1985: REPREZENTATIE PE TWICKENHAM!
Anglia - România: 22-15
Aparitia nationalei noastre pe celebra arena londoneza si înfruntarea echipei Angliei nu putea fi întâmplatoare. Stiu asta toti care cunosc ceva din spiritul britanic si mai ales din conservatorismul pe care acestia l-au impus rugbyului mondial. Am vazut ce greu au acceptat turneele Selectionatei Bucurestiului din anii ‘50 ºi ce dur a cazut în calea relatiilor noastre refuzul forurilor politice din tara noastra la cel de al treilea turneu.
Sigur de data aceasta au pledat pentru noi victoriile recente obtinute la echipa Frantei (din anii 1980 ºi 1982), cum si cele la echipele Tarii Galilor si Scotiei (din anii 1983, respectiv 1984), motive convingatoare pentru competitivitatea rugbyului românesc.
Jocul disputat la 5 ianuarie pe Twickenham a ridicat echipei noastre serioase probleme organizatorice, astfel:
· programat într-o perioada improprie pentru noi atât pentru competitie cât chiar si pentru pregatire specifica (datorita conditiilor climaterice) , s-a apelat la un stagiu de pregatire de 10 zile în Franta facut imediat dupa jocul cu Spania disputat la Madrid în ziua de 16.12.1984 în cadrul Campionatului European FIRA;
· stagiul din Franta a cuprins si 3 jocuri cu un ridicat grad de solicitare, adversare fiind selectionate regionale: a Tarii Basce, a Politiei Franceze si Midi Pirinee.
· apoi, însusi jocul test cu Anglia a fost precedat de alte doua jocuri cu selectionate zonale (Anglia Nord si Anglia Sud-Vest); aceste jocuri, pe lânga un rodaj al echipei noastre în ambianta specifica rugbyului englez, a produs din nefericire unele indisponibilitati în posturi cheie. Cel mai serios deranjament a fost la nivelul fundasului prin accidentarea lui Gh.Florea si a lui Al.Marin (acesta chiar de la jocul cu Spania) cum si a lui V.Ion, care, polivalent, putea acoperi postul. În aceasta situatie s-a apelat la o improvizatie: S.Podarascu, care manifestase o buna forma pe postul lui (uvertura), a trebuit sa debuteze pe postul de fundas al nationalei într-un joc de asemenea anvergura.
În ziua jocului pe o vreme friguroasa, dar cu o atmosfera incitanta creata de cei 35.000 spectatori, care îsi si vedeau favoritii zburdând, arbitrul galez W.D.Bevan a dat semnalul începerii disputei. Contrar asteptarilor celor care prevedeau o victorie lejera a echipei trandafirului, jocul a fost echilibrat, iar siguranta la fructificare al lui D.Alexandru din lovituri de picior a fost excelenta. În apropierea finalului de joc diferenta de numai 3 puncte (18-15) a creat jucatorilor nostri chiar iluzia unui succes; aceeasi iluzie a trait-o intens si întreaga lume a rugbyului românesc, jocul fiind televizat în direct. Din pacate, câteva greseli de receptia balonului în aparare au “invitat” adversarul în terenul nostru iar eseul marcat de englezi în finalul jocului a clarificat problema câstigatorului, ce crease suficient suspans, fixând rezultatul la 22-15.
Chiar si asa rezultatul este meritoriu pentru rugbyul românesc fiind apreciat si comentat corespunzator de marile publicatii, astfel:
Associeted Press: « englezii au obtinut o victorie dificila»
France Presse: «mijlocasul la deschidere Rob Andrew a salvat meciul (n.a. a marcat 18 din cele 22 de puncte) dar si prestigiul echipei sale. Anglia a trebuit sa munceasca mult pentru a se detasa în finalul jocului. De altfel se pune întrebarea daca nu cumva românii, cu mai multa îndrazneala n-ar fi putut sa produca o surpriza pe Twickenham»
Echipa a avut urmatoarea componenta:
| 1. Ion Bucan, 2. Emilian Grigore, 3. Gheorghe Leonte, 4. Gheorghe Dumitru (Haralambie Dumitras), 5. Gheorghe Caragea, 6. Florica Murariu, 7. Alexandru Rãdulescu, 8. Laurentiu Constantin, 9. Mircea Paraschiv (capitan), 10. Dumitru Alexandru, 11. Marian Aldea, 12. Marian Marghescu, 13. Adrian Lungu, 14. Marcel Toader, 15. Stelian Podarascu. A marcat: D.Alexandru: 15 puncte (5 lp) | |
| Antrenori: Valeriu Irimescu si Theodor Radulescu | |
Dupa acest magnific joc al echipei noastre conducatorii delegatiei si antrenorii echipei si-au manifestat nemultumirea pentru ratarile în aparare sau chiar pentru randamentul sub asteptari al unor înaintasi, chipurile menajati pentru acest joc, fiind folositi mai putin în meciurile anterioare.
La o analiza, chiar superficiala, frapeaza programul extrem de încarcat la care a fost supusa echipa noastra înaintea unui eveniment atât de important, cum putea fi jocul cu Anglia. Disputarea a 7 jocuri în numai 20 de zile, toate jocuri cu un ridicat grad de solicitare si uzura fizica si psihica, la care se mai adauga si deplasarea dintr-un loc în altul, fara un timp minim pentru refacere (unele jocuri au fost si la doua zile distanta), te si miri cum de au mai rezistat jucatorii nostri în acel joc electrizant. A fost clar o defectiune manageriala, acceptând “cu ochii închisi” condiii prejudiciante pentru o manifestare convenabila, la întregul potential al reprezentativei noastre (si n-a fost singulara: vezi turneul selectionatei noastre din 1978 si tot în Marea Britanie, cu 7 jocuri în 18 zile si multe altele). În aceasta situatie, fara dubii, performanta realizata pe Twickenham la primul meci-test cu ce avea Anglia mai bun la acea data, are o aura deosebita si asta datorita talentului si capacitatilor jucatorilor si antrenorilor nostri.
Va urma:
1988: Primul meci-test câstigat pe pamânt britanic: T. Galilor- România 9-15
1981: All Black`s la Bucuresti , sau lectia rugbyului românesc cu titanii lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu