Intre mosii nostri iernatici, dragi si darnici, responsabili cu darurile pentru cei cuminti, s-a intercalat ieri rugbyul nostru cu bucuria pentru cei fideli.
Victoria obtinuta la o buna echipa franceza, dar care nu a avut o zi prea grozava, este substantiala si cu atât mai valoroasa în semnificatie psihologica cu cât o confirma pe cea de la Lisabona , de saptamâna trecuta.
Noua si tânara noastra echipa nationala s-a straduit într-un ritm disciplinat sa contracareze jocul mult mai experimentatului adversar si sa îsi valorifice ocaziile de atac. Remarcabila a fost precizia la fructificare a transformerului nostru care a sustinut bine „tabela de puncte” dar si psihicul echipei.
Inerent, jocul a relevat si o serie de imperfectiuni ce partial le mentionez în ideia de a sustine astfel preocuparile antrenorilor de corectare cât mai eficace a acestora, astfel:
- nesiguranta la jocul cu piciorul la fazele de joc, cu „chifle” în atac si nedificultarea adversarului la suturile de mutarea jocului în terenul acestuia, cedând prea usor balonul; chiar remarca cineva în tribuna, spre sfârsitul jocului la o tusa reusita a noastra: „a fost singurul sut ca lumea”;
- abordarea insuficient de prompta si agresiva a grupajelor, la sustinere sau în riposta; sunt multi jucatori ce au momente de repaus în faza, merg la pas pe teren, fara acea fervoare evidenta de reasezare si interventie decisiva în actiune;
- imprecizie la jucarea marginii;
- lipsa presingului sufocant la adversar, si mai evident la atacul acestuia de treisferturi, caruia i se lasa spatiu si timp de actiune, nepermis pentru o defensiva eficace.
- în fine, sugerez o actionare mai avântata, mai curajoasa si surprinzatoare pentru adversar, o atitudine de baza ce trebuie consolidata în perspectiva confruntarilor cu marile echipe.
Alfel, s-a potrivit ca o zi încetosata de iarna adevarata, dar cu soare de la Dumnezeu si ambianta frumoasa în tribuna, sa se încheie pentru toata lumea cu o buna stare de satisfactie si optimism.
Cu toata galeria, de asta data ceva mai animata, se remarca lipsa de educatie si exercitiu a spectatorilor în participarea activa la spectacolul sportiv. Nu m-a surprins pasivitatea unor colegi, antrenori ai grupelor de tineri sportivi de la tribuna a doua, care nu-si animau cum ar fi putut elevii la sustinerea si încurajarea reprezentantilor nostri.. Sa nu stie oare acestia ca sustinerea asidua a unei reprezentative spre victorie este si un exercitiu educativ excelent la accentruarea trairilor si aspiratiilor celor tineri?
Excelenta manifestarea finala a echipei, cu salutul si multumirile la tribune, ce negresit contineau nota lor de împlinire la început de drum, cum si urari de sarbatori fericite la acest sfârsit de an rugbystic, destul de controversat la nivel reprezentativ.
In fine, o zi deosebita în compania rugbyului nostru drag.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu