Draga George,

Iti urez si eu din toata inima La Multi Ani, cu speranta si incredere in tine insasi, si in cei ce te inconjoara.

Ma gandesc ca de fapt pentru tine viata adevarata a inceput acum un an; ce fusese pana atunci era doar un vis pe care tot soarta ti l-a harazit ca sa-ti fie si mai dura proba de viata ce te astepta, si mai meritos supliciul ce-ti este dat sa treci.

Te cunosc din fotografiile lui Marian si te gasesc extrem de tanar si frumos ca un zeu. Iar dupa cum ai ramas cu rugbyul langa inima ta, cu tot sacrificiul groaznic ce ti-a rezervat, imi inchipui ca si moral, sufleteste ai putea fii la fel. Si-ti doresc din tot sufletul asta, pentru ca asa vei accepta soarta, vei avea forte inzecite sa te lupti pentru viata ta si ai putea sa te si bucuri de ce-i in jurul tau. Iar minunile, poate deja stii, sunt in noi, in sufletele nostre, in curajul si vointa noastra, in credinta in Dumnezeu, in bucuria de a percepe lumea din jur.

Cand te-am incitat in scrisoare sa comunici, stiind ca de fapt esti un timid, am facut-o si gandind ca preocuparile tale trebuie sa se diversifice in relatiile cu cei din jur, cunoscuti sau necunoscuti, in preocupari pentru ati imbogati spiritul cu frumuseti si minunatii creiate de omenire sau de natura insasi. Ai atatea in fata, pe langa miracolul de a te vedea cat de cat independent, pentru care merita sa-ti inzecesti credinta si fortele, sa lupti, sa lupti in cea mai serioasa incercare rugbystica si de viata.

Merita efortul si sarguinta, de asemenea si parintii tai dragi, dar si nemaipomenitii tai prieteni. Si soilidari in telul tau suntem si noi, grupul de rugby, care din zi in zi vom fi mai interesati de starea ta. Cauza ta este si a noastra, iar cei ce avem ragazul sa intelegem lupta ta dramatica suntem si cu toata admiratia de partea ta.

LA MULTI ANI!

Cu toata caldura prieteneasca,

Mao