Dragi iubitori ai rugbyului,

Va transmit cu toata caldura sa aveti parte de un Nou An - 2009 plin de impliniri.

Inainte de a va transmite alte opinii legate de preocuparea noastra comuna - rugbyul - am gasit de cuviinta sa va redau o un mesaj ce l-am transmis pe grup exact cu doi ani in urma. Si fac aceasta reluare gasindu-l de actualitate, dar mai ales constatand ca rugbystic anii ce au trecut n-a adus ceva nou si incurajator pentru activitatea de la noi.

Dar iata mesajul de atunci, si numai bine.

V. Constantin- Mao

Draga Cristian Thau,

Iti multumesc înca odata pentru urarile de sarbatori si îti doresc din tot sufletul la rândul meu un an bun, cu multa sanatate, împliniri si prosperitate.

Dragul meu, de câtva timp ma preocupa o ideie si, contrar multora care prefera sa si le pastreze pâna la uitare, iata îi dau glas.

Ca sa fiu mai lamuritor pentru ceilalti, vreau sa spun ca relatiile noastre nu s-au înfiripat de azi de ieri, ci de mai bine de 40 de ani (1966), atunci când, într-o clipa de „ezitare atletica” (erai atlet-discobol în lotul national de juniori), ti-am deschis gustul pentru un sport deosebit pe lânga care aveai sa faci cariera jurnalistica internationala. Imediat, atunci, ai pus umarul într-o echipa de exceptie, CS Scolarul/Triumf- Bucuresti, cu care ai si câtigat titlul national. Iar de atunci am avut destul timp si motive ca simpatia, cred eu reciproca, sa se accentueze.

In fine, ideia este ca atunci când pe www.stiri-rugby au început interventiile despre activitatea precara de la nivelul copiilor si juniorilor (reamintesc, cineva, cu o nota de revolta, a dat „SOS juniorii Grivitei” si imediat altcineva, dintr-o postura activa în rugby, a prezentat o situatie jalnica din activitatea de la acest nivel, cu jucatori tot mai fragili etc.), tema la care m-am aliat convins ca prin experienta în domeniu mai pot ajuta ceva, tu Cristi, ca persoana foarte autorizata în rugby, ai intervenit. Imi reamintesc ca ziceai cam asa: „lasati federatia în pace sa-si vada de treburile ei” si printre altele „ca aceasta se bucura din partea IRB de o foarte buna apreciere”.

Sincer îti spun, atunci ca si acum, m-am mirat ca ai obstructionat într-un fel, si prin greutatea opiniei, un început de participare colectiva la problematica rugbyului nostru, de altfel cu o lume nefiresc de individualista, indiferenta si impasibila fata de acest sport care a marcat multora viata. Am fost contrariat de interventia ta si pentru ca, nu cu mult în urma când ti-am spus ca lucrez la o monografie a rugbyului nostru în ultimii 50 de ani, mi-ai recomandat sa fiu fara menajamente pentru cei care doar s-au facut ca iubesc si ajuta rugbyul românesc ("vezi doar cât am dat înapoi"), urmarindu-si de fapt interese peresonale.

Mi-am zis ca, negresit, trebuie sa stii mai mult despre tema ce era atunci în discutie (dezvoltarea la nivel de copii si juniori). Si asta pentru ca: or numarul redus al echipelor si calitatea instruirii-competit ivitatii acestora, pe de o parte, or ce se declara, la realizari de actiuni sau la finantare în aceasta directie, era de natura sa accentueze si mai mult pesimismul ce învaluie aceasta activitate.

Am insistat mult, si o s-o fac în continuare, pe considerarea ca obiectiv prioritar al frr a activitatii la nivel de copii si juniori, operatiune care în prima faza ar fi însemnat un proces de fundamentare metodologica, cum si de mobilizare si responsabilizare la un nivel superior a întregii structuri organizatorice a rugbyului nostru. Era cu totul altceva decât responsbilizarea doar a doi directori de dezvoltare, asteptând ca eforturile acestora sa schimbe repede amplitudinea si vigoarea rugbyului nostru tânar.

Reamintesc, am considerat drept capitale urmatoarele actuni, ce, cred eu, ar trebui initiate fara zabava, astfel:

· Reorganizarea cluburilor/sectiilo r la exigentile rugbyului profesionist; pe scurt ar însemna si:

- redimensionarea, organizatorico- manageriala, în perspectiva a gruparilor;

- accentuarea functiei sportive cu adoptarea unei metodologii moderne în instruire si, concret: organizarea si instruirea echipelor de copii si juniori, sau înfiintarea categoriei tineret-rezerve;

- amplificarea functiei sociale de difuzare a rugbyului în rândul populatiei si mai ales al copiilor si scolarilor; atragerea si educare rugbystica a spectatorilor etc.

· Largirea corpului de tehnicieni cu categoria monitori-educatori, inexistenta astazi si unde se opreste orice tentativa de crestere a numarului de practicanti;

· Dezvoltarea activitatii la nivel de copii si juniori:

- exigente de formare si instruire de echipe la aceste esaloane pentru fiecare grupare, corespunzator potentialului organizator si metodologic; ajutor frr în consecinta;

- organizarea în aceasta primavara a doua campanii pe plan national: „Un jucator tânar pentru rugbyul nostru” si „Rugbyul scolar – mijloc de educatie si divertisment”.

In baza relatiilor noastre si a opiniei tale ultra avizata as vrea sa-mi spui, daca crezi ca este cazul, bineînteles:

- Unde am depasit limitele bunului simt sau dreptul, pur si simplu, la opinie a unui iubitor si experimentat în rugby?

- Cu ce crezi ca am deranjat sau încurcat activitatea normala, eu sau ceilalti intervenienti?

- Chiar nu crezi ca dintr-o dezbatere mai larga se poate stimula o activitate, ce practic treneaza?

Mai mult, cred ca binele rugbyului nostru, care ma preocupa si care privea în special cuprinderea în acest joc a cât mai multor copii si tineri, se înscrie foarte bine chiar în scopul umanitar ce a generat site-ul însusi.

Si tot prieteneste as fi vrut sa-mi spui unde „am luat-o de fapt razna” (cum a apreciat un responsabil) , când am propus prin acea asa zisa „revolutionare” un efort amplu si concertat de refundamentare conceptuala si practica a rugbyului nostru (material difuzat la 20 Oct. 2006).

Inchei urând tuturor un an cu multa sanatate, cu cât mai multe împliniri si prosperitate.

Vasile Constantin-Mao

PS. La data cand difuzam acest mesaj nu banuiam ca peste 2 ani numarul echipelor de juniori vor scadea drastic: 7 (sapte) la categ. U19 si 4-6 (patru-cinci) la U 16, cate sunt astazi in toata tara !!!

“La anul si la multi ani!”

Urez din toata inima tuturor iubitorilor de rugby un an nou cu sanatate si multe bucurii. Grozav ar fi daca in 2009 rugbyul nostru ne-ar reimprospata sperantele la recuperari substantiale.

La multi ani fericiti!

Vasile Constantin-Mao

P.S.: Trimit spre delectarea d-stra trei “momente-felicitare” primite de la prieteni dragi (sper sa nu aiba ceva impotriva difuzarii acestora). As intitula grupajul: “ampla si fumoasa lume a rugbyului”

Explicatii:

Foto 1 - prezentare facuta (cu destul umor) de Catalin Anghelescu – arhitect la Baia Mare :

“... mi-am implinit un vis, acela de a vedea un meci pe Twickenham, si nu un meci oricare (Anglia vs. All Blacks). Explicatiile fotografiei sunt simple: am dorit sa fac niste mici cumparaturi de la magazinul stadionului inainte de meci. Imediat am fost recunoscut de catre gazde care m-au rugat sa-si faca o poza cu mine vizitindu-le boutique-ul. Am acceptat in final si, pentru ca era nevoie de inca o persoana sa tina de drapelul nostru, gazdele au cules de pe-acolo un baietel mai sfrijit care sa m-ajute (de altfel se si vede cum ii lucesc ochii de fericire pentru onoarea care i s-a facut). Pretul celebritatii este mare......”

Foto 2 - prezentare facuta de Alexandru Marin: “Echipa mea este FAMILIA”

Foto 3 - prezentare proprie: “fotografia este colaborarea a doi mari oameni de rugby: inspiratul colaj (in care si-a plasat excelent familia), cu urarile respective - Cristian Thau; transformerul autentic (1976) - fostul international Mihai Bucos”.

Sa-i felicitam pentru dragostea lor de rugby si bucuria ce ne-au facut.

Mao

Memorialul Gheorghe Parcalabescu

Ieri (sambata, 15 dec.), la Joita , localitate la 20 de km de capitala si unde a trait emblematicul nostru jucator, in organizarea oficialitatilor locale (cu Daniel Dinu - fostul demi de melée locomotivist si rapidist - animator principal si antrenor al echipelor locale de copii), s-a organizat editia a II-a a numitului memorial.

Pe un timp friguros, „incalzit” de entuziasmul a aproape 200 de copii si de interesul numerosilor parinti de pe margine, s-a consumat o actiune cu un semnificat aparte: rugbyul este o tentatie ampla pentru copii, trebuie doar ca „miraculoasa întâlnire” sa fie însotita de asistenta pedagogica, iar activitatea la acest segment corect organizata.

Aceasta competitie facuta în mediul rural ar trebui sa ne faca sa gândim: poate oare rugbyul sa patrunda aici, oferind o bogata alternativa educativa a micutilor sateni, dintre care mai apoi sa-si recruteze marii performeri?

In fine, au raspuns la invitatie câteva cluburi bucurestene (Steaua, Metrorex, Flamingo, Select) dar si doua grupari ilfovene (RC Pantelimon si Clubul Pionerilor Buftea). Pe lânga atmosfera destinsa si atentiile pentru toti participantii, am mai retinut promisiunea organizatorilor de a organiza si primavara un turneu („la mirosul florilor de tei”).

Cu siguranta toti intervenientii în aceasta actiune - jucatori, antrenori si arbitrii, sponsori si organizatori, asistenta federatiei -, merita calde felicitari.

Memoria unui mare jucator al rugbyului romanesc a fost exemplar cinstita.

Vasile Constantin-Mao

Duminica seara

Vad la tv jocul Bath cu Glasgow (35-31) si admir frumusetea rugbyului. O da ardoarea disputei, calitatile jucatorilor, maestria tehnica si, pentru mai profund cunoscatori ai jocului, rafinamentul tactic. Sunt multe elemente de organizare structurala a activitatii pe care o reprezinta aceste echipe, de mentalitate si, bineinteles, de instruire.

Am citit mesajele anterioare marcate de tristetea ultimului joc ale firavilor nostri stejari si subscriu la observatiile facute Vorbind de instruire, de bagajul tehnico-tactic al internationalilor nostri, sunt inca odata surprins cat de putin stim si cat de putin facem in joc. Ma refer acum doar la abordarea marginii unde, evident handicapati de lipsa unor jucatori specializati ai jocului de aici, am jucat tot timpul acest moment in formatie normala, fara nicio variatie sau combinatie de dificultarea raspunsului adversarului. Nu am putut profita cum trebuia de acest moment, am pierdut baloane pe lansarea proprie, altele au fost prost jucate. Or, marginea (diferit de gramada ordonata), iti lasa o sumedenie de variante in rezolvarea acestui moment fix; repui balonul, ai controlul total al actiunii preconizate, scapi cat mai clar de presiunea adversaului si dezvolti de aici atacul (dupa posibilitati si planul tactiv stabilit).

La noi toate chestiunile acestea legate de instruire sunt povesti. Personal incerc o mare jena legat de jocul nostru rudimentar (am mais spus, chiar la nivel de juniori, structurarea jocului la momente fixe este o chestiune rezolvabila, nu inteleg de ce la lotul nostru national se dovedeste contrariul!) si intreb tehnicienii nostri: ce treaba aveti domnilor pe acolo?

Vasile Constantin-Mao

George si echipa lui invingatori în concursul „Calendarul anului”

Ieri, in emisiunea concurs prezentata la Prima TV , prietenul nostru George, sustinut de echipa lui, a avut un motiv de mare bucurie: invingator in interesantul si mult disputatul concurs. Finala au disputat-o trei echipe, reprezentand cazuri care de care mai dramatice.

Fara indoiala, la aceasta sugestiva victorie, câteva elemente au fost decisive:

- Omogenitatea, inventivitatea si flexibilitatea grupului de coechipieri, de fapt adevaratii concurenti; cu siguranta aceste calitati bine relevate in concurs - concret in fotografiile de grup, aduceau multe elemente cultivate si experimentate in viata unei echipe de rugby.

- Inspiratia artistica a fotografei care a exploatat excelent diponibilitatile coechipierilor lui George; de retinut, în concursul final dumneaei a regizat si imortalizat fotogenia tuturor concurentilor.

- Spiritul de invingator a lui George.

La spiritul de invingator, dovedit de altfel la fiecare pas, la tot ce crede si face, s-a detasat George si de aceasta data. La fiecare faza, pe langa prezentarea cazurilor reprezentate de echipele concurente, a fost si propria exprimare a subiectilor respectivi.

Ei bine, ca de fiecare data si acum am fost impresionat de „evolutia” lui George. Expunerea publica a unei stari dramatice provoaca o stare emotionala coplesitoare, greu de dominat. De regula au fost aici lacrimi si tristeti, ce normal accentuau tragismul cazului. Ei bine, nota discordanta la aceasta manifestare a constituit-o amicul nostru. Tonul evident increzator, zambetul deschis si firesc, pasiunea continuu exprimata pentru rugby (ce in fond i-a prilejuit gravul accident) erau, mai ales in aceasta conjunctura, mai mult decat coplesitoare, nepamantene.

„Stiu ca nu voi mai putea juca, dar sunt increzator ca odata voi putea acompania o echipa: doar sa le duc, acolo, apa pe teren”.

Draga George, te felicitam si iti multumim mult pentru exemplul tau magistral, pentru curajul, pentru atitudinile demne ce te remarca atat intr-o situatie crunta de viata. Personal sunt convins ca vei putea fi pe lânga rugby nu doar ce spuneai, ci un excelent antrenor de copii. Vei transmite micutilor jucatori atata caldura rugbystica si atata dorinta de elevare morala si fizica, mai bine decat oricare altul. Este prezicerea ce o fac cu toata caldura si prietenia.

Vasile Constantin-Mao

PS. Lui George, pe langa marea satisfactie morala, i-au revenit premiul de 5.000 euro si beneficiul din vanzarea calendarelor respective, cu fotografiile rugbystilor. Atat de bine i-a cazut aceasta sustinere!

Am fost la George

Am trecut pe la el sa-l vad si sa-i duc niste înregistrari de la un concurs organizat de postul „Prima TV”, emisiune pe care nu a vazut-o fiind în spital la acea data.

a/ Concursul caritabil pentru cazuri dramatice îl are pe George, sustinut de fostii echipieri de la Olímpia ca protagonisti. Dupa doua etape, în care a depasit, gratie unor exhibitii fotografice grozave ale olimpistilor - manevrati de o fotografa inspirata, alti concurenti napastuiti de soarta, prietenul nostru a ajuns în faza finalei ce va avea loc, probabil, peste doua saptamâni. Speram ca aceasta etapa, sau sansa câstigarii, sa-i aduca o recompensa cât mai substantiala (locul 2 in semifinala a primit 1500 euro).

b/ Acum doua saptamani George a suferit un mare soc: declansarea unei pneumonii (de la accident este extrem de sensibil la variatiile de temperatura) , ce l-a dus intr-o situatie extrem de critica, aproape de colaps: tensiunea arteriala 5/3(!?). Familia (cu mama in acelasi stadiu angajant), Dr. Alin Popescu (extrem de disponibil) si FRR (la procurarea perfuziilor) , plus medicii de la Spitalul Judetean Ilfov au reusit sa-l remonteze. Acum, acasa, sub antibiotice dar intr-o covalescenta promitatoare, asteapta sa-si reia programul obisnuit, asidiu, de recuperare.

c/ Legat de „bursa de studii” propusa in favoarea lui George de binevoitori pe acest site, si despre care cativa amici au declarat disponibilitatea la participare, numarul contribuabililor a ajuns la 6. In orice caz, daca atunci cand erau 3 dispusi sa sustina initiativa (si nevoile presante ale lui George) cineva a zis ca „oricum acest numar infim reprezinta infinit mai mult decat nimic”, cu dublarea numarului putem considera adeziunea noastra caritabila drept "esentiala". Dar, sa fiu bine inteles, nu ironizez si nu judec disponibilitatile, manifestate limitat pana acum. Este vointa si dreptul fiecaruia sa inteleaga si sa actioneze in acest sens.

Sunt sigur ca sarbatorile de iarna vor stimula disponibilitatile noastre. Reamintesac: a fost vorba de 1% din beneficiu. Cineva mi-a spus pentru ca nu poate sa depuna lunar 15 lei va depune trimestrial 50 lei, si mi s-a parut excelent.

Voi incerca sa clarific la bancile unde George are conturi ce solutii de facilitarea depunerii (a transferului) ar putea sa existe.

L-am imbratisat pe George cu toata caldura, in numele intergului nostru grup.

Vasile Constantin-Mao

Rugbyul nostru la televiziune!

Refuz sa cred ca interesul responsabililor federali legat de contractul cu televiziunea, pentru transmisiunile de jocuri, s-a limitat doar la aspectul financiar, care îi avantaja. Si refuz sa cred aceasta pentru ca televizarea jocurilor era o ocazie destul de la îndemâna pentru a produce o animatie în anostul nostru campionat.

Prin cointeresarea financiara a cluburilor prinse în transmisii acestea puteau raspunde la anumite exigente de spectacol. Era de datoria tuturor, vizand obiectivul de stimularea si dezvoltarea activitatii rugbystice, de a folosi transmisiile pentru propagarea jocului de rugby, de atragere a cat mai multi simpatizanti. Or pentru a destepta un oarecare interes, pentru a produce un minimum impact care sa sensibilizeze divers masa larga de telespectatori, o transmisie trebuie sa-si castige o opinie cat mai favorabila. Contribuie la aceasta jocul în sine, dar si ambientul în care se desfasoara. Prin doua interventii pe acest site (30 iulie si 4 august a.c.) mi-am expus punctul de vedere.

Recunosc, nu am fost deloc surprins sa constat la prima transmisie (Farul-U Cluj) ca aceasta problema a fost tratata cu indiferenta de toata lumea (poate mai putin de arbitrul intalnirii). Si nu am fost surprins, pentru ca „marii manageri” ce gestioneaza rugbyul nostru si-au dovedit cu prisosinta impotenta în materie cand a fost vorba de mai binele acestui joc.

Pentru aceasta, prima televizare din noul ciclu al rugbyului indigen a fost si o mare deceptie, demonstrand de cum nu stim, si nu vrem sa facem cat de cat ceva, in a aduce rugbyului nostru un minimum de reviriment.

Daca jocul nu se poatea schimba de la o zi la alta (în cazul acesta marcat si de faptul ca era jocul de debut din campionat, cu echipele descompletate etc.), alte elemente puteau de o nota mai animatoare transmisiei. Si ma refer, in special, la nota dezolanta, trista, provocata de un joc sarac, disputat 80 minute pe fondul unei tribune goale.

In sfârsit, refuz sa cred ca organizatorii rugbyului constantean doar atât au putut face pentru prima transmisie televizata: adica nimic. Daca adunau la joc toate echipele de copii si juniori, daca organizau cu aceasta ocazie un festival al rugbyului dobrogean (cu 300 euro din miile cheltuite în dreapta si stanga, puteau asigura si picnic binevenit), daca mobilizau si atrageau scolile etc. se putea schimba nota dezolanta. Puteau inteveni cu mini programe de animatie, gen: majorete, momente artistice (muzicale), jocuri distractive etc.; cu exercitii de organizare si manifestare a galeriilor; atragerea sponsorilor si poavazarea stadionului cu bannere etc.

Sincer, daca pledez ca echipele participante la jocul televizat sa primeasca cota parte din contractul de televizare, în cazul acestui joc n-as pute spune ca echipa organizatoare merita ceva.

Este regretabil dezinteresul general si lipsa de initiativa ,ce rateaza o buna ocazie de promovarea larga a rugbyului.

Vasile Constantin-Mao