Foto: Marian BurlacuActivitatea de Copii si Juniori:
banuiesc, dupa inexistenta reactiilor, ca nu a venit înca vremea reanimarii, coordonat si la nivel national, a acestui sector
„Când se ajunge dezvoltarea si organizarea activitatii cu copiii si juniorii se termina si suportul material si, mai grav, orice interes. In cele mai multe cazuri motivarea lipsei de fonduri este o forma de a masca un fals interes pentru acest subiect.”
Inainte de a avansa cu tema sugerata de respingerea programelor propuse pentru amplificarea activitatii de copii si juniori (reamintesc cele doua campanii la nivel national, propuse pentru primavara lui 2007: „un tânar jucator pentru rugbyul nostru” si „rugbyul scolar – un excelent mijloc de educatie si divertisment”), vreau sa precizez urmatoarele:
Am toata consideratia fata de activitatea de reprezentare internationala desfasurata de federatie (si niciodata n-am privit-o altfel), cum si pentru alte aspecte ample în care organismul central este implicat, precum: atragerea sponsorilor; promovarea imaginii la IRB , cum si ameliorarea bazei sportive de la Stadionul Tineretului si altele.
- Cele 9 reperezentative, cu multitudinea problemelor pentru fiecare (selectie, instruire, reprezentare etc.) nu este o treaba de colea;
- Apoi, nu se poate uita ca în 2000-2001 federatia era practic în faza de faliment, atât de instruire a reprezentativei de seniori cât si financiar;
- In legatura cu Stad. Tineretului nu ma contrazic deloc si asta pentruca ce a frapat nu a fost grija pentru reamenajarea terenurilor ajunse demult în stadiul de pârloaga, ci modul brutal prin care s-au închis portile stadionului echipelor si sutelor de tineri ce faceau rugby aici. Lasând la o parte ca mai mult de un an de zile terenurile au ramas neatinse de lucrari (timp în care multe echipe au suferit sau chiar s-au desfiintat) si nici macar Asociatiei Municipale de Rugby, lipsita de mijloace financiare de a închiria o baza sportiva (si, adesea, refuzata de celelalte grupari), nu i s-a rezolvat, cum ar fi trebuit, spatiul unde sa-si desfasoare competitiile traditionale. Prejudiciul: practic autodesfiintarea asociatiei si diminuarea si mai grava a categoriilor mici (aflu asa, sincer înspaimântat, ca în Bucuresti si, se întelege, în toata tara, daca sunt doua-trei echipe la categoria Juniori IV !!!).
Si pentruca anumite persoane îmi vorbesc de ce mari cheltuieli ar necesita aplicarea în tara au unuia sau altuia din proiectele pe care le vedeam puse în miscare chiar din primavara viitoare, repet: la nivel de copii si juniori mici, cel putin în faza de initiere a activitatii, problema principala nu este de ordin financiar ci de ordin organizator. Ma gândesc ca numai limitarea cantonamentelor reprezentativelor U18 si U19 la strictul necesar (în sezonul trecut acestea au atins astronomica cifra de 130 de zile pentru fiecare echipa) si tot ar fi ramas ceva resurse pentru demararea unui proiect.
Voi arunca doar o privire pentru a întelege motivele de ce propunerile de amplificarea activitatii le nivelul sectorului tânar au trezit ignorare sau chiar aversiune.
Reamintesc, propunerile vizau: reorganizarea si redimensionarea în perspectiva a tuturor gruparilor (1); dezvoltarea ampla a activitatii de copii si juniori (2); largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni, respectiv monitori-educatori (3).
Mai mentionam (dupa umila mea parere) urgenta începerii a acestor importante actiuni, cum si nedumerirea: dece oare a trecut atâta timp fara sa se intervina cu masuri energice de revitalizare? Sustin aceasta cu înghetarea în ultimii 5 ani a numarului de echipe de juniori mari la 12, cum si disparitia în aceiasi perioada a unui mare numar de echipe de copii si juniori mici. N-ar fi fost oare începerea acestui proces dovada cea mai clara a dinamismului cu care federatia noastra este apreciata în lumea mare (asa am aflat ca depasim chiar federatia japoneza la aceasta apreciere, care nu ocupa decât locul 4 în lume cu 130.000 jucatori legitimati, pe când noi daca adunam 2-3000!).
Ei bine asa m-am lamurit ca acest amplu proces nu avea cine sa-l demareze si când zic aceasta ma gândesc doar la elaborarea metodologiei de actionare, concreta si extrem de operativa, ce ar mai fi trebuit impusa si gruparilor.
Cine ar trebui sa se ocupe de un proces asa de amplu si laborios?
Daca specialistii federatiei, salariati sau benevoli, sunt în mare parte ocupati cu selectionatele, atunci, logic, ar ramâne, pe lânga cei doi directori de dezvoltare, în sarcina comisiilor federale, nu?
Cu aceasta ocazie m-am gândit cum vor trata aceste comisii problematica specifica copiilor si juniorilor si asa mi-am cam data seama ca aceasta structura organizatorica a cam fost abandonata, cel putin la aspectele ce aveau mai multa contigenta cu proiectele la care m-am referit. Astfel:
M-am mirat tare când s-a anuntat (re) înfiintarea Comisiei Tehnice. Si asta pentruca, iata, când în rugbyul nostru sunt atâtea probleme de adoptare si implementare a unei metodologii moderne de instruire nu a existat, un timp, comisie tehnica (?!). Apoi, m-am uitat la componenta acesteia, cu stima si admiratie pentru onorabilii domni, si m-am întrebat cine se va ocupa de problematica copiilor si juniorilor, stiindu-se ca nu avem o metodologie stimulanta si adecvata particularitatilor acestor categorii de vârsta. As fi putut sa ma linistesc gasind pe lista persoane care s-au mai ocupat si de juniori, dar nu a fost asa.
Stiam ca la Comisia de Copii si Juniori presedinte este N.Manolache, prins, pe lânga activitatea intensa de la clubul sau, într-o serie de responsabilitati din care pentru respectiva comisie, pe care n-a reusit s-o mobilizeze, nu mai vorbesc sa o impuna organismul central, nu-i mai ramâne nici-un pic de initiativa.
Comisia de Dezvoltare (stiu, avem directori de dezvoltare), Comisia de Educatie si Comisia Mass-Media, structuri ce gândeam ca ar fi putut contribui la elaborarea si promovarea proiectelor de amplificarea activitatii la sectorul tânar, sunt doar în imaginatia mea, pentruca nu li s-au apreciat utilitatea, deci nu exista.
Comisia de Competitii. Pai nu ajunge un director de competitii?
Eu cred ca în situatia de astazi în care competitiile la nivel de copii si juniori mici (exceptând capitala) sunt inexistente, era nevoie de o comisie, cu responsabilitati pe categorii de vârsta, pe zone geografice etc. Pentruca asa cu un singur „director” la competitii am apucat si eu, acum 50 de ani, un pensionar ce se îngrijea de competitii, cu diferenta ca activitatea era de peste trei ori mai mare!
Mai vorbeam zilele trecute si de Comisia de Interventii, care sa intervina în cazurile gruparilor în stare precara sau, în cazul copiilor si juniorilor, ale celor noi, sau chiar o Comisie a rugbyului scolar!
Si iata cum o seama de oameni, pasionati voluntari, ce i-am apucat prin aceste organisme au fost eliminati reducându-se activitatea, în mare, la salariati, care, supra încarcati cu actiuni si atributii în segmentul de performanta, nici nu mai au timp sa se gândeasca la aspectul de dezvoltare. Stiu, în multe cazuri comisiile federale erau structuri formale. Or, între mobilizarea acestora pe niste proiecte serioase, cu responsabilitati si termene ferme, si defiintarea lor, a fost mai usor ultima varianta.
Am facut aceasta remarca plecând doar de la impasul în procesul amplificarii activitatii de copii si juniori (si regret ca acest impas nu este apreciat ca atare si de cei responsabili cu destinele rugbyului nostru, pentruca numai asa s-ar fi gasit capacitatile de abordare a problemei), sugerând forului central reconsiderarea atributiilor comisiilor federale si, poate (re) organizarea acestora. In ciuda constatarii ca sunt tot mai putine persoane disponibile de a se dedica intens sustinerii rugbyului, cred eu, nu s-au facut nici cine stie ce actiuni concertate pentru testarea veridicitatii acestei presupuneri. Propun, în situatia ca se considera utila reconstituirea comisiilor federale, un apel în lumea rugbyului nostru pentru un concurs la aceasta optiune. Cerinta principala de compatibilitate ar trebui sa fie prezentarea unui proiect propriu pe domeniul respectiv.
Cu cele mai bune gânduri pentru rugbyul nostru.
Vasile Constantin-Mao
P.S. Cer scuze ca mentionez doar la acest p.s. un eveniment exemplar, de extrema importanta pentru animarea acivitatii la nivel de copii si juniori: este vorba de actiunea ieseana, revelata de www.rugby.ro, prin care jucatorii seniori cu contract sunt directionati pentru desfasurarea activitatiii metodice de instruire a unor grupe de copii si juniori. Fara discutie, harnicii promotori si organizatori de rugby moldoveni au marele lor merit în aceasta actiune cum si colegii mei antrenori care nu au uitat ca prin anii ´70/’80 sustineau doar în splendidul târg iesan nu mai putin de 4 echipe de juniori (CSS Unirea, Agronomia, Sc.CFR, Lic.Metalurgic) .
Din punctul meu de vedere, regretabil este ca actiunea a fost impusa de afara (dupa cum spune anuntul, de sponsorul galez) si nu, cum ar fi trebuit, dintr-o actiune concertata prinsa într-un proiect oarecare.
Sper din toata inima ca aceasta experineta se va multiplica la întrg rugbyul nostru.
banuiesc, dupa inexistenta reactiilor, ca nu a venit înca vremea reanimarii, coordonat si la nivel national, a acestui sector
„Când se ajunge dezvoltarea si organizarea activitatii cu copiii si juniorii se termina si suportul material si, mai grav, orice interes. In cele mai multe cazuri motivarea lipsei de fonduri este o forma de a masca un fals interes pentru acest subiect.”
Inainte de a avansa cu tema sugerata de respingerea programelor propuse pentru amplificarea activitatii de copii si juniori (reamintesc cele doua campanii la nivel national, propuse pentru primavara lui 2007: „un tânar jucator pentru rugbyul nostru” si „rugbyul scolar – un excelent mijloc de educatie si divertisment”), vreau sa precizez urmatoarele:
Am toata consideratia fata de activitatea de reprezentare internationala desfasurata de federatie (si niciodata n-am privit-o altfel), cum si pentru alte aspecte ample în care organismul central este implicat, precum: atragerea sponsorilor; promovarea imaginii la IRB , cum si ameliorarea bazei sportive de la Stadionul Tineretului si altele.
- Cele 9 reperezentative, cu multitudinea problemelor pentru fiecare (selectie, instruire, reprezentare etc.) nu este o treaba de colea;
- Apoi, nu se poate uita ca în 2000-2001 federatia era practic în faza de faliment, atât de instruire a reprezentativei de seniori cât si financiar;
- In legatura cu Stad. Tineretului nu ma contrazic deloc si asta pentruca ce a frapat nu a fost grija pentru reamenajarea terenurilor ajunse demult în stadiul de pârloaga, ci modul brutal prin care s-au închis portile stadionului echipelor si sutelor de tineri ce faceau rugby aici. Lasând la o parte ca mai mult de un an de zile terenurile au ramas neatinse de lucrari (timp în care multe echipe au suferit sau chiar s-au desfiintat) si nici macar Asociatiei Municipale de Rugby, lipsita de mijloace financiare de a închiria o baza sportiva (si, adesea, refuzata de celelalte grupari), nu i s-a rezolvat, cum ar fi trebuit, spatiul unde sa-si desfasoare competitiile traditionale. Prejudiciul: practic autodesfiintarea asociatiei si diminuarea si mai grava a categoriilor mici (aflu asa, sincer înspaimântat, ca în Bucuresti si, se întelege, în toata tara, daca sunt doua-trei echipe la categoria Juniori IV !!!).
Si pentruca anumite persoane îmi vorbesc de ce mari cheltuieli ar necesita aplicarea în tara au unuia sau altuia din proiectele pe care le vedeam puse în miscare chiar din primavara viitoare, repet: la nivel de copii si juniori mici, cel putin în faza de initiere a activitatii, problema principala nu este de ordin financiar ci de ordin organizator. Ma gândesc ca numai limitarea cantonamentelor reprezentativelor U18 si U19 la strictul necesar (în sezonul trecut acestea au atins astronomica cifra de 130 de zile pentru fiecare echipa) si tot ar fi ramas ceva resurse pentru demararea unui proiect.
Voi arunca doar o privire pentru a întelege motivele de ce propunerile de amplificarea activitatii le nivelul sectorului tânar au trezit ignorare sau chiar aversiune.
Reamintesc, propunerile vizau: reorganizarea si redimensionarea în perspectiva a tuturor gruparilor (1); dezvoltarea ampla a activitatii de copii si juniori (2); largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni, respectiv monitori-educatori (3).
Mai mentionam (dupa umila mea parere) urgenta începerii a acestor importante actiuni, cum si nedumerirea: dece oare a trecut atâta timp fara sa se intervina cu masuri energice de revitalizare? Sustin aceasta cu înghetarea în ultimii 5 ani a numarului de echipe de juniori mari la 12, cum si disparitia în aceiasi perioada a unui mare numar de echipe de copii si juniori mici. N-ar fi fost oare începerea acestui proces dovada cea mai clara a dinamismului cu care federatia noastra este apreciata în lumea mare (asa am aflat ca depasim chiar federatia japoneza la aceasta apreciere, care nu ocupa decât locul 4 în lume cu 130.000 jucatori legitimati, pe când noi daca adunam 2-3000!).
Ei bine asa m-am lamurit ca acest amplu proces nu avea cine sa-l demareze si când zic aceasta ma gândesc doar la elaborarea metodologiei de actionare, concreta si extrem de operativa, ce ar mai fi trebuit impusa si gruparilor.
Cine ar trebui sa se ocupe de un proces asa de amplu si laborios?
Daca specialistii federatiei, salariati sau benevoli, sunt în mare parte ocupati cu selectionatele, atunci, logic, ar ramâne, pe lânga cei doi directori de dezvoltare, în sarcina comisiilor federale, nu?
Cu aceasta ocazie m-am gândit cum vor trata aceste comisii problematica specifica copiilor si juniorilor si asa mi-am cam data seama ca aceasta structura organizatorica a cam fost abandonata, cel putin la aspectele ce aveau mai multa contigenta cu proiectele la care m-am referit. Astfel:
M-am mirat tare când s-a anuntat (re) înfiintarea Comisiei Tehnice. Si asta pentruca, iata, când în rugbyul nostru sunt atâtea probleme de adoptare si implementare a unei metodologii moderne de instruire nu a existat, un timp, comisie tehnica (?!). Apoi, m-am uitat la componenta acesteia, cu stima si admiratie pentru onorabilii domni, si m-am întrebat cine se va ocupa de problematica copiilor si juniorilor, stiindu-se ca nu avem o metodologie stimulanta si adecvata particularitatilor acestor categorii de vârsta. As fi putut sa ma linistesc gasind pe lista persoane care s-au mai ocupat si de juniori, dar nu a fost asa.
Stiam ca la Comisia de Copii si Juniori presedinte este N.Manolache, prins, pe lânga activitatea intensa de la clubul sau, într-o serie de responsabilitati din care pentru respectiva comisie, pe care n-a reusit s-o mobilizeze, nu mai vorbesc sa o impuna organismul central, nu-i mai ramâne nici-un pic de initiativa.
Comisia de Dezvoltare (stiu, avem directori de dezvoltare), Comisia de Educatie si Comisia Mass-Media, structuri ce gândeam ca ar fi putut contribui la elaborarea si promovarea proiectelor de amplificarea activitatii la sectorul tânar, sunt doar în imaginatia mea, pentruca nu li s-au apreciat utilitatea, deci nu exista.
Comisia de Competitii. Pai nu ajunge un director de competitii?
Eu cred ca în situatia de astazi în care competitiile la nivel de copii si juniori mici (exceptând capitala) sunt inexistente, era nevoie de o comisie, cu responsabilitati pe categorii de vârsta, pe zone geografice etc. Pentruca asa cu un singur „director” la competitii am apucat si eu, acum 50 de ani, un pensionar ce se îngrijea de competitii, cu diferenta ca activitatea era de peste trei ori mai mare!
Mai vorbeam zilele trecute si de Comisia de Interventii, care sa intervina în cazurile gruparilor în stare precara sau, în cazul copiilor si juniorilor, ale celor noi, sau chiar o Comisie a rugbyului scolar!
Si iata cum o seama de oameni, pasionati voluntari, ce i-am apucat prin aceste organisme au fost eliminati reducându-se activitatea, în mare, la salariati, care, supra încarcati cu actiuni si atributii în segmentul de performanta, nici nu mai au timp sa se gândeasca la aspectul de dezvoltare. Stiu, în multe cazuri comisiile federale erau structuri formale. Or, între mobilizarea acestora pe niste proiecte serioase, cu responsabilitati si termene ferme, si defiintarea lor, a fost mai usor ultima varianta.
Am facut aceasta remarca plecând doar de la impasul în procesul amplificarii activitatii de copii si juniori (si regret ca acest impas nu este apreciat ca atare si de cei responsabili cu destinele rugbyului nostru, pentruca numai asa s-ar fi gasit capacitatile de abordare a problemei), sugerând forului central reconsiderarea atributiilor comisiilor federale si, poate (re) organizarea acestora. In ciuda constatarii ca sunt tot mai putine persoane disponibile de a se dedica intens sustinerii rugbyului, cred eu, nu s-au facut nici cine stie ce actiuni concertate pentru testarea veridicitatii acestei presupuneri. Propun, în situatia ca se considera utila reconstituirea comisiilor federale, un apel în lumea rugbyului nostru pentru un concurs la aceasta optiune. Cerinta principala de compatibilitate ar trebui sa fie prezentarea unui proiect propriu pe domeniul respectiv.
Cu cele mai bune gânduri pentru rugbyul nostru.
Vasile Constantin-Mao
P.S. Cer scuze ca mentionez doar la acest p.s. un eveniment exemplar, de extrema importanta pentru animarea acivitatii la nivel de copii si juniori: este vorba de actiunea ieseana, revelata de www.rugby.ro, prin care jucatorii seniori cu contract sunt directionati pentru desfasurarea activitatiii metodice de instruire a unor grupe de copii si juniori. Fara discutie, harnicii promotori si organizatori de rugby moldoveni au marele lor merit în aceasta actiune cum si colegii mei antrenori care nu au uitat ca prin anii ´70/’80 sustineau doar în splendidul târg iesan nu mai putin de 4 echipe de juniori (CSS Unirea, Agronomia, Sc.CFR, Lic.Metalurgic) .
Din punctul meu de vedere, regretabil este ca actiunea a fost impusa de afara (dupa cum spune anuntul, de sponsorul galez) si nu, cum ar fi trebuit, dintr-o actiune concertata prinsa într-un proiect oarecare.
Sper din toata inima ca aceasta experineta se va multiplica la întrg rugbyul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu