In continuarea interventiei anterioare, referitoare la "modernismul" in pregatirea rugbystica, redau un fragment din subcapitolul "Participarea la CM-2003” din lucrare despre care am amintit.
Pe langa fragmentul ce-l reproduc si in care ma refeream, mai ales, la pregatirea fizica, mai vorbeam despre nivelul tehnic manifestat de internationalii nostri la marea confruntare mondiala, despre pregatirea psihologica a acestora sau alte aspecte tratate superficial (abordarea competitiei cu o singura uvertura, accidentarea unui jucator de baza care a doua zi, cand i se lua interviul, inca nu stia ce are(!), ratarea ocaziei de a face un meci mare in jocul cu Namibia, „recordurile mondiale” la care ne-am adus si noi contributia: primirea celui mai rapid eseu - secunda 18, si primirea celor mai multe puncte pe parcursul unei eliminari temporare - 31, ambele in jocul cu Australia etc.)
Iata fragmentul respectiv:
Am aflat cate ceva din programul de pregatire, relatat aproape zilnic pe internet. Nu cunosc cum au decurs pregatirile unei mari echipe de la CM, dar mijloacele folosite si “brambureala” din pregatirea fizica a echipei noastre m-a pus mult pe ganduri. Reamintesc:
Pregatirile debuteaza cu stagiul din Franta in care primele zile sunt rezervate sporturilor extreme. Cred ca daca alte echipe fac fel de fel de inovatii metodologice, echipa noastra nu de astea avea mai mult nevoie atunci. Au mai intervenit in programul de pregatire ba o zi de inot, ba o alta zi de golf (!). Nu stiu, dar banuiesc ca obiectivul nu era pierderea timpului, ci era mentinerea intr-o activitate fizica intensa, cu relaxarea psihica prin alte mijloace decat cele obisnuite. Ei bine, pregatire prin inot se poate face numai daca baietii stiu sa inoate foarte bine, altfel se balacesc putin si ca sa nu le fie frig ies afara. Nu cred ca mai multi de 4-5 puteau profita de acest program. Cu golful, probabil, a fost si mai anapoda, pentru ca daca nu ai pus niciodata mana pe o crosa, te faci ca joci cat te faci si tragi plictisit la umbra. Consider, fara discutie, cele doua zile ratate, intr-o pregatire ce se vroia complexa.
Dupa jocurile de pregatire cu Franta si Tara Galilor, iaca specialistii decid ca echipa este la pamant cu pregatirea fizica(!). Nu mai spun ca vina era chiar a dumnealor si ca trebuiau sa stie asta inainte de jocuri, aveau mijloace de testare a instruirii, cum si suficiente probe fiziologice de verificarea capacitatii (ca vorba aceia, specialisti berechet pe acolo). Vin baietii la Poiana Brasov si se apuca sa dreaga treaba: pregatire fizica generala pe ruptelea (ascensiuni, alergari de fond si forta de se incingeau halterele), si asta cu trei saptamani inainte de marea batalie. Bineinteles, sacrificandu-se alte aspecte ale instruirii ce se impuneau in acea faza avasata de pregatire. Cu certitudine o pregatire fizica specifica era singura indicata in acel stadiu (complexe tehnico-tactice cu solicitare specifica jocului, cu ritm, intensitate, volum si duritate adecvata competitiei ce batea la usa, pe langa aspectele de organizare a jocului si altele de mare subtilitate ce se impuneau).
Apoi in pregatirea pentru ultimul joc trag baietii o joaca (fotbal, inchipuiti-va! ) pe una din placutele plaje ale Tasmaniei, de ramai perplex, in primul rand cum la pregatirea unui joc de CM se poate apela la acest mijloc. Si apoi oricine stie ca alergarea pe nisip provoaca o solicitare diferita asupra musculaturii si ligamentelor picioarelor, accentuata si mai mult la cei grei; aceasta, pentru un adevarat specialist, nu este un lucru de gluma (mentionez caderea grava din a doua repriza a jocului cu Namibia).
Fac pe naivul si intreb:
- sa fie oare vreo legatura intre aceste anomalii in pregatire si ca preparatorul fizic era recunoscut de baietii nostri drept magazionerul al nu stiu carui club francez, contractat sa-si faca "mana” pe echipa Romaniei?
- a fost chiar in interesul reprezentativei aducerea de asemenea "specialisti”?
Ei bine despre toate cele de mai sus cred ca specialistii importati ar fi putut primi ceva sfaturi de la tehnicieni de ai nostri, oricat de depasiti suntem tentati sa-i consideram. Ma chiar mir ca H. Dumitras si G. Sava, asistenti ai principalului, si de care nu se aude chiar nimic, nu au intervenit si ei cu cate ceva ce mai stiau din activitatea proprie.
Este clar ca Mr. Charrere nu a fost destul de bine ajutat nici chiar de oamenii lui, si ar (am) fi avut multa nevoie. Ma gandeam ca atunci cand inainte de grelele meciuri atragea atentia echipei, cu toata seriozitatea de altfel, unde ne paste pericolul (apararea la jocul cu australienii si gramada ordonata cu argentinienii) , ca treaba asta trebuia el sa o stie din totdeauna si sa fi lucrat serios cu doi ani mai devreme pentru optimizarea jocului nostru la aceste momente. Or este stiut ca, excesul in teoretizarea antrenamentului (pentru care de multe ori sacrifica exersarea practica), parte din arsenalul tehnic a fost neglijat, si in special placajele, forta si tehnica de impingere etc.
Toate aceste chestiuni probabil ca sunt deja stiute si concluzionate si, in afara de aprecierea “de ce mult bine a adus echipei nationale tehnicienii francezi”, erorile, de care numai de ele nu are nevoie rugbyul nostru, trebuie evitate pe viitor, chiar cu o echipa tehnica de aceeasi nationalitate.
In analiza activitatii echipei nationale probabil ca se vor trata si cheltuielile exorbitante facute pentru acest obiectiv, stiindu-se bine ce pregatire si ce nivel de competitivitate au atras.
P.S. - Mi-am facut iluzii degeaba cu analiza detailata a participarii la CM si un plan de masuri de rentabilizare a nationalei si a rugbyului nostru in general, orientativ pentru activitatea viitoare si care sa fi fost facut public. Pentru ca nimeni nu a auzit despre asa ceva, nici la un an de la acest eveniment !”
Si adaug acum ca, precum reponsabilitatile, si erorile trebuie sa fie asumate si penalizate ca atare, indiferent de calitate si nume.
Si de aceasta data, nu ma indoiesc de intentia de a prepara un program de pregatire impecabil dar, pentru o manifestare meritorie a nationalei la marea competitie, de baza ramane aplicarea practica si obtinerea parametrilor programati de forma sportiva.
Experienta trista cu pregatirea fizica de la editia anterioara si trecuta, iata, sub tacere, insa mentionata ca referinta pozitiva acum, ne determina sa atragem atentia asupra complexitatii problemei, dar si a marilor responsabilitati ce si le asuma echipa tehnica, in speta preparatorul fizic national.
Fara discutie, noua, „galeriei”, ne ramane bucuria de a fi cu tot sufletul si speranta alaturi de echipa noastra reprezentativa.
Cu toata increderea si prietenia,
VASILE CONSTANTIN-MAO
Pe langa fragmentul ce-l reproduc si in care ma refeream, mai ales, la pregatirea fizica, mai vorbeam despre nivelul tehnic manifestat de internationalii nostri la marea confruntare mondiala, despre pregatirea psihologica a acestora sau alte aspecte tratate superficial (abordarea competitiei cu o singura uvertura, accidentarea unui jucator de baza care a doua zi, cand i se lua interviul, inca nu stia ce are(!), ratarea ocaziei de a face un meci mare in jocul cu Namibia, „recordurile mondiale” la care ne-am adus si noi contributia: primirea celui mai rapid eseu - secunda 18, si primirea celor mai multe puncte pe parcursul unei eliminari temporare - 31, ambele in jocul cu Australia etc.)
Iata fragmentul respectiv:
Am aflat cate ceva din programul de pregatire, relatat aproape zilnic pe internet. Nu cunosc cum au decurs pregatirile unei mari echipe de la CM, dar mijloacele folosite si “brambureala” din pregatirea fizica a echipei noastre m-a pus mult pe ganduri. Reamintesc:
Pregatirile debuteaza cu stagiul din Franta in care primele zile sunt rezervate sporturilor extreme. Cred ca daca alte echipe fac fel de fel de inovatii metodologice, echipa noastra nu de astea avea mai mult nevoie atunci. Au mai intervenit in programul de pregatire ba o zi de inot, ba o alta zi de golf (!). Nu stiu, dar banuiesc ca obiectivul nu era pierderea timpului, ci era mentinerea intr-o activitate fizica intensa, cu relaxarea psihica prin alte mijloace decat cele obisnuite. Ei bine, pregatire prin inot se poate face numai daca baietii stiu sa inoate foarte bine, altfel se balacesc putin si ca sa nu le fie frig ies afara. Nu cred ca mai multi de 4-5 puteau profita de acest program. Cu golful, probabil, a fost si mai anapoda, pentru ca daca nu ai pus niciodata mana pe o crosa, te faci ca joci cat te faci si tragi plictisit la umbra. Consider, fara discutie, cele doua zile ratate, intr-o pregatire ce se vroia complexa.
Dupa jocurile de pregatire cu Franta si Tara Galilor, iaca specialistii decid ca echipa este la pamant cu pregatirea fizica(!). Nu mai spun ca vina era chiar a dumnealor si ca trebuiau sa stie asta inainte de jocuri, aveau mijloace de testare a instruirii, cum si suficiente probe fiziologice de verificarea capacitatii (ca vorba aceia, specialisti berechet pe acolo). Vin baietii la Poiana Brasov si se apuca sa dreaga treaba: pregatire fizica generala pe ruptelea (ascensiuni, alergari de fond si forta de se incingeau halterele), si asta cu trei saptamani inainte de marea batalie. Bineinteles, sacrificandu-se alte aspecte ale instruirii ce se impuneau in acea faza avasata de pregatire. Cu certitudine o pregatire fizica specifica era singura indicata in acel stadiu (complexe tehnico-tactice cu solicitare specifica jocului, cu ritm, intensitate, volum si duritate adecvata competitiei ce batea la usa, pe langa aspectele de organizare a jocului si altele de mare subtilitate ce se impuneau).
Apoi in pregatirea pentru ultimul joc trag baietii o joaca (fotbal, inchipuiti-va! ) pe una din placutele plaje ale Tasmaniei, de ramai perplex, in primul rand cum la pregatirea unui joc de CM se poate apela la acest mijloc. Si apoi oricine stie ca alergarea pe nisip provoaca o solicitare diferita asupra musculaturii si ligamentelor picioarelor, accentuata si mai mult la cei grei; aceasta, pentru un adevarat specialist, nu este un lucru de gluma (mentionez caderea grava din a doua repriza a jocului cu Namibia).
Fac pe naivul si intreb:
- sa fie oare vreo legatura intre aceste anomalii in pregatire si ca preparatorul fizic era recunoscut de baietii nostri drept magazionerul al nu stiu carui club francez, contractat sa-si faca "mana” pe echipa Romaniei?
- a fost chiar in interesul reprezentativei aducerea de asemenea "specialisti”?
Ei bine despre toate cele de mai sus cred ca specialistii importati ar fi putut primi ceva sfaturi de la tehnicieni de ai nostri, oricat de depasiti suntem tentati sa-i consideram. Ma chiar mir ca H. Dumitras si G. Sava, asistenti ai principalului, si de care nu se aude chiar nimic, nu au intervenit si ei cu cate ceva ce mai stiau din activitatea proprie.
Este clar ca Mr. Charrere nu a fost destul de bine ajutat nici chiar de oamenii lui, si ar (am) fi avut multa nevoie. Ma gandeam ca atunci cand inainte de grelele meciuri atragea atentia echipei, cu toata seriozitatea de altfel, unde ne paste pericolul (apararea la jocul cu australienii si gramada ordonata cu argentinienii) , ca treaba asta trebuia el sa o stie din totdeauna si sa fi lucrat serios cu doi ani mai devreme pentru optimizarea jocului nostru la aceste momente. Or este stiut ca, excesul in teoretizarea antrenamentului (pentru care de multe ori sacrifica exersarea practica), parte din arsenalul tehnic a fost neglijat, si in special placajele, forta si tehnica de impingere etc.
Toate aceste chestiuni probabil ca sunt deja stiute si concluzionate si, in afara de aprecierea “de ce mult bine a adus echipei nationale tehnicienii francezi”, erorile, de care numai de ele nu are nevoie rugbyul nostru, trebuie evitate pe viitor, chiar cu o echipa tehnica de aceeasi nationalitate.
In analiza activitatii echipei nationale probabil ca se vor trata si cheltuielile exorbitante facute pentru acest obiectiv, stiindu-se bine ce pregatire si ce nivel de competitivitate au atras.
P.S. - Mi-am facut iluzii degeaba cu analiza detailata a participarii la CM si un plan de masuri de rentabilizare a nationalei si a rugbyului nostru in general, orientativ pentru activitatea viitoare si care sa fi fost facut public. Pentru ca nimeni nu a auzit despre asa ceva, nici la un an de la acest eveniment !”
Si adaug acum ca, precum reponsabilitatile, si erorile trebuie sa fie asumate si penalizate ca atare, indiferent de calitate si nume.
Si de aceasta data, nu ma indoiesc de intentia de a prepara un program de pregatire impecabil dar, pentru o manifestare meritorie a nationalei la marea competitie, de baza ramane aplicarea practica si obtinerea parametrilor programati de forma sportiva.
Experienta trista cu pregatirea fizica de la editia anterioara si trecuta, iata, sub tacere, insa mentionata ca referinta pozitiva acum, ne determina sa atragem atentia asupra complexitatii problemei, dar si a marilor responsabilitati ce si le asuma echipa tehnica, in speta preparatorul fizic national.
Fara discutie, noua, „galeriei”, ne ramane bucuria de a fi cu tot sufletul si speranta alaturi de echipa noastra reprezentativa.
Cu toata increderea si prietenia,
VASILE CONSTANTIN-MAO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu