Inca de la începuturile rugbyului la noi, acei nemaipomeniti si vrednici pionieri, si-au îndreptat preocuparile spre difuzarea noului sport în marile licee ale capitalei. Asa se face ca la inaugurarea Terenului de la Sosea /Tineretului de astazi, în anul 1913, a fost inclusa în program si finala compionatului scolar, disputata între echipele colegiilor „Gheorghe Lazar” si „National Sfântul Sava”. Tot din date istorice stim, element relevant al acestei preocupari logice, ca în anii ´30 rugbyul era reprezentat în competitiile scolare de toate liceele bucurestene, teoretice si de meserii, iar numarul gruparilor de rugby în anul 1935 era de 36(!), dintre care marea majoritate scolare.
Pentruca marea parte din activitate am desfasurat-o în scoala, ca profesor de educatie fizica ( la Liceul nr.10/Aurel Vlaicu si Nr.11/CTRTF) si propagând larg rugbyul în rândul elevilor, am putut traii marea bucurie de a face sa profite de influentele acestui sport cât mai multi tineri. In acelasi timp am avut posibilitatea ca dintr-o masa mare de elevi sa depistez elemente de buna valoare pentru rugbyul de performanta.
Am activat tot timpul în afara unor reglementari care sa situeze rugbyul în competitiile scolare la nivel cu celelalte jocuri sportive, de aici si unele concesii ce trebuie sa le obtin de la directiuni sau corpul profesoral. Am ales însa cele doua scoli care, facând parte din reteaua MTTc unde prin ministrul C.Burada s-a promovat o buna parte de timp rugbyul, acesta beneficia de o atmosfera favorabila.
Când în anul 2004 rugbyului i s-a facut în sfãrsit dreptate, fiind trecut în rândul jocurilor traditionale scolare am exultat de bucurie, apreciind acest eveniment ca o ocazie extraordinara pentru promovarea larga a acestuia în mediul scolar. Am si facut imediat un mini proiect în care structuram pasii metodologici ce-i consideram necesari în reusita actiunii de penetrare în acest mediu (material refuzat la publicare de catre www.rugby.ro)
Apoi, când o persoana oficiala a declarat „rugbyul scolar nu este treaba federatiei” am stiut ca rugbyului nostru îi era harazita o noua amânare a revigorarii ce putea sa vina doar din aceasta mare sursa umana, scoala. Asa ca, pentru mine, ratarea începutului competitiei scolare din acel an, folosirea unor statistici ne reale despre competitia de rugby în anii urmatori, dar mai ales refuzul de abordare nationala au unor actiuni de mobilizare a mediului scolar, recent propuse, nu mai constituie surprize.
Argumentele la care se apeleaza si râvna cu care o fac persoane fara nici-o experienta în mediul scolar, justificând impedimente de impact si dificultati de organizare a actiunilor, m-au pus serios pe gânduri. Stiu ca astazi, mai mult decât alta data, populatia scolara este dispusa mai usor spre alte preocupari decât pentru sport. Pentru aceasta, eu as evita anii terminali de ciclu si ma voi referii de preferinta la clasele a 5ª si a 6ª sau a 9ª, si voi face campaniile la începutul anului scolar sau primavara si nu doar cu o simpla invitatie la terenul de rugby.
Toata aceasta neexploatare corespunzatoare de catre tehnicieni, cum si evidenta reticenta în abordarea acestui nesecat izvor de talente, m-a determinat sa prezint câteva forme de mobilizare pe care eu le-am experimentat cu succes. Fac aceasta prezentare convins ca în mare parte selectia în rugbyul nostru se face nedirijata, departe de scoala (cine vine este bine venit si gata), cum si în speranta ca voi inspira tehnicienii harnici care cu perseverenta si abilitate profesionala, poate, vor aplica aceste actiuni.
Mai întâi expun câteva considerente pe care le cred importante, astfel:
- în depistarea elementelor cu calitati pentru marea performanta este nevoie de treierea unui numar cât mai mare de copii si tineri;
- orice efort, orice demers pentru închegarea unei grupe cu un indice de perspectiva sportiva ridicat merita facut; plecând de la aceste premize atât aspiratiile cât si instruirea de vor desfasura la un nivel mult superior:
- intrarea în scoala impune din partea antrenorului o diplomatie si un tact deosebit pentru a câstiga, pe de o parte, interesul corpului profesoral (prezentând rugbyul ca o alternativa educativa interesanta) si a cucerii interesul elevilor, pe de alta parte;
- apreciez ca rugbyul, poate ca si artele martiale, se bucura de interes din partea tinerilor; problema este de a pregati într-o forma decisiva impactul în vederea reusitei (afise, pliante, o prezentare convingatoare etc.);
- legatura imediata cu familia a antrenorului, expunând obiectivul actiunii la care este invitat fiul, seriozitatea programului ,dar mai ales interesul pentru o presatie scolara buna a acestuia, este obligatorie si cu siguranta decisiva.
Si daca scoala franceza, excelent dezvoltata la acest segment nu ne inspira, si nici tehnicienii nostri francezi nu ne îndeamna, va reamintesc ceva despre frumoasa poveste a celui mai în voga rugby, cel neozeelandez, se întelege. Astfel:
„Relativ la marea raspândire a rugbyului din aceasta tara (se spune ca din trei locuitori unul este jucator de rugby), aceasta este consecinta unei ample campanii de implementare a acestuia în scoli pe la mijlocul secolului 19 (se preda si astazi ca orice obiect de studiu); aceasta actiune a venit sa adune tineretul, folosind echipele scolare de rugby, la un interes crescut pentru educatia si instructia institutionalizata; si asta pentruca si din cauza vietii materiale abundente mare parte dintre tineri deviasera în comportament anti-civic. Proiect fericit împlinit, atât pentru societate cât si pentru rugby, acesta fiind sport national atât de indragit aici si exprimat în întâlniri internationale la un nivel entuziasmant.” (citat)
Va urma
Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru
Vasile Constantin-Mao
Pentruca marea parte din activitate am desfasurat-o în scoala, ca profesor de educatie fizica ( la Liceul nr.10/Aurel Vlaicu si Nr.11/CTRTF) si propagând larg rugbyul în rândul elevilor, am putut traii marea bucurie de a face sa profite de influentele acestui sport cât mai multi tineri. In acelasi timp am avut posibilitatea ca dintr-o masa mare de elevi sa depistez elemente de buna valoare pentru rugbyul de performanta.
Am activat tot timpul în afara unor reglementari care sa situeze rugbyul în competitiile scolare la nivel cu celelalte jocuri sportive, de aici si unele concesii ce trebuie sa le obtin de la directiuni sau corpul profesoral. Am ales însa cele doua scoli care, facând parte din reteaua MTTc unde prin ministrul C.Burada s-a promovat o buna parte de timp rugbyul, acesta beneficia de o atmosfera favorabila.
Când în anul 2004 rugbyului i s-a facut în sfãrsit dreptate, fiind trecut în rândul jocurilor traditionale scolare am exultat de bucurie, apreciind acest eveniment ca o ocazie extraordinara pentru promovarea larga a acestuia în mediul scolar. Am si facut imediat un mini proiect în care structuram pasii metodologici ce-i consideram necesari în reusita actiunii de penetrare în acest mediu (material refuzat la publicare de catre www.rugby.ro)
Apoi, când o persoana oficiala a declarat „rugbyul scolar nu este treaba federatiei” am stiut ca rugbyului nostru îi era harazita o noua amânare a revigorarii ce putea sa vina doar din aceasta mare sursa umana, scoala. Asa ca, pentru mine, ratarea începutului competitiei scolare din acel an, folosirea unor statistici ne reale despre competitia de rugby în anii urmatori, dar mai ales refuzul de abordare nationala au unor actiuni de mobilizare a mediului scolar, recent propuse, nu mai constituie surprize.
Argumentele la care se apeleaza si râvna cu care o fac persoane fara nici-o experienta în mediul scolar, justificând impedimente de impact si dificultati de organizare a actiunilor, m-au pus serios pe gânduri. Stiu ca astazi, mai mult decât alta data, populatia scolara este dispusa mai usor spre alte preocupari decât pentru sport. Pentru aceasta, eu as evita anii terminali de ciclu si ma voi referii de preferinta la clasele a 5ª si a 6ª sau a 9ª, si voi face campaniile la începutul anului scolar sau primavara si nu doar cu o simpla invitatie la terenul de rugby.
Toata aceasta neexploatare corespunzatoare de catre tehnicieni, cum si evidenta reticenta în abordarea acestui nesecat izvor de talente, m-a determinat sa prezint câteva forme de mobilizare pe care eu le-am experimentat cu succes. Fac aceasta prezentare convins ca în mare parte selectia în rugbyul nostru se face nedirijata, departe de scoala (cine vine este bine venit si gata), cum si în speranta ca voi inspira tehnicienii harnici care cu perseverenta si abilitate profesionala, poate, vor aplica aceste actiuni.
Mai întâi expun câteva considerente pe care le cred importante, astfel:
- în depistarea elementelor cu calitati pentru marea performanta este nevoie de treierea unui numar cât mai mare de copii si tineri;
- orice efort, orice demers pentru închegarea unei grupe cu un indice de perspectiva sportiva ridicat merita facut; plecând de la aceste premize atât aspiratiile cât si instruirea de vor desfasura la un nivel mult superior:
- intrarea în scoala impune din partea antrenorului o diplomatie si un tact deosebit pentru a câstiga, pe de o parte, interesul corpului profesoral (prezentând rugbyul ca o alternativa educativa interesanta) si a cucerii interesul elevilor, pe de alta parte;
- apreciez ca rugbyul, poate ca si artele martiale, se bucura de interes din partea tinerilor; problema este de a pregati într-o forma decisiva impactul în vederea reusitei (afise, pliante, o prezentare convingatoare etc.);
- legatura imediata cu familia a antrenorului, expunând obiectivul actiunii la care este invitat fiul, seriozitatea programului ,dar mai ales interesul pentru o presatie scolara buna a acestuia, este obligatorie si cu siguranta decisiva.
Si daca scoala franceza, excelent dezvoltata la acest segment nu ne inspira, si nici tehnicienii nostri francezi nu ne îndeamna, va reamintesc ceva despre frumoasa poveste a celui mai în voga rugby, cel neozeelandez, se întelege. Astfel:
„Relativ la marea raspândire a rugbyului din aceasta tara (se spune ca din trei locuitori unul este jucator de rugby), aceasta este consecinta unei ample campanii de implementare a acestuia în scoli pe la mijlocul secolului 19 (se preda si astazi ca orice obiect de studiu); aceasta actiune a venit sa adune tineretul, folosind echipele scolare de rugby, la un interes crescut pentru educatia si instructia institutionalizata; si asta pentruca si din cauza vietii materiale abundente mare parte dintre tineri deviasera în comportament anti-civic. Proiect fericit împlinit, atât pentru societate cât si pentru rugby, acesta fiind sport national atât de indragit aici si exprimat în întâlniri internationale la un nivel entuziasmant.” (citat)
Va urma
Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu