Dificilele jocuri cu Spania si Cehia

... Sunt apropiatele intalniri jocuri mai usoare pentru reprezentativa?

Gasesc ca jocurile cu Spania si Cehia cad excelent in programul de pregatire si competitie al reprezentativei noastre nationale, si aceasta pentru ca:

1. Intervin dupa o perioada rezonabila de buna reflexie pentru toata lumea asupra mai recentului episod nefericit al rugbyului nostru; sper ca in special echipa tehnica si jucatorii au profitat convenabil de acest exercitiu introspectiv, analitic-sportiv si de constiinta;

2. Adversarii, prin valoarea lor modesta, lasa echipei noastre o margine larga pentru orientarea preocuparilor la experimentarea in conditii de competitie a unor structuri tactice de joc, adaptate clar la posibilitatile jucatorilor nostri, mijloace ce ar urma sa fie perfectionate continuu in vederea participarii la CM.

3. Sunt bune ocazii de manifestare convenabila a spiritului de echipa, chiar intr-o maniera de maxim angajament, asa cum impune intodeauna activitatea sub tricolor.

Iata ce cred eu ca ar trebui sa aduca aceste jocuri:

In afara de jocul cu Portugalia din primavara trecuta si jocul televizat cu Franta, din vara de la Bucuresti, nu am avut prilejul sa vad jocurile reprezentativei noastre in ultimul ciclu de Cupa Mondiala (aproape 4 ani). Astfel, ma abtin cu evaluarea de ansamblu al evolutiei si maturizarii echipei noastre, care, iata, in aceasta perioada a disputat nu mai putin de 27 meciuri-test si a beneficiat de mult mai multe satagii si actiuni de pregatire.

Pot sa ma refer, insa, la jocul cu portughezii din martie 2006, disputat la Lisabona, si asta pentru ca, inteleg, echipa noastra reprezentativa, ca si atunci, parca, nu a depasit faza tatonarilor si nici vorba de stabilirea si exprimarea unui anume sistem de joc. Ei bine, la acest joc, in ciuda rezultatului ce pare reconfortant pentru noi (27-3), mai ales prin rezultatele stranse anterioare, manifestarea pozitiva in joc a fost limitata doar la incisivitatea fizica a inaintasilor nostri. Nicio faza dezvoltata pe treisferturi, multe baloane oferite adversarului din lovituri de picior defectoase, cum si o presiune defensiva retinuta si nu todeauna sigura, a lasat impresia clar ca doar echipa portugheza a practicat un rugby adevarat, aceasta jucand intradevar in limitele posibilitatilor, creator cu multa ravna. Reactia contestatoare a marelui specialist Pierre Villepreux, ce asistase la joc, a iritat amorul propriu al conducatorilor nostri, dar avea totala dreptate. Jocul nostru, atunci, a fost foarte sarac. Si obligatia unei reprezentative este si de a pleda cat mai elocvent prin jocul desfasurat pentru rugbyul ce-l reprezinta.

Probabil, apropierea marelui obiectiv al acestui ciclu mondial, turneul final al CpM (dar si ca urmare a examenului ratat cu Georgia), a alertat toata lumea implicata in aceasta campanie, in special tehnicienii, pentru intarzierea inexplicabila in manifestarea competitiva si, in consecinta, vor accelera procesul de stabilire si de consolidare adecvata a miloacelor tehnico-tactice de joc.

In acest sens consider ca nu este nici-o exagerare de a aplica chiar in aceste jocuri, cu Spania si R.Ceha, o maniere de actionare in perspectiva diferitilor adversari de la CM.

Sper, de asemenea, ca pentru participarea la jocurile grupei preliminare, obiectivele echipei noastre vor fi destul de curajoase si generoase, onorante vizand chiar jocul cel mai dificil, cu Noua Zeelanda. In aceasta complicata disputa cu titanul, trebuie sa ne dovedim mai mult barbatia, capacitatea fizica si tehnico-tactica, decat neputintele. Obiectivele trebuie sa stimuleze si justifice resursele uman-sportive ale rugbyului nostru, capacitatile jucatorilor perfectionate in campionate puternice (la nivelul manifestat de argentinieni sau chiar invingatorii georgieni, etc), cum si implementarea arsenalului tehnico-tactic la nivelul inaltei competitii mondiale.

Pentru aceasta jocul nostru trebuie sa fie structurat de acum, si demonstrat de echipa indiferent de componenta sa.

Ma refer la un singur parametru al jocului pe care ar trebui sa contam mult. Este vorba despre pregatirea si actionarea intr-un presing defensiv, care sa surprinda chiar valorosii adversari. Ce trebuie pentru perfectionarea acestuia? Stiu, fara discutie, antrenorii. Pentru ca, este evident, pana acum nu s-au facut multe la acest capitol (in jocul cu portughezii defensiva a fost defectoasa si cred ca tot asa si in celelate, inclusiv in ultimul joc), chiar in jocul cu Spania ar trebui exersat in exigente de maxima performata si apreciate actiunile stopate in terenul adversarului, baloanele recuparate, circulatia optima etc.

Spre exemplu gandesc un presing extrem de agresiv ne-ar prinde bine chiar si pentru jocul cu Noua Zeelanda, joc de mare dificultate prin prisma valorilor, dar si de mare sansa de a surprinde intreaga lume rugbystica cu o riposta la inaltimea adversarului (in genul jocului cu campioana mondiala 1995, Africa de Sud, 8-21). Pentru aceasta, pe langa jocul programat, consider ca de o eficacitate chiar surprinzatoare ar putea fi realizarea unei mari capacitati defensive prin aplicarea unui presing individual si colectiv executat rapid si ferm, cu capacitate de a-l desfasura pe toata lungimea partidei.

In acest sens urmatoarele meciuri ar putea sa ne dea o masura de cum domina echipa in ansamblul ei, pe compartimente si linii defensive, sau individual, aceasta importanta sarcina, si ce ar mai trebui facut.

Apoi, sincer, ma mir de calitatea si lipsa de maturitate in declaratiile dinaintea jocurilor, deloc motivante, astfel: laconice si extrem de putin concrete din partea antrenorilor („vrem sa vedem cum stam” sau „avem ocazia de a incerca si alti jucatori”) sau imature, cu o nota de infatuare nejustificata din partea capitanului sau a altor internationali („n-o sa avem probleme cu adversarul” sau „vrem sa le scoatem din cap ca se pot masura cu noi”!).

Chiar si la acest aspect, indiferent de valoarea adversarului, toti trebuie sa stie ca un joc al reprezentativei nu poate fi tratat decat consistent si matur, ca de altfel si daruira individuala si colectiva, competitivitatea maxima.

Si iata cum jocurile in perspectiva apropiata sunt de mare importanta pentru capacitarea echipei reprezentative si, fara discutie, deosebit de dificile.

Din toata inima dorim reprezentativei noastre calmul si cheia spre definirea competitiva, cum si mult succes!

Vasile CONSTANTIN "MAO"