaganul rugbystic si al poetului. Asa, mi-am inchipuit ca salutul lui unic, ce avea si o tenta de chemare la lupta al anticilor greci ce-i inspira atat si harul poetic, pica, simbolic, bine rugbyului nostru, in continua cautare de definire social-sportiva. Acesta, cu nota lui ancestral salbatica, era amplificat si de figura pitoreasca a „luptatorului”: sanguin in gesturi si vorba, voluminos la trup, cu barba „apostolica”, impunatoare!

In anul 1955, la prima editie a campionatului national de juniori, in finala s-au intalnit Constructorul Bucuresti si Locomotiva Grivita Rosie. La prima echipa (in care alaturi de Ad.Mateescu, I.Sava, S.Niculescu, M.Horsa, Th.Witing, Gr,Antimoianu jucam si eu), antrenor era vestitul Mítica Ionescu iar la griviteni tanarul Tudor George. Chiar de atunci acesta spargea tipare facand dovada unei pedagogii speciale, care prin inedit (le mai si recita poezioare copiilor veniti la joaca), strangea in jurul balonului oval un grup extraordinar de valori sportive si umane, ce in urmatorii ani avea sa domine net disputa juniorilor. La imboldul lui Ahoee rugbyul nostru avea sa se imbogateasca cu mari talente precum: Bebe Nasta, M. Tibuleac, M.Oblemenco, M.Vusec, V.Irimescu si multi altii.

Daca in acea finala (arbitrata de Titi Ionescu), antrenorul Ahoee a fost mai mult poet iar laurii au revenit Constructorului, in editiile urmatoare (1956 si 1957) titlul a reveni clar grivitenilor, antrenorul-poet luandu-si portia de glorie sportiva, pentruca cea poetica avea sa-i revina peste ani cu vasta-i trilogie.

In volumul „Sub semnul lui Hercules” rugbyului si oamenilor lui, poetul le-a inaltat „coloana inifinita” de sublim.

In anul 1986 la aniversarea a 10 ani a CSS Locomotiva i-am cerut poetului sa-mi faca versurile unui imn-mars pentru echipa. M-a chemat la el acasa, locuia pe langa Stadionul Dinamo. Cam intr-o jumatate de ora mi-a dat versurile, din care redau refrenul:

Locomotiva club de c.f.r.-isti

Locomotiva club de bravi rugbysti

Rugby-i viata, lupta, joc sublim

Rugby-i tineretea ce-o traim.

Ce m-a frapat, pe langa rapiditatea versificarii, a fost pozitia in care creia. Bine, locuinta era ca al unui mare boem, un fel de hippy. Acesta, culcat pe spate si fara perna, picior peste picior cu un caiet desupra pieptului scria intr-o pozitie destul de incomoda. M-am gandit atunci ca maestrul isi cinstea marele lui talent poetic cu un chin aidoma rugbystic, luat de prin placaje si gramezi spontane.

In fine, gandesc acum ca la imboldul generos si rascolitor al jurnalistului, Ahoee, acel minunat om, acea figura sclipitoare, merita sa adune la blogul sau tot omagiul si admiratia pentru splendoarea ce a daruit-o sufletelor noastre.

Probabil, si cu siguranta, cei care ii poarta totala recunostinta pentru botezul intru rugby, fostii lui juniori de acum o jumatate de secol, nu vor ramane ultimii la acest portret-remeber.

Salut cu caldura toata lumea rugbyului nostru.

VASILE CONSTANTIN-MAO

RUGBYSTUL-POET, POETUL RUGBYST - TUDOR GEORGE "AHOE"

duminică, 21 ianuarie 2007

Tot despre criteriile psihologice in selectia si formarea jucatorilor

Tot despre criteriile psihologice in selectia si formarea jucatorilor
Saptamana trecuta am scris despre aplicarea criteriilor psihologice in selectia jucatorilor, ca o tendinta de modernizare a metodologiei de instruire. Exemplificam aceasta exigenta, accentuata si de profesionalizarea rugbyului, cu jucatorii mijlocasi, piese esentiale in manifestarea jocului echipelor.
A fost la acel articol si o intervntie a unui membru al grupului pe care nu pot sa o las neremarcata, si asta din mai multe motive, astfel:

1. Iata, prin semnalul dvs, domnule Manea Armand, se confirma ca www.stiri-rugby mai functioneaza; si chiar daca numai un singur curios, iubitor de rugby, se intereseaza ce mai gandeste si spune altcineva despre acest joc si tot merita acesta forma de comunicare.

2. Mai spunea intervenientul: „Este extrem de interesant (materialul) si sper sa fie de ajutor tuturor!”. Cu aceasta ocazie remarc indiferenta sau pasivitatea persoanelor autorizate, fie prin experienta sportiva, fie prin practica antrenorala, la teme care vizeaza ceva spre mutarea evolutiva a rugbyului nostru! Regret ca aceasta nota este data chiar de cei care ar trebui sa fie cei mai interesati de un proces novator in metodologia de instruire. Daca acestia nu au chiar nimic de zis, desconsiderand experienta si minimalizand actiuni ce pot ameliora un anumit aspect in rugbyul nostru, gasesc ca este destul de trist.

3. In PS-ul la acel articol am facut si ceva omisiuni, care de fapt imi sustin punctul de vedere si propunerea pentru o atentie deosebita in cazul selectiei si pregatirii mijlocasilor, astfel:
Practica de selectie si formare a mijlocasilor mi-a ocazionat si observatii interesante determinate clar de relatia intre exigentile de ordin psihologic, diferite ale celor doua posturi (mentionam in joc dominanta pentru demiul de melee este presiunea externa, iar la nivelul uverturii presiunea interna) si calitatile proprii acestora.
Astfel, in acelas timp am început initierea cu V. Popisteanu si V. Udroiu, iar dupa criteriile obisnuite i-am orientat pe primul pentru demi si celalalt pentru uvertura. Si chiar daca în antrenamente eram optimist in alegere, de la primele jocuri am observat ca ceva nu functioneaza cum trebuie. Era clar reactia diferita de (ne)acomodare de ordin psihologic a celor doi tineri, iar schimbarea rolurilor, se stie, a coincis si cu cariere de foarte buni sportivi. O alta confirmare legata de încadrarea psihologica adecvata la aceste posturi am avut-o din partea lui Radu Tudor, care cu postura certa de demi de melee, cu activitate si rezultate in acest post la juniori si chiar la seniori, s-a consacrat totusi ca o buna si eficace uvertura.
Apoi, repar o omisiune la lista mijlocasilor cu care am lucrat in etapa formarii: este vorba de Iacob Marius, multi campion national (juniori si seniori) si international, decamdata, o promisiune ratata pentru antrenorat!

4. Am propus in cateva randuri analizarea si aplicarea criteriilor de evaluare psihologica mai ales in cazul mijlocasilor. Si asta inca de acum 4 ani, când la Cupa Mondiala nationala noastra statea intr-o singura uvertura, care chiar la primul joc se si accidentase. Se vorbea de a continua acea competitie fantastica cu o improvizatie pe acest post decisiv! Atunci, ca si acum, gandeam ca nu stam prea grozav la acest post si ca la cluburi nu se face o specializare detaliata a jucatorilor, corelata si cu avalansa de noutati in instruire si la ritmul de evolutie al jocului. Ei bine, la acele demersuri nu am auzit nici macar o aluzie sau o preocupare, ceva!
In acest sens, inspirat si de actiuni ce le faceam (cu Sandu Pop si Gogu Nica), in cadrul lotului national de juniori, pentru sportivii bucuresteni, pe cupluri: tragator-prinzatori, mijlocasi, fundasi, am propus o operatiune de specializare ampla la nivel central pentru mijlocasi, in special. Si ca sa nu „cada costisitoare” , conditie de anihilare chiar si a celor mai pertinente intentii, am propus actiunea doar pentru jucatorii juniori, mijlocasi ai echipelor din Capitala. Adunand jucatorii de pe aceste posturi, incepand cu juniorii III, pot fi vreo 8-10 demii si tot atâtea uverturi ce ar putea fi prinsi în aceasta specializare. Odata pe saptamâna, în cicluri lunare de 2-3 ori pe an, acestor importanti jucatori li s-ar fi largit orizontul rugbystic altfel de cum se face la sectii. Prevedeam pe lânga lectii teoretice, despre vasta activitate si responsabilitate a acestor posturi in dezvoltarea jocului, si antrenamente practice, pentru largirea si perfectionarea bagajului tehnico-tactic. Apoi, prezenta marilor nostri performeri ar ajuta instruirea. Ma gandesc ce stimulant ar fi pentru tinerii jucatori contactul in lucru concret cu experimentatii Alexandru Dumitru, Mircea Paraschiv si altii.
Am fi avut, iata dupa trei-patru ani, cel putin 5-6 demii si tot atatea uverturi cu un alt nivel de cunostinte despre jocul de ansamblu si propriu postului, cum si cu abilitati tehnice imbunatatite. Iar noi puteam sa fim multumiti ca am facut ceva serios pentru stimularea jocului acestora si implicit al echipelor. La talentul jucatorilor nostri am fi adaogat o cultura si o sistematizare a preceptelor si a solutiilor tactice atat de necesare pentru o manifestare complexa.
In paralel cu instruirea specializata a jucatorilor, cu o asistenta corespunzatoare, s-ar fi putut face si testarea si evaluarea perspectivei in performanta a tinerilor jucatori, dupa criteriul psihologic. Pe langa acesta activitate puteau fi instruiti adecvat (in acelas regim economic) si antrenorii bucuresteni, iar sistematizarea metodologiei de specializare a acestor posturi putea fi difuzata si impusa in teritoriu.
De ce am lasat sa treaca, iata, cativa ani fara sa abordam aceasta problema, ce priveste un aspect mai complex al metodologiei de selectie si formare a tinerilor mijlocasi, atat de important chiar pentru revigorarea rugbyului romanesc?

Salut calduros pe toata lumea rugbyului nostru
Vasile CONSTANTIN-MAO

duminică, 14 ianuarie 2007

Pentru o metodologie moderna de instruire

Trei elemente fundamentale participa la împlinirea performantei sportive. Acestea sunt:
Potentialul genetic al sportivilor, care se refera la:
- valoarea biologica - constitutia fizica;
- valoarea personalitatii - constitutia psihica.
Valoarea intelectuala si experienta tehnicienilor, care se refera la:
- posibilitatile metodologice de concepere si dirijare a procesului de pregatire;
- capacitatea acestora de optimizare a mijloacelor didactice.
Alte elemente organizatorice, precum:
- timpul disponibil pentru pregatire;
- posibilitatile material-financiare ;
- sistemul competitional si nivelul acestuia;
- factorii sociali.

Intre acesti factori exista o interdependenta logica, lipsa sau nivelul precar al unuia compromitând aspiratiile la performanta. Uneori au fost si exceptii de la aceasta regula si cu care sportul românesc se mândreste. Asa a fost salba de medalii olimpice ale înotatoarelor brailene, într-un oras în care exista doar un bazin si nici acela de dimensiuni olimpice, în timp ce tari cu mii si zeci de mii de bazine n-au avut înca aceasta mare satisfactie. Si chiar rugbyul nostru, din todeauna cu o baza de selectie extrem de limitata si o baza material saraca, a atins în decadele trecute un nivel de competitivitate mondial recunoscut.
Fara îndoiala, în aceste cazuri la valoarea biologica a campionilor nostri a concurat fericit, în compensatie la celelalte capitole, valoarea si experienta tehnicienilor nostri, a metodologiei de instruire impusa de destoinicia si pasiunea lor.

Ne putem imagina usor, ca astazi, în conditiile profesionalizarii rugbyului astfel de miracole sunt tot mai greu de aparut si asta pentruca fie organizarea, cu o arie extrem de larga de selectie a vârfurilor sportive, fie o metodologie avansata de instruire se afla de partea marilor potente rugbystice.
Si totusi cu interes si perseverenta rugbyul nostru îsi poate fixa aspiratiile de viitor la nivelul atins de vrednicii antrecesori. Ramâne ca învestitiile morale si materiale sa fie dirijate ferm si fara nici-o ezitare-întârziere spre directii de fond, acolo unde marea performanta îsi gaseste viitorii eroi.
Elementul, însa, cu un dinamism enorm în mobilizarea capacitatilor noastre organizatorice si a potentialului uman ramâne corpul de tehnicieni profesionalizat la zi, implementator în instruire a unei metodologii moderne de pregatire.

Am ales pentru articolul de fata analiza sumara a selectiei într-o viziune moderna (zic eu), a doua posturi esentiale de echipa: mijlocasul de gramada si mijlocasul la deschidere.
Completeaza aceasta prezentare, exemplificarea preocuparilor ce trebuie sa le avem pentru alegerea si pregatirea mijlocasilor - jucatori cheie în fiecare echipa, cu grija deosebita pentru a nu rata diferite etape în formarea acestora.
Astfel:
Practica, experimentata din todeauna, este dominata de alegerea mijlocasilor dupa criteriul îndemânarii motrice, neglijându-se total, cel putin în faza initierii criteriul dezvoltarii fizice sau cel al dezvoltarii psihologice. Astfel, tânarul cu agilitate în miscari, cu îndemânare la balon, cu mai multa initiativa în joc (la vârsta tânara aceasta calitate este asociata de regula cu talie si segmente mai mici), aduce o usurare antrenorului care a gasit rezolvarea unui post cheie: demiul de mele; Cam în acelas fel se decide si uvertura, mai ales daca acesta are o buna receptie a balonului din pasa si îl loveste bine cu piciorul.
Si iata cum dintr-o practica, depasita astazi, mijlocasul de gramada si cel la deschidere, care adesea actioneaza si ca veritabili înaintasi, fie în atac fie în aparare, sunt depasiti de sacinile de joc datorita gabaritului fizic deficitar, evidentiat si mai clar la nivel de seniori. Chestiunea este si mai complicata când intra în joc anumite criterii psihologice specifice care trebuie sa-i sustina corespunzator în rezolvarea sarcinilor lor de joc si în care musai trebuie sa se încadreze.
Iar uneori târziu, chiar dupa ceva internationalizari, constatam ca jucatorul respectiv, mijlocas de gramada sau mijlocas la deschidere, în ciuda unor indicatori foarte buni a activitatii motoare, chiar si a capacitatii specifice de efort, cu prestatii spectaculoase în unele jocuri, prezinta mari fluctuatii de joc si clacheaza deseori chiar în momente cheie. O alta chestiune nu mai putin importanta este ca în instruirea jucatorilor respectivi au fost învestite mari eforturi metodice si chiar morale, dar si material-financiare , ce la un moment dat nu sunt recompensate de performante. In plus, altor concurenti la post si posibili jucatori cu bun randament le-a fost blocata calea spre afirmare de aceasta practica cu o mare rata de improbabilitate.
Cine sufera cel mai mult este echipa, marcata de neputintele mijlocasilor de a impulsiona jocul mai ales mental.

Si asta pentruca antrenorul de la orice nivel de instruire trebuie sa stie exigentele ce ghideaza selectia si formarea mijlocasilor de performanta. Acestea sunt strict legate de conjunctura psiho-fizica în care acestia îsi desfasoara jocul si pentru care trebuie sa fie dotat nativ si educat în consecinta. Astfel, voi trata aspectul psihologic al problemei:

In afara de considerentele colective ce-si pun amprenta asupra tuturor jucatorilor echipei (si acestea sunt concretizate în diferite presiuni psihice impuse de mediul social în care este încadrata echipa, de aspiratiile si obiectivele echipei, de climatul ambiental al jocului etc.) mijlocasii, fiecare în parte, în afara de gradul de inteligenta peste media grupului, sunt marcati de influente particulare. Astfel:

Mijlocasul de gramada: îsi desfasoara activitatea într-un regim de accentuata presiune psihica externa, determinata de prezenta imediata, spatial si temporal, a adversarului la majoritatea momentelor de joc (1), de duritatea contactului, suferit cel mai adesea cu adversari în surplus de gabarit (2) si de rapiditatea executiilor tehnice ce trebuie sa le faca (3).
Pentru un performer, mijlocasul de gramada, trebuie sa prezinte un grad ridicat de inteligenta practica, actionând în majoritatea cazurilor stereotip, dar si cu o capacitate de adaptare rapida, spontana la situatiile imprevizibile ale jocului.
Activitatea acestuia este mult dominata de sfera intuitiva, evidentiata prin:
- psihomotricitate foarte buna: un stadiu de vigilenta ridicat, bun spirit de observare si foarte receptiv;
- afectivitate: o buna reglare a activitatii voluntare si afective, puternic motivat, bun caracter si atitudini ferme.
Jucatorul trebuie sa fie disciplinat, foarte receptiv si adaptabil la colaborarea cu partenerii si în special cu „perechea” lui.

Mijlocasul la deschidere: îsi desfasoara activitatea într-un regim accentuat de presiune psihica interna, determinata de responsabilitatile în dezvoltarea jocului de atac (1), în rezolvarea situatiilor defensive (2) si, nu în ultimul rând, în fructificarea loviturilor de picior de penalizare sau de transformare (3).
Jucatorul, cu activitate psihica preponderent în sfera cognitiva, trebuie sa aibe un ridicat grad de inteligenta generala si practica, cu procese rapide de rationare logica (observare-analiza- actionare) cum si un foarte bun echilibru emotional, probat mai ales în actiunile de mare tensiune.
Jucatorul trebuie sa aibe:
- un elevat spirit de observatie, necesar în evaluarea realista a disponibilitatilor proprii si ale adversarului, a situatiei concrete de joc (perceptie-interpre tare-decizie) ;
- nivel ridicat al vigilentei, caracteristici optime ale atentiei, capacitate de organizare spatiala si buna rezistenta la suprasolicitarile mentale;
- un bun spirit de previziune si anticipare a jocului (sa descopere spatiul virtual indicat pentru atac si solutia optima de actionare);
- un evident aplomb de personalitate pentru deciderea si conducerea actiunilor;
- stiinta si orientarea tactica în alternarea rationala si eficace a formelor de atac.

Pentru ambii jucatori, ce am prezentat, este numai un sumar limitat de calitati psiho-afective ce trebuie sa prezinte ca potentiali performeri. Ca si cele de mai sus, sunt o serie de stari atitudinale ce se prezinta ca un proces dinamic modificat sub influenta educatiei si a experientei sportive si care urmaresc controlul si dominarea de catre sportiv a urmatoarelor stari: solicitarile emotionale, anxietatea competitionala si gestiunea stresului; evaluarea motivatiei si a nivelului de aspiratie, a combativitatii, a capacitatii de depasire si a încrederii în sine etc.
Ce este important este cunoasterea disponibilitatilor candidatilor la performanta, cum acestea se încadreaza în exigentele posturilor (1) si tot atât de important este metodologia de educare si stimulare a acestor disponibilitati (2).

S-ar recomanda la loturile nationale de juniori si treptat la grupari, plecând chiar de la juniorii mici, efectuarea de psihodiagnoza orientativa, care prevede:
- teste de nivel mental (reactivi mentali), de eficienta intelectuala în vederea stabilirii coeficientului de inteligenta (Q.I.)
- teste (reactivi) pentru o singura functie care se adreseaza de obicei perceptiei, atentiei, evaluarii, deciziei etc.
- teste de personalitate ce surprind elemente de dinamica a personalitatii prin: motivatie, atitudini, capacitate de adaptare, reactie la frustrare, temperament etc.

Propuneri:
Forul de avangarda tehnica, Academia de Rugby, si specialistii nostri în domeniul metodologiei ar trebui sa ridice stacheta pregatirii si implicarii tehnicienilor la cel mai elevat nivel mondial. Nu cunosc daca la tema ce am prezentat sunt preocupari de modernizarea instruirii, necesitate tocmai de mare importanta a acestora în deciderea calitatii jocului echipelor. Acestea ar trebui divulgate si prezentate mai mult decât în forma sumara si diletanta facuta de mine.
Aceste adaptari ale tehnicienilor la o prospectare mai aprofundata a disponibilitatilor native si educative ale jucatorilor, cum si mijloacele si metodele de perfectionare în procesul instruirii trebuiesc stimulate si verificate practic.
Am propus în diferite rânduri ca prin comisia tehnica a federatiei sa se organizeze pentru jucatorii bucuresteni, de la categoriile mici pâna la cele mari, sedinte saptamânale de instruire specifica pe posturi. Astfel, sa zicem mijlocasilor, li s-ar deschide teoretic o importanta perspectiva de cunostere a jocului, a propriului mod de interventie, iar practic perfectionarea bagajului tehnico-tactic specific. Cu siguranta ar fi un impuls serios în elevarea nivelului de joc. Ar putea sa-si aduca aici contributia, pe lânga metodologi, si fostii nostri nmari practicieni.

Concluzie:
Printre multe elemente ce conditioneaza un antrenament modern, cu siguranta este si un amplu proces de constientizare a jucatorilor asupra fenomenului sportiv în care sunt implicati. Nu putem pretinde exprimarea în spiritul unui joc complex, la nivelul marilor echipe, daca n-am facut totul pentru cultura rugbystica a jucatorilor, pentru întelegerea subtilelor reguli si principii ce guverneaza activitatea în teren. Asta înseamna mult mai mult decât pregatire fizica, pregatire tehnica si pregatire tactica de echipa, ce obisnuit se face din todeauna.
Antrenorul este factorul decisiv în determinarea dinamicii de grup, în care fiecare jucator trebuie sa îsi gaseasca locul si interesul. Acesta este responsabil cu creiarea unui climat psiho-pedagogic stimulant si corect în echipa. Il sustine în aceasta sarcina tinuta proprie, orientarea evidenta, trasaturile pozitive de caracter, maiestria didactica, moralitatea, dragostea de munca si aspiratiile, dar si actualizarea continua a arsenalului didactic si psiho-pedagogic la cerintele rugbyului modern.

Vasile Constantin-Mao


Post Scriputum:
Iata o lista de jucatori în formarea carora am intervenit:
Mijlocasi de gramada: Barbu Petre, Costache Ion, Radu Tudor*, Vladila Ivanciu, Mihaila Dorinel, Coman Teodor*, Iliev Florin, Achimov Adrian*, Neaga Daniel*, Udroiu Vasile*, Dinu Daniel;
Mijlocasi la deschidere: Paraschivescu Mircea*, Nastase Nicolae, Gheorghe Dumitru, Bezuscu Romeo*, Petre Constantin*, Popisteanu Virgil*, Stancescu Florin, Frasineanu Danut, Guranescu Serban*, Ranga Lucian, Balmus Florin*.
Ordinea sportivilor este asa cum au aparut în instruirea mea. Toti au fost campioni nationali de juniori si jucatori de divizie nationala de seniori; cu 1-2 exceptii, toti au fost internationali de juniori, iar jumatate dintre acestia, cei cu *), au fost internationali de seniori (nationala mare, universitara sau de Rugby 7).
Este o lista ce ma gratifica mult moralmente. Unii dintre ei, chiar la nivel international, au avut pe aceste posturi cheie curriculum de mari jucatori.
Am lucrat cu ei dupa metodologia traditionala adica prioritate pentru criteriile motrice. Acum îmi dau seama ca la cerintele actuale, ce urmaream atunci la „copiii mei” era mult prea putin.