Dupa un mandat managerial de 4 ani, catastrofic asigurat de R.Antonin, dupa care s-a interpus scurtul stagiul a lui T.Constantin, iata o hotarâre a colegiului director al frr ce pare sa rezolve problema: numirea în dificila functie a celui mai experimentat antrenor în activitate.
De la responsabilitatile maxime ale postului acordade în rugbyul avansat, exprimate în planificare- programare a actiunilor, în desfasurare- executie a programului si implicit în alegerea echipei de colaboratori (cum în mare a actionat si R.Antonin), ultimului manager (T.C) i s-a facut un statut confuz, dovada ca i s-a desconsiderat de la început optiunile acestuia asupa echipei tehnice, fapt ce a si accentuat voluntariatul lui în functie.
Nu se stie, deocamdata, care este regimul de responsabilizare al actualului manager al echpei reprezentative, mai ales ca activitatea acestuia se va interfera cu cea a „directorului de rugby al echipelor nationale”, neozeelandezul Ellis Meachen.
Corect prezentat în www.rugby.ro, M.Paraschiv, ca jucator emblematic al rugbyului nostru, pentru prestigioasa sa cariera sportiva, mai cu seama internationala, eu am afirmat mai sus ca fiind cel mai experimentat antrenor în activitate.
Pe lânga lucrurile bune (exemplu: consolidarea sectiei de la Dinamo într-o perioada extrem de critica) si câteva victorii frumoase românesti ce l-au avut la pupitrul de comanda pe M.Paraschiv, din pacate, dupa o lunga si bogata activitate antrenorala, în contul acestuia, cel putin prin activitatea la echipa nationala, nu se poate da, nici pe departe, un calificativ satisfacator. Si acesta pentru ca:
- a fost antrenor al echipei nationale* la 64 de jocuri-test (la 48 antr.principal si 16 antr.secund) iar bilantul a fost: nici mai mult nici mai putin decât 43 înfrângeri (!), fata de doar 21 victorii.
- din disputele noastre cu „marii” rugbyului mondial singurul rezultat mai onorabil în contul lui M.Paraschiv este . . . înfrângerea cu Africa de Sud (8-21) la CM /1995. In celelalte a adunat în contul sau de antrenor cât si în palmaresul rugbyului nostru, o lista cu rezultate de multa tristete (si fara îndoiala cu semne de întrebare la competenta sa în aceasta responsabilitate) dintre care acel 0-134 cu Anglia/2001 este de-a dreptul „apocapliptic”.
- la un moment dat din cele mai grele 15 înfrângeri ale nationalei, din toate timpurile, 8 erau cu M.Paraschiv la conducerea tehnica, obtinute însa în câtiva ani.
- tot în rândul contra-performantel or care îl fac unic si autoritar detasat la negativ în antrenoratul român, M.Paraschiv semneaza si rezultatele catrastofice ale echipei lui campioane în competitia Scutul European: 0-151 cu Saraces (Anglia) si 3-116 cu Olimpic Castres (Franta).
- activitatea de antrenor, cu tensiunile si momentele conflictuale, a relevat în M.Paraschiv un comportament necontrolat, frizând deseori etica elementara, prin reactii si vocabularul vulgar-obscen, iar altercatiile cu arbitrii si oficialii i-au adus numeroase penalizari si suspendari.
- a impus la echipa nationala reguli pentru profitul propriu sau al echipei sale de club, reguli ce au atras larga animozitate a jucatorilor prejudiciati (moral sau material), care în repetate rânduri, în boicot, au refuzat participarea sub comanda lui.
Marturisesc ca nu mi-a fost deloc placut revelarea unor neîmpliniri si racile, ce a controversat si grevat grav o cariera ce avea toate premizele pentru o împlinire totala si onorabila, dar am vrut sa avertizez colegial:
- or marile responsabilitati de conduita ale antrenorului, acesta trebuind sa exemplifice, sa controleze si înfrumuseteze etic mediul rugbystic pe care îl gireaza;
- or capacitatile enorme ce trebuie sa le dovedeasca un antrenor de reprezentativa, polarizant si mare strateg al tuturor disponibilitatilor în onoarea natiei sale;
- or ca M.Paraschiv nu are voie sa mai rateze atributii în contul rugbyului nostru.
Cât l-a maturizat viata si experienta cu nenumaratele tristeti, cât îl va mobiliza noua atributie de manager al primei reprezentative în dorinta de a recupera în onoare si merite, ramâne de vazut.
In orice caz sper ca decizia conducerii federatiei la numirea acestuia, nu a fost un simplul act în a-l mai pune odata la încercare pe pasionatul M.Paraschiv într-o postura de maxima responsabilitate, fara sa fi cântarit atent daca capacitatile temperamentale si de caracter ale acestuia sunt compatibile cu dificultatea atributiilor de manager, ce impun mult calm, tact si diplomatie în relatiile cu o seama de personalitati carora el trebuie sa le obtina capacitarea totala în vedera îndeplinirii obiectivelor de echipa.
Fara îndoiala, lui M. Paraschiv viata îi ofera o noua sansa în a se dovedi benefic rugbyului ce ia marcat atât existenta.
Personal, si din admiratie fata de marele jucator, astept cu nerabdare rezolvarea convenabila a marilor responsabilitati spre binele rugbyului nostru, dar si al sau.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu