Recenta competitie europeana de R7, ce a calificat primele cinci locuri la CM, a fost iar, pentru noi, extrem de grea. Clasarea pe locul 10 si in urma Portugaliei, Georgiei, Spaniei, Germaniei, Ucrainei si Rusiei este dovada superficialitatii cu care este tratata, in ciuda declaratiilor ferme, chiar si activitatea de reprezentare internationala a rugbyului nostru. Si pentru ca de cativa ani buni se repeta figura, culminand, stiti bine, cu infrangeri grele chiar de la adversari din alta clasa (lituanieni, moldoveni, olandezi si altii) fara ca forul tutelar, vre-o comisie tehnica, in fine cineva responsabil, sa intervina cu un proiect de masuri organizatorice si metodologice concrete menite sa redreseze situatia, iata stam pasivi si asteptam umilinte si mai grele.
Or cu un campionat national de R7 care se consuma in doua etape si la care doar primele echipe, cele care se lupta pentru titlul, il iau mai in serios (restul vin ca in vacanta, cu cine vrea sa se mai oboseasca putin) nu se poate astepta la altceva. Fara niste exigente de participare si perfectionare in specificitatea jocului (cu punctaj in contul gruparilor pentru participare si rezultat), fara alte turnee cu cele mai bune echipe prinse in calendarul frr (organizate in etapele pregatitoare sau in lungile intreruperi pentru actiunile internationale) , sau fara nici-o preocupare pentru organizarea unui turneu international, stadiul actual al rugbyului nostru redus este sortit mediocritatii de astazi, asteptand ocazii sa mai ciupim si noi cate o victorie la reprezentantele unor activitati mai subtiri decat a noastra.
Nici formarea reprezentativei nu urmeaza etapele firesti ale constituiri si pregatirii lotului, a echipei insasi. Chiar faptul ca cele doua etape ale CN (care ar trebui sa releve capacitatile si pregatirea selectionabililor) au fost programate dupa ce reprezentativa a participat la cele doua turnee europene de calificare, ca, in general disponibilitatea pentru acest inportant obiectiv este, pur si simplu, la discretia jucatorilor, fapt ce da o nota de improvizatie - cu schimbarea echipei de la actiune la actiune, spune multe.
Iar cand activitatea de baza este continuu prejudiciata cu motivul (si finantarea concreta): "totul pentru reprezentarea internationala" , pare anormala minimalizarea tristelor rezultate (vezi si la celelalte reprezntative) , cum si ne intervenirea cu masuri eficiente de redresare.
Si aceasta ultima si deranjanta isprava in reprezentarea internationala a rugbyului nostru este dovada erorii de a iesi oricum la rampa cu echipe nationale care nu sunt emanate de o activitate cat de cat serioasa in spate. Asa a fost si cu echipa feminina de R15 la calificarile pentru europene, sau chiar cu reprezentativele de juniori. Cineva trebuie sa se dumireasca ca nici stagiile de pregatire supradimensionate (retineti, in jur de 100 de zile in acest sezon la U20 !!) nu poate suplini lipsa unui program eficient de amplificarea activitatii, pe de o parte, si imbunatatirea procesului de instruire, pe de alta parte.
Este si motivul pentru care semnalez inca odata prejudiciile de imagine aduse cu buna stiinta la imaginea rugbyului nostru.
Vasile Constantin-Mao
PS. Apreciez in mod deosebit interventiile lamuritoare ale D-lui Florin Campeanu si atentia ce o acorda prin aceasta grupului nostru de caritate si discutii in ale rugbyului. Speram ca este un important semn de depasirea unei inchistari, a unei evidente desconsiderari pentru tot ce vine din "afara", si in special din partea grupului noastru, care, iata, se incapataneaza sa existe, sa intervina cu seriozitate la problematica rugbyului romanesc, sa sufere si sa se bucure pentru acesta. Astept cu mare nerabdare ca si alti oficiali sa aibe delicatetea si disponibilitatea de a dialoga cu noi. Nu ar fi decat spre binele rugyului nostru.
Or cu un campionat national de R7 care se consuma in doua etape si la care doar primele echipe, cele care se lupta pentru titlul, il iau mai in serios (restul vin ca in vacanta, cu cine vrea sa se mai oboseasca putin) nu se poate astepta la altceva. Fara niste exigente de participare si perfectionare in specificitatea jocului (cu punctaj in contul gruparilor pentru participare si rezultat), fara alte turnee cu cele mai bune echipe prinse in calendarul frr (organizate in etapele pregatitoare sau in lungile intreruperi pentru actiunile internationale) , sau fara nici-o preocupare pentru organizarea unui turneu international, stadiul actual al rugbyului nostru redus este sortit mediocritatii de astazi, asteptand ocazii sa mai ciupim si noi cate o victorie la reprezentantele unor activitati mai subtiri decat a noastra.
Nici formarea reprezentativei nu urmeaza etapele firesti ale constituiri si pregatirii lotului, a echipei insasi. Chiar faptul ca cele doua etape ale CN (care ar trebui sa releve capacitatile si pregatirea selectionabililor) au fost programate dupa ce reprezentativa a participat la cele doua turnee europene de calificare, ca, in general disponibilitatea pentru acest inportant obiectiv este, pur si simplu, la discretia jucatorilor, fapt ce da o nota de improvizatie - cu schimbarea echipei de la actiune la actiune, spune multe.
Iar cand activitatea de baza este continuu prejudiciata cu motivul (si finantarea concreta): "totul pentru reprezentarea internationala" , pare anormala minimalizarea tristelor rezultate (vezi si la celelalte reprezntative) , cum si ne intervenirea cu masuri eficiente de redresare.
Si aceasta ultima si deranjanta isprava in reprezentarea internationala a rugbyului nostru este dovada erorii de a iesi oricum la rampa cu echipe nationale care nu sunt emanate de o activitate cat de cat serioasa in spate. Asa a fost si cu echipa feminina de R15 la calificarile pentru europene, sau chiar cu reprezentativele de juniori. Cineva trebuie sa se dumireasca ca nici stagiile de pregatire supradimensionate (retineti, in jur de 100 de zile in acest sezon la U20 !!) nu poate suplini lipsa unui program eficient de amplificarea activitatii, pe de o parte, si imbunatatirea procesului de instruire, pe de alta parte.
Este si motivul pentru care semnalez inca odata prejudiciile de imagine aduse cu buna stiinta la imaginea rugbyului nostru.
Vasile Constantin-Mao
PS. Apreciez in mod deosebit interventiile lamuritoare ale D-lui Florin Campeanu si atentia ce o acorda prin aceasta grupului nostru de caritate si discutii in ale rugbyului. Speram ca este un important semn de depasirea unei inchistari, a unei evidente desconsiderari pentru tot ce vine din "afara", si in special din partea grupului noastru, care, iata, se incapataneaza sa existe, sa intervina cu seriozitate la problematica rugbyului romanesc, sa sufere si sa se bucure pentru acesta. Astept cu mare nerabdare ca si alti oficiali sa aibe delicatetea si disponibilitatea de a dialoga cu noi. Nu ar fi decat spre binele rugyului nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu