Hai sa fim seriosi !

Turneul IRB Nations Cup/2008, negresit, a marcat importante reusite pentru rugbyul nostru. Relevante sunt cele de ordin organizatoric determinate de o competitie asa de ampla, cum si cele propagandistice, la stadion si tv multa lume bucurându-se rugbystic. Fara nici o retinere ma alatur cu felicitari pentru toti cei ce prin dedicatie si pricepere au câstigat sufragii pentru sportul nostru.

Apoi, seria reusitelor asteptate, ca si a neîmplinirilor nedorite, privesc cum este si firesc adevarata noastra firma: nationala cu jocul practicat, cu rezultatele obtinute, prin comportamentul în general.

Sper ca de data aceasta, contrar obisnuitei lipse de preocupare pentru desprinderea învatamintelor de viitor, promovata de echipele tehnice si oficialii responsabili (vezi campania CM/2007, trecuta sub tacere totala si practic ramasa fara nici o urmare pentru rugbyul national), sa se trateze turneul drept un motiv serios de analiza temeinica a pregatirii si participarii în competitie a reprezentativei noastre.

Mi-am exprimat aceasta speranta si cu teama de neglijare a unei operatiuni de o importanta capitala în concluzionarea unei campanii sportive. Chiar publica facuta aceasta analiza nu poate decat ajuta rugbyul nostru, la nivel de echipe nationale sau de cluburi, ca jocul sa iasa dintr-un cosmar de neîmpliniri. Ei bine, aceasta analiza de care vorbesc trebuie transpusa în masuri organizatorice si metodologice vizând o manifestare complexa intr-un rugby elevat.

Când spun aceasta ma gandesc la neputintele tehnico-tactice a echipelor noastre în a se exprima prin mijloace eficace si spectaculoase de joc. Si daca din jocul reprezentativei la acest turneu fac referire doar la nesiguranta tehnica la circulatia balonului prin pase sau la usurinta cedarii balonului prin lovituri de picior, abuziv si prost executate, ma fac suficient inteles.

Gasesc deosebit de prejudicianta minimalizarea analizei cu pricina, chiar cu argumentul ca nationala se afla într-un proces de formare (vezi cei 3-4 ani de activitate în structura de baza – jucatori/antrenori) , ce ar avea nevoie chipurile de o tratare mai putin critica.

Iar limitarea la simpla “vopsire a realitatii”, folosind impresiile unui jurnalist dependent la opinia federala, este de o gravitate extrema. Când spun aceasta ma refer la aprecierile pe www.rugby.ro cum ca reprezentativa noastra a obtinut doua „victorii splendide”, cand toata lumea a vazut cat au fost acestea de chinuite si cat de dezarticulat a fost jocul nostru, dar mai ales la acea “madrie nationala” pe care natia romana a simtit-o, zice respectivul jurnalist, cand reprezentativa noastra a încheit jocul cu Emerging South Africa cu o înfrangere: 13-25.

De ce le iau drept glume aceste afirmatii, sau ca nu-si au locul?

§ Sud africanii au învins echipa Georgiei cu 11-3, iar, retineti, a doua echipa a Italiei doar cu 20-19. Noi, acasa într-o ambianta propice, am pierdut la 12 puncte diferenta; am jucat, este adevarat, cu mai multa râvna, dar cu aceiasi indici de joc rudimentar, fapt ce, surprinzator, ia creiat reporterului impresia ca deja respira(m) din nou aerul unui meci de la inaltimea unei partide de top pentru “stejari”.

§ Ne-am clasat pe locul 3 în competitie, la egalitate de puncte (8) si dupa Georgia: - ei: 48 p. marcate- 32 p.primite (+ 16 p.); - noi: 36 p.marcate – 43 p.primite (- 7 p.). Esaverajul nostru este mai slab chiar decât al urmatoarelor doua competitoare în clasament (Italia 0 p.diferenta, iar Uruguai – 2 p.diferenta) , dar nu-i da reporterului nici-un reper despre calitatea competitiva.

§ Apoi uitati, atacurile în tromba ale internationalilor nostri (care în general s-au încheiat cu o eroare tehnica, spun eu), dar dupa spusa reporterului i-au cam speriat pe sud africani (care din min 27 a condus permanent pe tabela !).

Parerea mea este ca nu ajutam cu nimic rugbyul romanesc si nici tanara noastra nationala cu indulcirea nereusitelor sau supraevaluarea reusitelor. Din contra, sentimentul de insatisfactie la victorii la limita (cu adversari accesibili: Rusia fara piesele lor grele, retinute în vederea CE R7), când talentul si capacitatile jucatorilor trebuia sa-i duca la 20 de puncte diferenta, sau pentru disputa inegala cu sudafricanii (care cand au tasnit ne-au pierdut pur si simplu pe drum!), trebuie sa le ridice stacheta aspiratiilor si nici decum coborarea acesteia.

Personal am apreciat pozitiv:

- Inceputurile bune de joc, cu jucatorii concentrati si in bun nerv, cu presiune puternica pe adversari si cu marcare de puncte (contrar manifestarilor trecute, in lentoare si cu putina decizie in aceasta faza a jocului);

- Siguranta in jucarea marginii (moment destul de ne sigur pâna acum);

- Promovarea a doi jucatori în posturi cheie (tragator si mijlocas de gramda) ce s-au integrat în angrenajul echipei;

- Atidudinea în general si relatiile în echipa cred ca s-au îmbunatatit (nu este vorba si de disciplina tactica sau respectarea planurilor de joc, daca au existat asa ceva!);

- Revenirea in sustinerea echipei a unui jucator experimentat (lucru ce pentru spiritul echipei era absolut necesar chiar imediat dupa CM, dar ratat pe ambitii puerile);

- Implinirea unui onor datorat unui jucator meritos al rugbyului nostru, Romeo Gontineac;

- Si în fine, o faza cu impresie de mare echipa, decisa si puternica (ce pacat, ratata!), petrecuta la reluarea jocului de adversar dupa eseul nostru.

Inchei cu titlul: este absolut necesar sa nu glumim cu lucrurile importante si „hai sa fim seriosi !”.