Oare nationala lusitana va fi doar o sansa pentru o frumoasa victorie a reprezentativei frunzei de stejar?
Fara indoiala calificarea in extremis a Portugaliei pentru turneul final al Cupei Mondiale recompenseaza talentul si perseverenta unor harnici luptatori. Talentul l-au demonstrat lusitanii cu prisosinta in ultimii ani in Cupa Europeana a Natiunilor, in care n-a mai fost ca alta data un simplu outsider, sau in marile competitii de Rugby Seven’s, unde in ultimii 10-15 ani sunt competitori de baza.
Merita elogii si aprecierile de rigoare si pentru faptul ca este si singura echipa de amatori participanta la turneul final al CM. Din intreg lotul angajat in campania de calificare doar patru jucatori activeaza in campionate straine (trei in Franta si unul in Scotia, si nu la echipe de prima linie).
Sunt convins ca ambitionarea lor la calificare a avut si un impuls de la faptul ca initial au fost exclusi din planul de ajutorare finaciara al IRB pentru natiunile din al doilea val, plan in care suntem si noi beneficiari.
Ultimul baraj al portughezilor, jocurile cu uruguaienii, actiune suficient de intens tratata de mass-media, a creat un mare interes si animatie in lumea rugbystica de aici. Suspansul creat mai ales de eseul sud-americanilor in finalul primei runde (12-5) a accentuat euforia reusitei finale, selectionata portugheza demonstrand si o mare capacitate de mobilizare in situatii critice.
Declaratiile capitanului si a antrenorului echipei, imediat la sosire, mi-au atras atentia prin seriozitatea si taria argumentelor in care acestia cred, astfel:
Vasco Uva – capitanul echipei, nr.8: ”Suntem fericiti de reusita noastra. Suntem singura echipa de amatori de la turneul final al CM si ne vom concentra toate fortele sa invingem nationala romana in grupa de calificare. La Toulouse tot stadionul va fi portughez!”
Thomas Morais – antrenorul echipei: „Ne-am calificat greu, dar meritat. Stim ca avem mult de muncit pana la Cupa Mondiala in asa fel ca diferenta chiar si fata de Noua Zeelanda sa fie cat mai mica. Calificarea noastra istorica trebuie sa o transformam in revigorarea intregii structuri a rugbyului nostru, plecand mai ales de la activitatea de copii si juniori”.
In timp ce capitanul echipei ne reaminteste de suportul lor moral in ampla comunitate portugheza din Franta si in mobilizarea lor pentru jocul considerat „mai la indemana”, cu echipa noastra, tanarul, dar ilustrul, tehnician portughez atinge aspectele profunde ale acestei calificari. Acesta, cu care am discutat adeseori, a vrut sa spuna cam asa: „prin dedicatie si bravura, noi antrenorii si jucatorii, ne-am facut datoria fata de rugbyul nostru, acum este randul conducatorilor ca profitand de conjunctura, cu tot discernamantul, sa traseze si sa dirijeze cadrul organizatoric si metodologic pentru o activitate mai ampla si consistenta in teritoriu.
Vorbind despre viitoarea noastra disputa din cadrul turneului final al CM mentionez drept regretabil faptul ca in cateva randuri chiar si mai experimentata si dotata noastra reprezentativa a fost surprinsa de jocul spectaculos si imprevizibil al portughezilor, dandu-le chiar ocazia de a savura gustul victoriei surprinzatoare (2004) sau de a ne contesta meritele (2005). Chiar si la ultima noastra victorie (27-3, la Lisabona in martie 2006) au ramas cu satisfactia de a fi jucat un rugby mult mai generos decat noi, care am excelat prin capacitatea de penetrare a inaintasilor, insa si printr-un joc tactic limitat si o lunga lista de greseli. Am relevat aceasta realitate si pentru a incerca sa justific aspiratiile marturisite ale capitanului portughez.
Personal, din mai multe motive, se intelege, m-am bucurat de reusita portugheza gandind ca in jocurile de calificare din grupa avem un adversar mai accesibil, si asta fie ca ne este destul de cunoscut, fie constient de limitele acestei echipe, de care in ultimul timp reprezentativa noastra nu a profitat intodeauna si destul.
In plus pe langa programarea jocului din 25 septembrie de la Toulouse, favorabila noua (portughezii fiind atunci dupa trei examene extrem de dure, noi doar doua si speram motivante), am speranta ca echipa noastra va gasi mobilizarea de rigoare pentru a onora cu o victorie mai mult decat reconfortanta permanenta romanesca la marele festin al rugbyului mondial.
VASILE CONSTANTIN - MAO
PS - Duminica Floriilor am petrecut-o participand cu echipa anului I a facultatii de educatie fizica din Coimbra la un turneu regional, deschis gruparilor in stadiul de formare. Au participat sase echipe la acest al 2-lea turneu, din patru programate in acest sezon. Pentru elevii mei, veniti la initiativa proprie din vacanta pascala ca sa joace rugby, turneul a fost o ocazie de frumoase satisfactii, iar pentru mine satisfactia a fost nu atat pentru ca au castigat turneul, cat mai ales gandind ca acesti viitori profesori vor duce in scoli si experienta cu bucuria imensa ce se poate trai in jurul balonului oval.
Asa am aflat ca la aceasta categorie sportiva (a 4-a), activeaza pe patru regiuni un numar de 25 echipe care, fara mari exigente organizatorice si de instruire, completeza si anima miscarea rugbystica de aici. Acesta activitate se adauga celor trei divizii federale, cu 32 echipe de seniori (Divizia Nationala: 8 echipe; Divizia I: 8 echipe si Divizia a II-a: 16 echipe).
Termin aceasta scurta completare, bineinteles, fara comentarii (!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu