Din 1992 si pana astazi, patru presedinti au condus destinele federatiei romane.
Domnului Viorel Morariu, presedintele anilor 1992-1998, persoana ce se identifica cu istoria ultimilor 50 de ani ai rugbyului nostru, trecand performant si prin toate ipostazele activitatii (jucator, capitan al reprezentativei, antrenor – de club si de nationala, vicepresedinte si presedinte frr – activ si onorific, functii inalte in organismele internationale – fira si irb), i-am facut o scurta prezentare in acea serie referitoare la antrenorii de seama ai rugbyului nostru.
Domnul Dumitru Mihalache, fostul meu junior de acum 40 de ani, a exercitat functia de presedinte intre anii 1998 si 2001, acestuia urmandu-i domnii Octavian Morariu (2001-2005) si George Straton (2005 si in continuare).
Tot acest onorabil grup nu face exceptie de la caracterizarea generala ce am facut-o la initierea scurtei prezentari a acesti inalte si decisive functii federale. In plus, toti au actionat in fruntea rugbyului romanesc intr-o perioada extrem de dificila, marcata grav de criza post comunista – economica si sociala, de bulversarea acuta a intregii noastre miscari sportive, de desfiintarea masiva a gruparilor rugbystice, de emigrarea jucatorilor si antrenorilor etc. etc.
Gasesc corect, ca alaturi de propria-mi opinie legata de interventia acestora in stimularea activitatii din inalta functie (fapt deja exprimat in capitolul respectiv al cartii de care am mai vorbit : ”martor la 50 de ani de rugby romanesc”) sa lasam cuvantul domniilor lor de a expune opinia din inauntrul acestei ample si responsabile incercari.
Deci, propun continuarea in aceasta modalitate a prezentarii presedintilor federatiei, gandind ca nu poate fi decat benefica cunoasterea unei asemenea experiente; cu o analiza retrospectiva sau la zi asupra exercitarii mandatului prezidential in aceasta perioada tulbure, cu reusite si ratari, cu premizele si inerentele impedimente, cu propriul efort de promovare si chiar de supravietuire a activitatii, cu afirmarea si impunerea internationala etc. Ar putea constitui pentru toata lumea o idee de amploarea efortului si dedicatiei, cunoasterea unor sumedenii de sacrificii si chiar compromisuri facute in favoarea rugbyului. Dar mai ales, chiar o succinta prezentare, ar fi pentru urmatorii presedinti federali un izvor de inspiratie, un aviz concret in a trata complex aspectele fundamentale pentru mai binele rugbyului nostru.
Propunerea nu este hazardata, mai ales ca toate persoanele vizate sunt si membri ai grupului nostru de stiri_rugby.
Cred ca raspunsul la acest apel ar interesa foarte mult si ar fi bine venit.
Vasile Constantin-Mao
Domnului Viorel Morariu, presedintele anilor 1992-1998, persoana ce se identifica cu istoria ultimilor 50 de ani ai rugbyului nostru, trecand performant si prin toate ipostazele activitatii (jucator, capitan al reprezentativei, antrenor – de club si de nationala, vicepresedinte si presedinte frr – activ si onorific, functii inalte in organismele internationale – fira si irb), i-am facut o scurta prezentare in acea serie referitoare la antrenorii de seama ai rugbyului nostru.
Domnul Dumitru Mihalache, fostul meu junior de acum 40 de ani, a exercitat functia de presedinte intre anii 1998 si 2001, acestuia urmandu-i domnii Octavian Morariu (2001-2005) si George Straton (2005 si in continuare).
Tot acest onorabil grup nu face exceptie de la caracterizarea generala ce am facut-o la initierea scurtei prezentari a acesti inalte si decisive functii federale. In plus, toti au actionat in fruntea rugbyului romanesc intr-o perioada extrem de dificila, marcata grav de criza post comunista – economica si sociala, de bulversarea acuta a intregii noastre miscari sportive, de desfiintarea masiva a gruparilor rugbystice, de emigrarea jucatorilor si antrenorilor etc. etc.
Gasesc corect, ca alaturi de propria-mi opinie legata de interventia acestora in stimularea activitatii din inalta functie (fapt deja exprimat in capitolul respectiv al cartii de care am mai vorbit : ”martor la 50 de ani de rugby romanesc”) sa lasam cuvantul domniilor lor de a expune opinia din inauntrul acestei ample si responsabile incercari.
Deci, propun continuarea in aceasta modalitate a prezentarii presedintilor federatiei, gandind ca nu poate fi decat benefica cunoasterea unei asemenea experiente; cu o analiza retrospectiva sau la zi asupra exercitarii mandatului prezidential in aceasta perioada tulbure, cu reusite si ratari, cu premizele si inerentele impedimente, cu propriul efort de promovare si chiar de supravietuire a activitatii, cu afirmarea si impunerea internationala etc. Ar putea constitui pentru toata lumea o idee de amploarea efortului si dedicatiei, cunoasterea unor sumedenii de sacrificii si chiar compromisuri facute in favoarea rugbyului. Dar mai ales, chiar o succinta prezentare, ar fi pentru urmatorii presedinti federali un izvor de inspiratie, un aviz concret in a trata complex aspectele fundamentale pentru mai binele rugbyului nostru.
Propunerea nu este hazardata, mai ales ca toate persoanele vizate sunt si membri ai grupului nostru de stiri_rugby.
Cred ca raspunsul la acest apel ar interesa foarte mult si ar fi bine venit.
Vasile Constantin-Mao
Stimate domnule profesor, as dori sa va trimit un mesaj, pe ce adresa a pot face?
RăspundețiȘtergereCu stima
Petru Clej
petru.clej@btinternet.com