O conceptie si un stil eficace de munca.
Inainte de toate, cred eu, important ar fi adoptarea unei conceptii diferite, fata de cea manifestata in aria activitatii rugbystice si nu ma refer numai la cluburi si sectii ci la toata structura organizatorica a federatiei noastre. Acest proces ar trebui sa determine un alt stil de munca, dinamic - sensibilizator si penetrant intr-o societate mai putin receptiva la activitatile asociate existentei propriu zise, asa cum este si sportul, rugbyul in particular.
Am toata consideratia pentru o activitate benevola, din pasiune in contul rugbyului. Aceasta insemna efort, sacrificiu de timp, disponibilitate a te lupta cu un munte de dificultati, asa cum se intampla in aria rugbyului, unde lumea nu da navala. Dar, tot asa, consider un mare prejudiciu adus rugbyului sa optezi pentru o functie, de club sau de federatie, si in afara de disciplina elementara (prezenta la sedinte si votul intodeauna cu propunerea de sus), sa nu poti declara ca ai facut ceva concret dupa un an sau mai multi de activitate. Imi cer scuze, nu judec pe nimeni si nici nu am dreptul la asa ceva, nu am nici chiar interesul de a supara lumea, dar sunt structuri intregi (comisii federale, comitete regionale), doar formale, pe hartie, fara nici-o activitate concreta si asta intr-un moment cand dinamizarea procesului de revitalizare este imperios necesara. In aceste structuri sunt oameni valorosi ai rugbyului nostru, obisnuiti insa sa nu faca practic nimic, sunt importanti prin prestanta si prezenta fizica in activitate, fara un proiect propriu, fara o initiativa, fara o responsabilitate, si chiar fara nici-o culpa, pentru ca nu li s-au cerut, sau poate alteori initiativa le-a fost retezata.
Si sunt atat de multe de facut in rugbyul nostru. Activitatea cluburilor s-ar putea anima si perfectiona numai cu un impuls pertinent, specializat din partea forului tutelar, aplicat dupa o metodologie rezonabila, si, bineinteles, cu potentialul teritorial perfectionat si amplificat. Pentru aceasta ar trebui activate la maximum toate posibilitatile tehnico-organizator ice, toate comisiile si intreaga structura federala. Cu siguranta, dirijarea unui proces asa de important si complex necesita poate chiar infiintarea unei comisii federale a remodelarii cluburilor. Sper ca toate oficialitatile federale sunt convinse, mai mult chiar decat mine, ca stimularea, amplificarea si perfectionarea activiatii cluburilor este un proces imperios necesar, cu toate marile dificultati de realizarea acestuia.
In fine, consider ca se impune o activitate ampla de instruire-invatare a unui comportament dinamic, inovator, eficace in postura de promotor-animator de rugby si acesta la toate nivelurile.
Pentru schimbarea stilului de activitate, oarecum platonic, ce domina astazi rugbyul nostru, cred ca o jalonare a procesului ar fi o solutie, astfel:
- Conturarea si precizarea obiectivele pentru fiecare activitate
- Concursul si studiul proiectelor pentru alegerea variantei optime (initiative proprii, promovarea experientelor pozitive)
- Fixarea responsabilitatilor si angajamente ferme
- Definirea etapelor si termenelor
- Evaluarea periodica a activitatii si rezultatelor
Cu cine facem renovarea si dinamizarea rugbyului?
Lumea rugbyului nostru, si mai ales acea parte disponibila pentru o activitate sociala benevola, este asa de mica, dupa o campanie prelungita de saracire de valori (marginalizarea incomozilor - de regula mari internationali, emigrarea masiva etc.). Mai este apoi si atitudinea meschina de “mica ciupeala”, (gen: eu ce castig?), ca pe buna dreptate te intrebi cu cine miscam lucrurile din loc?
Si totusi, am curajul sa spun ca parerea este falsa. Rugbyul nostru are inca multi oameni valorosi si cu siguranta capabili de a impulsiona cum trebuie activitatea. Ma gandesc la valorificarea plenara a activului de astazi, impulsionat de o conceptie dinamica si eficace in activitate, dar si apelarea larga la jucatori ce au abandonat mai de curand activitatea, la fosti internationali, oameni recunoscuti pentru tinuta morala. Acestia din urma trebuie promovati cu tot curajul pentru ca au potentialitatea si evolutia de partea lor. Trebuie declansata o campanie ampla de readucere in activitate a valorosilor jucatori de afara. Sunt oameni cu o cultura rubystica deosebita, vor face mult pentru rugbyul nostru de acum, ca presedinti de cluburi sau de sectii (bravo, Dinamo!), responsabilitati in structurile federale, sau promovati tehnicieni de reprezentative etc. Trebuie apelat tot cu curaj la atragerea in anumite responsabilitati (expl. instruirea grupelor de copii si juniori mici) a unor jucatori activi, evidentiati in fiecare echipa prin seriozitate si pasiunea rugbystica.
Ceva despre metodologia de lucru:
Important este: acceptarea generala a imperativelor remodelarii structurilor si unitatilor teritoriale, a obiectivelor acesteia: amplificarea si perfectionarea activitatii.
Etapizarea activitatii:
Activitatea de prospectare si programare:
- Evaluarea capacitatilor si a disponibilitatilor in perspectiva; categorisirea cluburilor si a sectiilor dupa posibilitati: “foarte bune”; “bune” si “acceptabile”.
- Dimensionarea si programarea amplificarii activitatii sportive pentru fiecare categorie si grupare in parte.
- Elaborarea proiectului de dezvoltare-remodela re, a metodologiei de aplicare, cum si insusirea acestora de catre cluburi.
Activitatea de organizare-realizar e:
- Realizarea de organigrame complete de functionare, acoperind cu personal salariat si benevol toate functiile si responsabilitatile activitatii clubului: organizare si management; dezvoltarea ariei sportive; instruire sportiva si educatie; functia sociala.
- Esalonarea procesului de dezvoltare a activitatii in asa fel ca in urmatorii 4-6 ani cluburile sa atinga dimensiunea propusa.
- Monitorizarea activitatiilor, controlul si evaluarea acestora.
- Masuri de stimulare si incadrare a procesului de dezvoltare: conditii de participare la diferite competitii (inclusiv la fazele finale ale juniorilor), de promovare in esalon superior etc.
Precizari si completari:
Categorisirea capacitatilor:
- Categ. 1ª: “premize foarte bune”- orice club ce dispune de baza sportiva proprie, de capacitate organizatorica, de posibilitati de instruire tehnica si bune traditii rugbystice.
- Categ. 2ª: “premize bune” – orice club cu baza proprie, cu slaba capacitate organizatorica actuala si activitate limitata la diferite segmente.
- Categ. 3ª: “premize acceptabile” – orice club/sectie fara baza sportiva proprie, sau nou infiintata, fara sau cu slaba activitate de copii si juniori.
Dimensionarea activitatii social-sportive in perspectiva:
- Toate cluburile trebuie sa-si creieze o piramida adecvata cu baza larga la segmentul de copii si juniori. Astfel, o grupare de Categ.3ª trebuie sa-si organizeze activitatea pentru urmatoarea activitate: Seniori + tineret: 2 echipe; Juniori: 2-4 echipe; Copii: 4-6 echipe.
- Toate sectiile cu echipa de seniori trebuie sa formeze echipa de tineret si sa o prezinte in competitia nationala dupa 2 ani de la initierea proiectului.
- Toate cluburile trebuie sa desfasoare o activitate larga si diversa de raspandirea rugbyului in zona, in localitate si imprejurimi, in mediul scolar; tutelarea echipelor satelit si a nucleelor scolare (3-5 pentru fiecare club).
Structura de conducere a cluburilor:
- Presedinte: persoana marcanta, pasionat de rugby, cu potenta economica si dispus sa sustina si sa investeasca in rugby; vicepresedinti (2-3): specialisti pe domenii: managerial, tehnico-educativ, actiuni de propagare-dezvoltar e.
- Fiecare club trebuie sa-si constituie echipa tehnica, apta - numeric si calitativ, pentru a sustine activitatea de instruire-educatie. Fiecare segment - seniori, juniori si infantil - trebuie sa aibe un director tehnic, iar fiecare echipa, un acompaniant de tehnic (un responsabil, sustinator si organizator de activitate).
Perfectionarea si multiplicarea activitatii:
- Selectia larga si pregatirea tinerelor talente trebuie sa aduca vigoare sportita rugbyului nostru.
- Instruirea sportiva trebuie sa vizeze in mod expres posibilitatea desfasurarii unui rugby spectaculos, bazat pe o conceptie moderna si disponibilitati tehnico-tactice si fizice, corespunzator perfectionate (norme de evaluare ale comisiei tehnice frr).
- Activitatea de popularizare a rugbyului: a/ prin grupul simpatizantilor de club (dimensionat si realizat la categoria gruparii: expl. 500-1000 persoane); b/ prin larga popularizarea activitatilor si jocurilor; c/ prin alte activitati: spectacole muzical-sportive, actiuni sportive de mentinere (culturism, aerobica etc.), barul clubului.
Voi reveni cu alte cateva precizari.
Ramane in atributia si posibilitatile metodologice si materiale ale federatiei in a structura si sustine un proiect indraznet si promitator pentru viitorul rugbyului nostru. Personal, vedeti, am vise frumoase, dar, va si asigur, daca asi fi tanar nu m-asi limita la aceasta faza de reverie, ci m-asi dedica cu tot elanul realizarii unui astfel de proiect la un club, convins ca dupa multa munca, cu spirit de initiativa si daruire, m-ar astepta la capatul drumului o mare implinire.
Multumesc pentru cele cateva sugestii de la persoanele ce au avut cate ceva de zis la tema. Unele le-am si expus aici. Nu inteleg de ce nu ne asumam autoria, de ce curajul la opinie este asa de sugrumat in lumea rugbyului nostru ?!
Vasile Constantin-Mao
Inainte de toate, cred eu, important ar fi adoptarea unei conceptii diferite, fata de cea manifestata in aria activitatii rugbystice si nu ma refer numai la cluburi si sectii ci la toata structura organizatorica a federatiei noastre. Acest proces ar trebui sa determine un alt stil de munca, dinamic - sensibilizator si penetrant intr-o societate mai putin receptiva la activitatile asociate existentei propriu zise, asa cum este si sportul, rugbyul in particular.
Am toata consideratia pentru o activitate benevola, din pasiune in contul rugbyului. Aceasta insemna efort, sacrificiu de timp, disponibilitate a te lupta cu un munte de dificultati, asa cum se intampla in aria rugbyului, unde lumea nu da navala. Dar, tot asa, consider un mare prejudiciu adus rugbyului sa optezi pentru o functie, de club sau de federatie, si in afara de disciplina elementara (prezenta la sedinte si votul intodeauna cu propunerea de sus), sa nu poti declara ca ai facut ceva concret dupa un an sau mai multi de activitate. Imi cer scuze, nu judec pe nimeni si nici nu am dreptul la asa ceva, nu am nici chiar interesul de a supara lumea, dar sunt structuri intregi (comisii federale, comitete regionale), doar formale, pe hartie, fara nici-o activitate concreta si asta intr-un moment cand dinamizarea procesului de revitalizare este imperios necesara. In aceste structuri sunt oameni valorosi ai rugbyului nostru, obisnuiti insa sa nu faca practic nimic, sunt importanti prin prestanta si prezenta fizica in activitate, fara un proiect propriu, fara o initiativa, fara o responsabilitate, si chiar fara nici-o culpa, pentru ca nu li s-au cerut, sau poate alteori initiativa le-a fost retezata.
Si sunt atat de multe de facut in rugbyul nostru. Activitatea cluburilor s-ar putea anima si perfectiona numai cu un impuls pertinent, specializat din partea forului tutelar, aplicat dupa o metodologie rezonabila, si, bineinteles, cu potentialul teritorial perfectionat si amplificat. Pentru aceasta ar trebui activate la maximum toate posibilitatile tehnico-organizator ice, toate comisiile si intreaga structura federala. Cu siguranta, dirijarea unui proces asa de important si complex necesita poate chiar infiintarea unei comisii federale a remodelarii cluburilor. Sper ca toate oficialitatile federale sunt convinse, mai mult chiar decat mine, ca stimularea, amplificarea si perfectionarea activiatii cluburilor este un proces imperios necesar, cu toate marile dificultati de realizarea acestuia.
In fine, consider ca se impune o activitate ampla de instruire-invatare a unui comportament dinamic, inovator, eficace in postura de promotor-animator de rugby si acesta la toate nivelurile.
Pentru schimbarea stilului de activitate, oarecum platonic, ce domina astazi rugbyul nostru, cred ca o jalonare a procesului ar fi o solutie, astfel:
- Conturarea si precizarea obiectivele pentru fiecare activitate
- Concursul si studiul proiectelor pentru alegerea variantei optime (initiative proprii, promovarea experientelor pozitive)
- Fixarea responsabilitatilor si angajamente ferme
- Definirea etapelor si termenelor
- Evaluarea periodica a activitatii si rezultatelor
Cu cine facem renovarea si dinamizarea rugbyului?
Lumea rugbyului nostru, si mai ales acea parte disponibila pentru o activitate sociala benevola, este asa de mica, dupa o campanie prelungita de saracire de valori (marginalizarea incomozilor - de regula mari internationali, emigrarea masiva etc.). Mai este apoi si atitudinea meschina de “mica ciupeala”, (gen: eu ce castig?), ca pe buna dreptate te intrebi cu cine miscam lucrurile din loc?
Si totusi, am curajul sa spun ca parerea este falsa. Rugbyul nostru are inca multi oameni valorosi si cu siguranta capabili de a impulsiona cum trebuie activitatea. Ma gandesc la valorificarea plenara a activului de astazi, impulsionat de o conceptie dinamica si eficace in activitate, dar si apelarea larga la jucatori ce au abandonat mai de curand activitatea, la fosti internationali, oameni recunoscuti pentru tinuta morala. Acestia din urma trebuie promovati cu tot curajul pentru ca au potentialitatea si evolutia de partea lor. Trebuie declansata o campanie ampla de readucere in activitate a valorosilor jucatori de afara. Sunt oameni cu o cultura rubystica deosebita, vor face mult pentru rugbyul nostru de acum, ca presedinti de cluburi sau de sectii (bravo, Dinamo!), responsabilitati in structurile federale, sau promovati tehnicieni de reprezentative etc. Trebuie apelat tot cu curaj la atragerea in anumite responsabilitati (expl. instruirea grupelor de copii si juniori mici) a unor jucatori activi, evidentiati in fiecare echipa prin seriozitate si pasiunea rugbystica.
Ceva despre metodologia de lucru:
Important este: acceptarea generala a imperativelor remodelarii structurilor si unitatilor teritoriale, a obiectivelor acesteia: amplificarea si perfectionarea activitatii.
Etapizarea activitatii:
Activitatea de prospectare si programare:
- Evaluarea capacitatilor si a disponibilitatilor in perspectiva; categorisirea cluburilor si a sectiilor dupa posibilitati: “foarte bune”; “bune” si “acceptabile”.
- Dimensionarea si programarea amplificarii activitatii sportive pentru fiecare categorie si grupare in parte.
- Elaborarea proiectului de dezvoltare-remodela re, a metodologiei de aplicare, cum si insusirea acestora de catre cluburi.
Activitatea de organizare-realizar e:
- Realizarea de organigrame complete de functionare, acoperind cu personal salariat si benevol toate functiile si responsabilitatile activitatii clubului: organizare si management; dezvoltarea ariei sportive; instruire sportiva si educatie; functia sociala.
- Esalonarea procesului de dezvoltare a activitatii in asa fel ca in urmatorii 4-6 ani cluburile sa atinga dimensiunea propusa.
- Monitorizarea activitatiilor, controlul si evaluarea acestora.
- Masuri de stimulare si incadrare a procesului de dezvoltare: conditii de participare la diferite competitii (inclusiv la fazele finale ale juniorilor), de promovare in esalon superior etc.
Precizari si completari:
Categorisirea capacitatilor:
- Categ. 1ª: “premize foarte bune”- orice club ce dispune de baza sportiva proprie, de capacitate organizatorica, de posibilitati de instruire tehnica si bune traditii rugbystice.
- Categ. 2ª: “premize bune” – orice club cu baza proprie, cu slaba capacitate organizatorica actuala si activitate limitata la diferite segmente.
- Categ. 3ª: “premize acceptabile” – orice club/sectie fara baza sportiva proprie, sau nou infiintata, fara sau cu slaba activitate de copii si juniori.
Dimensionarea activitatii social-sportive in perspectiva:
- Toate cluburile trebuie sa-si creieze o piramida adecvata cu baza larga la segmentul de copii si juniori. Astfel, o grupare de Categ.3ª trebuie sa-si organizeze activitatea pentru urmatoarea activitate: Seniori + tineret: 2 echipe; Juniori: 2-4 echipe; Copii: 4-6 echipe.
- Toate sectiile cu echipa de seniori trebuie sa formeze echipa de tineret si sa o prezinte in competitia nationala dupa 2 ani de la initierea proiectului.
- Toate cluburile trebuie sa desfasoare o activitate larga si diversa de raspandirea rugbyului in zona, in localitate si imprejurimi, in mediul scolar; tutelarea echipelor satelit si a nucleelor scolare (3-5 pentru fiecare club).
Structura de conducere a cluburilor:
- Presedinte: persoana marcanta, pasionat de rugby, cu potenta economica si dispus sa sustina si sa investeasca in rugby; vicepresedinti (2-3): specialisti pe domenii: managerial, tehnico-educativ, actiuni de propagare-dezvoltar e.
- Fiecare club trebuie sa-si constituie echipa tehnica, apta - numeric si calitativ, pentru a sustine activitatea de instruire-educatie. Fiecare segment - seniori, juniori si infantil - trebuie sa aibe un director tehnic, iar fiecare echipa, un acompaniant de tehnic (un responsabil, sustinator si organizator de activitate).
Perfectionarea si multiplicarea activitatii:
- Selectia larga si pregatirea tinerelor talente trebuie sa aduca vigoare sportita rugbyului nostru.
- Instruirea sportiva trebuie sa vizeze in mod expres posibilitatea desfasurarii unui rugby spectaculos, bazat pe o conceptie moderna si disponibilitati tehnico-tactice si fizice, corespunzator perfectionate (norme de evaluare ale comisiei tehnice frr).
- Activitatea de popularizare a rugbyului: a/ prin grupul simpatizantilor de club (dimensionat si realizat la categoria gruparii: expl. 500-1000 persoane); b/ prin larga popularizarea activitatilor si jocurilor; c/ prin alte activitati: spectacole muzical-sportive, actiuni sportive de mentinere (culturism, aerobica etc.), barul clubului.
Voi reveni cu alte cateva precizari.
Ramane in atributia si posibilitatile metodologice si materiale ale federatiei in a structura si sustine un proiect indraznet si promitator pentru viitorul rugbyului nostru. Personal, vedeti, am vise frumoase, dar, va si asigur, daca asi fi tanar nu m-asi limita la aceasta faza de reverie, ci m-asi dedica cu tot elanul realizarii unui astfel de proiect la un club, convins ca dupa multa munca, cu spirit de initiativa si daruire, m-ar astepta la capatul drumului o mare implinire.
Multumesc pentru cele cateva sugestii de la persoanele ce au avut cate ceva de zis la tema. Unele le-am si expus aici. Nu inteleg de ce nu ne asumam autoria, de ce curajul la opinie este asa de sugrumat in lumea rugbyului nostru ?!
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu