Cu câteva nopti în urma în aroportul de la Lisabona , asteptând venirea unor persoane dragi cu o cursa mult întârziata a companiei Blue Air, am avut revelatia si bucuria unui misionar de rugby. Printre multele persoane, ce cu manifestari diverse animau aglomeratul pavilion al sosirilor, am remarcat o pereche - tata si fiu – înalti si bine facuti. I-am „mirosit” imediat ca sunt români, de-ai nostri. Ii banuiam moldoveni, dar erau din Sighetul Marmatiei, chiar de la Sapânta. Ma concentrez asupra tânarului si observ: extremitati mari, umeri lati, coapsa lunga, fata de înca puber. Imi zic: «cu siguranta va mai creste ceva, frumos baiat.» Sotia îmi ghiceste gândurile: «te uiti lung la fecior, ar fi bun de rugby; nu-i asa?» Si, bine înteles, asa era.
In timp ce tânarul se precipita pe lânga afisajul sosirilor, la care, chiar dupa 30 minute de la ora programata, nu se anunta nimic, fapt ce explica cota de anxietate pe care toti o simteam, am intrat în vorba cu tatal. Lucreaza de 6 ani în Portugalia, în constructii, si îsi astepta fata. Usor am aflat ca baiatul venise în vacanta si lucra cu el. In vârsta de 17 ani, înalt putin peste 190 cm si cu pornirea spre robustetea tatalui, urmeaza un colegiu economic la Baia Mare si joaca baschet.
Nu mi-a fost greu sa aduc vorba despre rugby. Tatal, stia ca la Baia Mare este o echipa foarte buna. L-am flatat pentru fecior si i-am spus parerea: «ar fi grozav pentru acest sport, mai ales ca fizicul lui „l-ar duce repede sus” si în plus i-ar permite sa-si continue ritmul de studiu» - de care parintele era mândru.
A mai trecut o jumatate de ora si tot nimic la afisaj. Preocupari crescute, avionul nu intrase înca în spatiul tarii de destinatie si nici compania nu anuntase ceva. Ma framânt în plus: «trebuie sa „agat” baiatul, trebuie sa-i vorbesc de rugby!» Si eu si el, în asteptarea avionului, preocupati afectiv la limita.
Prima vorba despre rugby este extrem de importanta, trebuie sa aibe ecou profund. Ma apropii îl salut, ma recomand, îl felicit pentru ce am auzit de la tatal lui. Il întreb cum merge baschetul si daca stie ceva de rugby. Imi spune ca are un coleg care joaca rugby si care vine de fiecare data ba cu un ochi vânat, ba cu un genunchi umflat. Ii spun ca jocul nu este atât de periculos cum pare, ca totul depinde de consolidarea psihica, de adaptarea treptata la solicitarile unui sport barbatesc. Apoi, ca el, «cu îndemânarea de sus la balon, facuta la baschet, ar putea fi un mare prinzator.» Vorbim de 5 minute.
Se precipita „lumea noastra”, a sosit avionul asteptat.
Am o senzatie buna: n-am pierdut ocazia de a-mi face misunea, de a vorbi de acest sport unui tânar care poate mâine, jucând rugby, îsi va aduce aminte de mine.
In fine, nu mi-am tradat pasiunea, mi-am facut datoria, simt efectiv o stare buna.
* * *
O simpla întâmplare dar care îmi reaminteste ca am propus pentru luna aprilie a acestui an sa facem o campanie pro rugby de mare popularitate „un jucator tânar pentru rugbyul românesc”, actiune la care, printr-o buna si incisiva mobilizare, sa participe toata lumea rugbyului nostru. Propuneam ca forul central sa stabileasca metodologia de larga mobilizare si de organizare a actiunii în teritoriu (comitete regionale, cluburi si sectii, antrenori si arbitri, jucatori si simpatizanti) . Era un exercitiu de adunare a lumii rugbyului nostru de a actiona într-o idee. Poate la prima tentativa ar fi raspuns putini, ar fi aparut în sectii câtiva copii si tineri în plus, dar lumea ar fi cunoscut o datorie a fiecaruia si în anul urmator numarul celor adusi prin aceasta campanie s-ar fi dublat sau triplat. Si asta era ceva pentru rugbyul nostru.
* * *
Ma gândesc ca fiecare dintre noi, la tot pasul, poate întâlni un viitor mare performer, ocazie de a afla ca exista o activitate deosebita ce se cheama . . . RUGBY. Vorbiti-i cu suflet si frumos de acest miraj al vietii si daca va accepta invitatia, cu siguranta, va avea numai de câstigat în formarea lui ca barbat. Conduceti-l la un dascal priceput si însotiti-i pasii si evolutia si veti trai o frumoasa împlinire. Daca va avea si sansa sa devina performer puteti sa va laudati ca ati facut mult, cu adevarat imens pentru rugbyul ce-l iubiti.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu