CORNELIU BURADA (n. 1929)
Perioada: 1967-1982
Ministrul Transporturilor si Telecomunicatiilor in perioada mandatului, Corneliu Burada este atras spre rugby de atmosfera si oamenii de exceptie a acestui sport de la Grivita , unde a fost inginer sef. A fost presedintele FRR timp de 15 ani, preluand o activitate cu un incarcat palmares, dar fara o directionare sigura spre dezvoltare si consolidare a fundamentului acesteia. Or responsabilitatile functiei, or pasiunea imprumutata pentru rugby, i-au delimitat disponibilitatile federale. Si in acest caz ca si la precedentul (E.Draganescu) , prioritate in conducerea federatiei au avut-o consilierii apropiati, ce erau si vicepresedinti ai FRR.
Un lucru a facut insa, ca nimeni altul, in rastimpul presedintiei: a dispus sa se faca rugby in toate scolile din reteaua ministerului sau, si asta a fost grozav. In anii ‘70 si inceputul celor ‘80 peste 40 de echipe scolare raspandite in intreaga tara, isi disputau campionatul propriu, in vacantele scolare li se organizau tabere de pregatire, iar profesorii-antrenor i participau regulat la stagii de perfectionare. Si nu putine au fost locurile unde din aceste echipe scolare au aparut echipe de seniori, unele chiar de prima categorie. Mai mult, pe structura campionatului scolar MTTc s-a reorganizat in anul 1978 Campionatul National al Juniorilor si Scolarilor.
Miscarea determinata de presedinte si insuficient sustinuta de responsabilii tehnici federali avea sa sufere grav cand promotorul acesteia avea sa fie eliminat din functia ministeriala in urma unei capcane politice.
Fie ca antrenor al CCS Locomotiva, fie ca antrenor al echipei nationale de juniori sau presedinte al Comisiei de copii si juniori, am fost intotdeauna bine primit iar solicitarile- mi din plin satisfacute.
MARIN CRISTEA (n.1934)
Perioada: 1984-1989
Ca student, jucatorul Marin Cristea debuteaza in rugby in anul 1952 la Stiinta Bucuresti , avandu-l ca antrenor pe Gusti Fanella. In anul 1957 joaca la Metalul /Gloria Bucuresti, iar apoi lucrand la Medgidia infiinteaza in anul 1963 echipa “Cimentul” unde si joaca pana in 1968. A fost caracterizat ca un jucator polivalent (dar preferinta i-a fost pentru flanker) si a fost antrenat de cunoscutii tehnicienii Toma Moldoveanu, Ion Buzoianu, Alexandru Carnabel si Dragos Tenescu.
Se remarca ca tehnocrat de varf si politician de marca: in perioada 1976-1996 este ministrul adjunct la Ministerul de Constructii si apoi al Ministerul Lucrarilor Publice, iar in prioada 1996-2001 este parlamentar in Camera Deputatilor.
Sub mandatul sau de presedinte, FRR devine membru asociat al International Rugby Board, in timp ce reprezentativa noastra participa la prima editie a Cupei Mondiale (1987).
Confruntat in timpul mandatului sau cu o serie de acte de indisciplina si brutalitati in competitiile interne a pus accentul pe aspectul disciplinar- educativ al instruirii, ne avand insa anvergura (sau ajutorul necesar de la colaboratorii sai), pentru a atinge si celelalte probleme esentiale de care rugbyul nostru era suferind. Pentru aceasta nimic spectaculos nu s-a intamplat in cei 5 ani de presedintie, uitandu-se complet de planul de dezvoltare al rugbyului la nivel de copii si juniori.
Personal am crezut ca se va intampla aceiasi efervescenta rugbystica si in reteaua scolara a Ministerului de Constructii precum in reteaua MTTc, dar n-a fost sa fie asa.
Fara indoiala, interventiile mele au avut intotdeauna o audienta optima, presedintele fiind recunoscut pentru amabilitatea in relatiile cu lumea rugbyului.
MIHAI NICOLESCU (n.1943)
Perioada: 1990-1992
Isi incepe activitatea sportiva la “marea scoala de rugby” de la Constructorul Bucuresti , condusa de reputatul Mitica Ionescu. Cucereste aici 3 titluri de campioni nationali de juniori (1959, 1960 si 1961), jucand uvertura si fiind caracterizat printr-un joc inteligent si anticipativ, ce nu se prea intalnea la noi la acest nivel. A jucat la Arhitectura si Sportul Studentesc, cu o scurta trecere si pe la Dinamo Bucuresti. Maestrul emerit al sportului, a fost international in 25 de partide-test printre care are si o victorie contra Frantei in 1974 (15-10). In anul 1973 a fost declarat jucatorul anului.
A fost presedinte al FRR doi ani, alegerea sa fiind una de conjunctura. Rupt putin de activitatea rugbystica, probabil si datorita obligatiilor profesionale (arhitect sef al capitalei), a constituit o solutie de moment pe care au mizat in alegerea sa reprezentantii cluburilor, care incercau astfel sa tempereze “avantul revolutionar grivitean” care luase, in acele tulburi vremi, cu asalt (la propriu) federatia. Si din aceasta cauza, dar si al unei nuante utopice de a privi spinoasele probleme ale rugbyului, nu a avut capacitatea de a mobliza la mai bine colaboratorii sai si lumea noastra a rugbyului, asa cum o cerea situatia de atunci.
Insasi declaratia facuta la a 85ª aniversare a FRR petrecuta in 1998, intareste afirmatia ca M.Nicolescu era departe de a precepe clar realitatea rugbyului nostru, astfel:: “Consider ca rugbyul romanesc are suficiente resurse pentru a deveni din nou o forta mondiala. Semnele, mai ales in ce priveste activitatea de copii si juniori, sunt incurajatoare” (revista Dropgol - sept.1998). Spunea asta fostul presedinte cand totul si in special activitatea juniorilor (cu numai 8 echipe de juniori I!) era la pamant. Prevedea oare cu aceasta, hai sa-i zicem «glumeata declaratie», catastrofalele exchibitii ce urmau ale echipei noastre nationale (mai ales acel dureros 0-134 cu Anglia in 2001), ale lui Dinamo in Cupa Henkinen/2001, ale nationalei sub 21 ani la Cupa Mondiala 2002 etc.?
Personal, aflat in Biroul Federal pe timpul mandatului sau, m-am necajit mult pentru ezitarea ce o avea la decizia unor masuri favorabile activitatii celor tineri: campionatele nationale de juniori II si III au demarat greu, insistenta mea pentru infiintarea acestora parandu-i parca suspecta de cine stie ce interes, altul decat cel al impulsionarii activitatii la aceste categorii.
Perioada: 1967-1982
Ministrul Transporturilor si Telecomunicatiilor in perioada mandatului, Corneliu Burada este atras spre rugby de atmosfera si oamenii de exceptie a acestui sport de la Grivita , unde a fost inginer sef. A fost presedintele FRR timp de 15 ani, preluand o activitate cu un incarcat palmares, dar fara o directionare sigura spre dezvoltare si consolidare a fundamentului acesteia. Or responsabilitatile functiei, or pasiunea imprumutata pentru rugby, i-au delimitat disponibilitatile federale. Si in acest caz ca si la precedentul (E.Draganescu) , prioritate in conducerea federatiei au avut-o consilierii apropiati, ce erau si vicepresedinti ai FRR.
Un lucru a facut insa, ca nimeni altul, in rastimpul presedintiei: a dispus sa se faca rugby in toate scolile din reteaua ministerului sau, si asta a fost grozav. In anii ‘70 si inceputul celor ‘80 peste 40 de echipe scolare raspandite in intreaga tara, isi disputau campionatul propriu, in vacantele scolare li se organizau tabere de pregatire, iar profesorii-antrenor i participau regulat la stagii de perfectionare. Si nu putine au fost locurile unde din aceste echipe scolare au aparut echipe de seniori, unele chiar de prima categorie. Mai mult, pe structura campionatului scolar MTTc s-a reorganizat in anul 1978 Campionatul National al Juniorilor si Scolarilor.
Miscarea determinata de presedinte si insuficient sustinuta de responsabilii tehnici federali avea sa sufere grav cand promotorul acesteia avea sa fie eliminat din functia ministeriala in urma unei capcane politice.
Fie ca antrenor al CCS Locomotiva, fie ca antrenor al echipei nationale de juniori sau presedinte al Comisiei de copii si juniori, am fost intotdeauna bine primit iar solicitarile- mi din plin satisfacute.
MARIN CRISTEA (n.1934)
Perioada: 1984-1989
Ca student, jucatorul Marin Cristea debuteaza in rugby in anul 1952 la Stiinta Bucuresti , avandu-l ca antrenor pe Gusti Fanella. In anul 1957 joaca la Metalul /Gloria Bucuresti, iar apoi lucrand la Medgidia infiinteaza in anul 1963 echipa “Cimentul” unde si joaca pana in 1968. A fost caracterizat ca un jucator polivalent (dar preferinta i-a fost pentru flanker) si a fost antrenat de cunoscutii tehnicienii Toma Moldoveanu, Ion Buzoianu, Alexandru Carnabel si Dragos Tenescu.
Se remarca ca tehnocrat de varf si politician de marca: in perioada 1976-1996 este ministrul adjunct la Ministerul de Constructii si apoi al Ministerul Lucrarilor Publice, iar in prioada 1996-2001 este parlamentar in Camera Deputatilor.
Sub mandatul sau de presedinte, FRR devine membru asociat al International Rugby Board, in timp ce reprezentativa noastra participa la prima editie a Cupei Mondiale (1987).
Confruntat in timpul mandatului sau cu o serie de acte de indisciplina si brutalitati in competitiile interne a pus accentul pe aspectul disciplinar- educativ al instruirii, ne avand insa anvergura (sau ajutorul necesar de la colaboratorii sai), pentru a atinge si celelalte probleme esentiale de care rugbyul nostru era suferind. Pentru aceasta nimic spectaculos nu s-a intamplat in cei 5 ani de presedintie, uitandu-se complet de planul de dezvoltare al rugbyului la nivel de copii si juniori.
Personal am crezut ca se va intampla aceiasi efervescenta rugbystica si in reteaua scolara a Ministerului de Constructii precum in reteaua MTTc, dar n-a fost sa fie asa.
Fara indoiala, interventiile mele au avut intotdeauna o audienta optima, presedintele fiind recunoscut pentru amabilitatea in relatiile cu lumea rugbyului.
MIHAI NICOLESCU (n.1943)
Perioada: 1990-1992
Isi incepe activitatea sportiva la “marea scoala de rugby” de la Constructorul Bucuresti , condusa de reputatul Mitica Ionescu. Cucereste aici 3 titluri de campioni nationali de juniori (1959, 1960 si 1961), jucand uvertura si fiind caracterizat printr-un joc inteligent si anticipativ, ce nu se prea intalnea la noi la acest nivel. A jucat la Arhitectura si Sportul Studentesc, cu o scurta trecere si pe la Dinamo Bucuresti. Maestrul emerit al sportului, a fost international in 25 de partide-test printre care are si o victorie contra Frantei in 1974 (15-10). In anul 1973 a fost declarat jucatorul anului.
A fost presedinte al FRR doi ani, alegerea sa fiind una de conjunctura. Rupt putin de activitatea rugbystica, probabil si datorita obligatiilor profesionale (arhitect sef al capitalei), a constituit o solutie de moment pe care au mizat in alegerea sa reprezentantii cluburilor, care incercau astfel sa tempereze “avantul revolutionar grivitean” care luase, in acele tulburi vremi, cu asalt (la propriu) federatia. Si din aceasta cauza, dar si al unei nuante utopice de a privi spinoasele probleme ale rugbyului, nu a avut capacitatea de a mobliza la mai bine colaboratorii sai si lumea noastra a rugbyului, asa cum o cerea situatia de atunci.
Insasi declaratia facuta la a 85ª aniversare a FRR petrecuta in 1998, intareste afirmatia ca M.Nicolescu era departe de a precepe clar realitatea rugbyului nostru, astfel:: “Consider ca rugbyul romanesc are suficiente resurse pentru a deveni din nou o forta mondiala. Semnele, mai ales in ce priveste activitatea de copii si juniori, sunt incurajatoare” (revista Dropgol - sept.1998). Spunea asta fostul presedinte cand totul si in special activitatea juniorilor (cu numai 8 echipe de juniori I!) era la pamant. Prevedea oare cu aceasta, hai sa-i zicem «glumeata declaratie», catastrofalele exchibitii ce urmau ale echipei noastre nationale (mai ales acel dureros 0-134 cu Anglia in 2001), ale lui Dinamo in Cupa Henkinen/2001, ale nationalei sub 21 ani la Cupa Mondiala 2002 etc.?
Personal, aflat in Biroul Federal pe timpul mandatului sau, m-am necajit mult pentru ezitarea ce o avea la decizia unor masuri favorabile activitatii celor tineri: campionatele nationale de juniori II si III au demarat greu, insistenta mea pentru infiintarea acestora parandu-i parca suspecta de cine stie ce interes, altul decat cel al impulsionarii activitatii la aceste categorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu