SOS Copiii si Juniorii Grivitei
Stiind înca din vara, când se împarteau invitatiile, de întâlnirea rugbystica de vineri de pe Parcul Copilului (întârziind si anuntarea publica facuta doar astazi în www.rugby.ro), mi-a venit asa chef de-o gluma si sa zic grupului nostru:
„Iata ca aflând ce discutii framântam noi în ultimul timp la grupul de rugby, dar mai ales legat de situatia copiilor si juniorilor griviteni, cum si tristetea ce bântuie pe Parcul Copilului, marii oameni ai vestitului leagan al rugbyului românesc si oficialitatile la zi se întâlnesc la Parc sa discute chestiunea!! !”
Gluma deh!
Dar daca chiar s-ar fi întâmplat asa, ca lumea sa se adune, sa vada si sa hotarasca ce este mai bine pentru clubul ce le-a dat ocazia definirii ca mari personalitati sportive si sociale, n-ar fi fost un lucru firesc?
Da, dar nu la noi, în lumea noastra mica, tot mai mica, cu un rugby parca marginalizat si nu în pas cu timpul, trait de antrenori, de jucatori la rândul lor si de putinii nostri spectatori într-un mod specific noua, tot mai îndepartat de atmosfera reconfortanta si miraculos educativa a acelui spirit rugbystic traditional din lumea mare a acestuia.
Se întâlnesc de fapt acesti adevarati eroi ai rugbyului nostru, învingatori în repetate rânduri ai îngânfatilor francezi, în perspectiva aniversarii a 75 de ani a Presedintelui de Onoare al Federatiei Române de Rugby.
Actiunea merita relevata asa precum s-a spus „pentru unicitatea ei în rugbyul nostru”, dar si pentru ca initiatorul si anfitrionul, care în decursul anilor si-a cam risipit camarazii, fie ei antrenori, coechipieri sau sportivi, iata vine acum si face o concilere cu sine, cu maniera ce l-a caracterizat, aratând întregului nostru rugby cum ar trebui sa fie lumea noastra adunata ca o casta la ideia de bine si frumos pentru acest minunat joc.
Le uram din inima tuturor, cu caldura si sinceritate, viata fericita si multa bucurie întru rugby.
Vasile Constantin – Mao
PS. Si va fi foarte bine daca vineri, printre toasturi si sentimente împartasite, se vor schimba si ceva idei de cum Parcul Copilului poate servi mai bine destinatia pentru care s-au batut înaintasii care l-au construit.
Stiind înca din vara, când se împarteau invitatiile, de întâlnirea rugbystica de vineri de pe Parcul Copilului (întârziind si anuntarea publica facuta doar astazi în www.rugby.ro), mi-a venit asa chef de-o gluma si sa zic grupului nostru:
„Iata ca aflând ce discutii framântam noi în ultimul timp la grupul de rugby, dar mai ales legat de situatia copiilor si juniorilor griviteni, cum si tristetea ce bântuie pe Parcul Copilului, marii oameni ai vestitului leagan al rugbyului românesc si oficialitatile la zi se întâlnesc la Parc sa discute chestiunea!! !”
Gluma deh!
Dar daca chiar s-ar fi întâmplat asa, ca lumea sa se adune, sa vada si sa hotarasca ce este mai bine pentru clubul ce le-a dat ocazia definirii ca mari personalitati sportive si sociale, n-ar fi fost un lucru firesc?
Da, dar nu la noi, în lumea noastra mica, tot mai mica, cu un rugby parca marginalizat si nu în pas cu timpul, trait de antrenori, de jucatori la rândul lor si de putinii nostri spectatori într-un mod specific noua, tot mai îndepartat de atmosfera reconfortanta si miraculos educativa a acelui spirit rugbystic traditional din lumea mare a acestuia.
Se întâlnesc de fapt acesti adevarati eroi ai rugbyului nostru, învingatori în repetate rânduri ai îngânfatilor francezi, în perspectiva aniversarii a 75 de ani a Presedintelui de Onoare al Federatiei Române de Rugby.
Actiunea merita relevata asa precum s-a spus „pentru unicitatea ei în rugbyul nostru”, dar si pentru ca initiatorul si anfitrionul, care în decursul anilor si-a cam risipit camarazii, fie ei antrenori, coechipieri sau sportivi, iata vine acum si face o concilere cu sine, cu maniera ce l-a caracterizat, aratând întregului nostru rugby cum ar trebui sa fie lumea noastra adunata ca o casta la ideia de bine si frumos pentru acest minunat joc.
Le uram din inima tuturor, cu caldura si sinceritate, viata fericita si multa bucurie întru rugby.
Vasile Constantin – Mao
PS. Si va fi foarte bine daca vineri, printre toasturi si sentimente împartasite, se vor schimba si ceva idei de cum Parcul Copilului poate servi mai bine destinatia pentru care s-au batut înaintasii care l-au construit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu