Atmosfera de sarbatoare ieri in a doua etapa a IRB Nations Cup. Cu tribunele inca incapatoare, animate de o adevarata întrecere artictica, parca de distragere a atentiei de la scopul reuniunii (angajata între pitorescul grup de trompeti - majorete si fondul muzical al stadionului cu insistentele crainicilor) , pe o vreme propice, cele 6 reprezentative si-au aratat din nou veleitatile. Daca echipa noastra a participat doar cu satisfactia unei victorii la limita, dupa care am fugit tot timpul, pe fondul aceluiasi joc „dezarticulat tehnico-tactic” cu o echipa a Rusiei ce o stim descompletata de valori, jocul Emerging South Africa – Italia A ne-a adus in lumea rugbyului adevarat.
Asa am vazut, la niste formatii tinere, argumente ce fac frumusetea si competitivitatea rugbyului: disponibilitati coordonate, creatoare, cu frumusete si siguranta in executia celor mai simple gesturi tehnice, manifestate intr-o dorinta si mare bucurie de joc. Si apoi viteza mare acolo unde trebuie.
In fine o incantare si regretul ca jocul a tinut doar 80 minute.
Personal am fost si mai atent la perechile tinere de mijlocasi unde am admirat jocul simplu si sigur a unor jucatori care stiu ce trebuie si ce au de facut, gândindu-ma ca noi tot mai cautam limpezirea jocului la acest nivel, fara sa facem ceva concret pentru scolirea competitorilor.
In fine, o sansa excelenta pentru reprezenativa noastra de a avea in ultima etapa un adversar cu un joc complex si spectaculos, dar fara acea inspaimantatoare constitutie fizica, suficient sa ne mobilizeze la o replica la inaltime. Ar fi saltul ce-l asteptam ce-l mai mult de la acest turneu.
Mi-e insa teama sa nu mizam totul numai pe victorie, neglijand elementele fundamentale ale jocului si ale spectacolului rugbystic.
Succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu