Zilele acesta am avut o bucurie pe care vreau sa v-o impartasesc.
Am gasit textul “Imnului” compus de marele poet al rugbyului nostru, Tudor George-Ahoe, pentru Clubul Locomotiva. Despre acest imn, pe care poetul l-a facut la rugamintea mea, am scris la inceputul anului, cand Marian Burlacu a lansat blog-ul acestuia.
Redau ce am scris atunci despre momentul creierii acestuia:
“In anul 1986, la aniversarea a 10 ani a CSS Locomotiva, i-am cerut poetului sa-mi faca versurile unui imn-mars pentru echipa. M-a chemat la el acasa, locuia pe langa Stadionul Dinamo. Cam intr-o jumatate de ora mi-a dat versurile.
Ce m-a frapat, pe langa rapiditatea versificarii, a fost poziţia in care creia. Bine, locuinţa era ca al unui mare boem, un fel de hippy. Acesta, culcat pe spate şi fara perna, picior peste picior cu un caiet desupra pieptului scria intr-o poziţie destul de incomoda. M-am gandit atunci ca maestrul işi cinstea marele lui talent poetic cu un chin aidoma rugbystic, luat de prin placaje şi gramezi spontane.”
Am publicat imnul intr-o brosura aniversara, iar un profesor de muzica i-a facut melodia. Ne avand o muzica cu un ritm de mars, plus lipsa de exercitiu muzical al tinerilor jucatori, imnul nu a prins si deci nu a intrat in repertoriul echipei. Apoi m-am luat cu greutatile vietii si am lasat imnul pentru alta data.
La un moment dat poetul mi-a cerut sa-i dau o copie a textului si am o vaga idee ca n-am apucat sa i-o dau. Mi-a parut rau ca ar fi urmat, probabil, sa fie publicat in ultimul sau volum de poezii.
Am constatat dupa ani ca nu mai aveam nici-o brosura si nici de text nu am mai dat. Am refacut din memorie prima strofa si refrenul. Imi era realmente ciuda ca risipisem aiurea creatia unui mare om, ce ma aprecia si ma coplesise atat cu bonomia cat si cu imensul sau talent poetic.
Zilele acestea preocupat de lichidarea de aici, incercand sa-mi pun ordine in hartii, atent mai ales sa nu pierd vre-una fiscala, am dat peste un petec de hartie ingalbenit de vreme: imnul. Doamne! Asa m-am bucurat si asa de dragi mi-au fost versurile maiestre!
Mi-am zis “ce mare pacat ca poetul nu mai este sa i le retorn”. Si, iata, nici Locomotiva n-a scapat de efemer. Acum, poate, cu mai mult calm, ii faceam pe copii sa inalte in oratoriu “imnul vietii si sperantei rugbystice”, ce-i misca atat sensibilitatea poetului.
Iata imnul pe care il dedic tuturor iubitorilor de rugby si insotit si de o calda imbratisare prietenesca pentru George Balta.
Imnul Locomotivei
- I - - III -
Noi suntem tineri ceferisti Scaparatoarele gramezi
Si-n rugby ne-nfratim Imprastie scantei
Prin trecatoarele restristi Ca-ntr-un amnar sa te repezi
Avem un tel sublim. In lupta cu temei
Sarjam mereu cutezator Treisferturile- n lung sirag
S-orcat ne-ar fi de greu Se-nfrunta la balon
Spre tinta vietii-n aprig zbor Locomotiva-i clubul drag
Noi vom marca eseu! E clubul campion!
Refren Refren
- II - - IV -
Suntem la scoala invatati Locomotiva vom lupta
Ca vrednici muncitori Cu un elan nespus
Prin rugby curajosi barbati Ca steagul tau, emblema ta
Vom fi triumfatori! Sa urce tot mai sus!
Locomotiva, n-esti club drag Pe-arene vom lupta cu spor,
Cu glorii ne-ncoroni Cu patriotic har
Ne porti victoriosul steag Sa-nvinga mandrul tricolor
Esti club de campioni! Si frunza de stejar!
Refren Refren
Refrenul:
Locomotiva – club de bravi rugbysti
Locomotiva – club de ceferisti
Rugyu-i viata, lupta, joc sublim,
Rugbyu-i tineretea ce-o traim
Cu calde salutari tuturor,
Vasile Constantin-Mao
Am gasit textul “Imnului” compus de marele poet al rugbyului nostru, Tudor George-Ahoe, pentru Clubul Locomotiva. Despre acest imn, pe care poetul l-a facut la rugamintea mea, am scris la inceputul anului, cand Marian Burlacu a lansat blog-ul acestuia.
Redau ce am scris atunci despre momentul creierii acestuia:
“In anul 1986, la aniversarea a 10 ani a CSS Locomotiva, i-am cerut poetului sa-mi faca versurile unui imn-mars pentru echipa. M-a chemat la el acasa, locuia pe langa Stadionul Dinamo. Cam intr-o jumatate de ora mi-a dat versurile.
Ce m-a frapat, pe langa rapiditatea versificarii, a fost poziţia in care creia. Bine, locuinţa era ca al unui mare boem, un fel de hippy. Acesta, culcat pe spate şi fara perna, picior peste picior cu un caiet desupra pieptului scria intr-o poziţie destul de incomoda. M-am gandit atunci ca maestrul işi cinstea marele lui talent poetic cu un chin aidoma rugbystic, luat de prin placaje şi gramezi spontane.”
Am publicat imnul intr-o brosura aniversara, iar un profesor de muzica i-a facut melodia. Ne avand o muzica cu un ritm de mars, plus lipsa de exercitiu muzical al tinerilor jucatori, imnul nu a prins si deci nu a intrat in repertoriul echipei. Apoi m-am luat cu greutatile vietii si am lasat imnul pentru alta data.
La un moment dat poetul mi-a cerut sa-i dau o copie a textului si am o vaga idee ca n-am apucat sa i-o dau. Mi-a parut rau ca ar fi urmat, probabil, sa fie publicat in ultimul sau volum de poezii.
Am constatat dupa ani ca nu mai aveam nici-o brosura si nici de text nu am mai dat. Am refacut din memorie prima strofa si refrenul. Imi era realmente ciuda ca risipisem aiurea creatia unui mare om, ce ma aprecia si ma coplesise atat cu bonomia cat si cu imensul sau talent poetic.
Zilele acestea preocupat de lichidarea de aici, incercand sa-mi pun ordine in hartii, atent mai ales sa nu pierd vre-una fiscala, am dat peste un petec de hartie ingalbenit de vreme: imnul. Doamne! Asa m-am bucurat si asa de dragi mi-au fost versurile maiestre!
Mi-am zis “ce mare pacat ca poetul nu mai este sa i le retorn”. Si, iata, nici Locomotiva n-a scapat de efemer. Acum, poate, cu mai mult calm, ii faceam pe copii sa inalte in oratoriu “imnul vietii si sperantei rugbystice”, ce-i misca atat sensibilitatea poetului.
Iata imnul pe care il dedic tuturor iubitorilor de rugby si insotit si de o calda imbratisare prietenesca pentru George Balta.
Imnul Locomotivei
- I - - III -
Noi suntem tineri ceferisti Scaparatoarele gramezi
Si-n rugby ne-nfratim Imprastie scantei
Prin trecatoarele restristi Ca-ntr-un amnar sa te repezi
Avem un tel sublim. In lupta cu temei
Sarjam mereu cutezator Treisferturile- n lung sirag
S-orcat ne-ar fi de greu Se-nfrunta la balon
Spre tinta vietii-n aprig zbor Locomotiva-i clubul drag
Noi vom marca eseu! E clubul campion!
Refren Refren
- II - - IV -
Suntem la scoala invatati Locomotiva vom lupta
Ca vrednici muncitori Cu un elan nespus
Prin rugby curajosi barbati Ca steagul tau, emblema ta
Vom fi triumfatori! Sa urce tot mai sus!
Locomotiva, n-esti club drag Pe-arene vom lupta cu spor,
Cu glorii ne-ncoroni Cu patriotic har
Ne porti victoriosul steag Sa-nvinga mandrul tricolor
Esti club de campioni! Si frunza de stejar!
Refren Refren
Refrenul:
Locomotiva – club de bravi rugbysti
Locomotiva – club de ceferisti
Rugyu-i viata, lupta, joc sublim,
Rugbyu-i tineretea ce-o traim
Cu calde salutari tuturor,
Vasile Constantin-Mao
PS. Cu aceasta ocazie am revazut blog-ul lui Ahoe, ramas la cele doua interventii de inceput: a lui Marian Burlacu (cu doua creatii si un fragment dintr-un interviu al unui alt poet) si a mea. Sincer sa fiu, ma asteptam ca intr-un gest afectos si recunoscator, dat si de nostalgie, careva din atatia ce poetul i-a botezat cu har in rugby si in poezie, sa-i fi adus cinstire, complectandu- i portretul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu