Pentru o licentiatura a antrenorilor

Foto: Marian Burlacu

2006!
Suntem aproape de încheierea unui an, important, fie pentru viata fiecaruia, fie pentru rugbyul ce ne anima si leaga. Printre saboruri traditionale, ce le traim sau imaginam (uneori nici varza acra nu e acra si mai este si nostalgia „ca la noi acasa”), cum si alte preocupari firesti, gândurile ni se aduna, tot firesc, pe lânga rugby.
Legat de destula animatie rugbystica din acest an, o noutate a fost, fara îndoiala, aparitia unor interventii, cu propuneri si critici, pe acest grup-discutii. Noutatea a fost si ca niciodata nu s-a spus în rugbyul nostru lucrurilor pe nume. Inca refuz sa cred ca toata „zarva” de pe forum a fost zadarnica. Apoi, regret ca forul tutelar s-a simtit atât de incomodat si nu a sustinut aceasta laudabila initiativa, de a aduna oamenii rugbyului de a trai mai împreuna pasiunea pentru acest joc. Regret, deasemeni, ca multi care au lucruri interesante de spus pentru îmbunatatirea activitatii au preferat tacerea.
Sper sa ne regasim într-o atmosfera de convetuire rugbystica descatusata de temeri, de suspiciuni si conveniente învechite, într-o atmosfera mai entuziasta, mai curajoasa si eficace la proiecte de fond.
Pentru Noul An doresc din tot sufletul lumii noastre rugbystice cât mai multe motive de mare bucurie si mândrie si fiecaruia multa sanatate si prosperitate.
LA MULTI ANI FERICITI !

Vasile Constantin-Mao


Pentru o licentiatura a antrenorilor
Rugbyul românesc a avut dealungul istoriei sale norocul ca printre animatorii si promotorii jocului sa fie si antrenori de mare prestigiu. Acestia au înobilat talentul si robustetea nativa a tinerilor nostri cu inventivitatea în instruire, cum si pregatirea marilor jocuri ca adevarati strategi, calitati cu care au ridicat rugbyul nostru mult peste conditia material-organizato rica si numarul de practicanti. Contribuţia tehnicienilor la competitivitatea naţionalei a fost decisivă, iar, în general, excelentul lor profesionism a operat glorios, anulând imense decalaje la marile echipe înfruntate, ducând la apogeu manifestarea talentului şi ambiţiei generate de rugbyul românesc.
Au fost vremuri când profesiunea de antrenor era o tentatie pentru marii nostri jucatori, dornici si pasionati de a face cât mai mult pentru rugbyul care-si pusese pregnant amprenta asupra personalitatii lor. Dupa Gogu Sfetescu, Puiu Argesiu, Toma Moldoveanu, Ion Buzoianu, Mitica Ionescu, Nicu Padureanu, Bebe Manoileanu si altii, a urmat o lista impresionanta de antrenori proveniti dintre fostii mari internationali. Si, nu întâmplator, în acele decade valoarea nationalei noastre facea senzatie la vârful ierarhiei mondiale. Acestia, liderând prin prestanta si competenta activitatea rugbystica, fie la cluburi fie la naţională, au valorificat la maximum disponibilităţile jucătorilor, prestigiind miraculos rugbyului românsc.
Si ca un omagiu si profund respect, voi aminti mariile valori rugbystice ce sustineau rugbyul nostru în anii ´70 în calitate de antrenori, astfel: Gică Pârcălăbescu, Cornel Munteanu, Titi Ionescu, Viorel Morariu, Alexandru Teofilovici, Radu Demian, Alexandru Paloşanu, Ion Ţuţuianu, Valeriu Irimescu, Theodor Rădulescu, Ion Teodorescu, Adrian Mateescu, Gheorghe Dragomirescu, Petre Florescu, Alexandru Pop, Gheorghe Nica, Răducu Durbac, Gheorghe Răşcanu, pe lânga alti excelenti profesionisti precum Petre Cosmanescu, Mihai Naca si Mitica Antonescu. Mai dadeau o mâna de ajutor la Cluj , Mircea Rusu, la Iaşi , Gheorghe Drobotă, la Buzău , Alexandru Ionescu, iar la Constanţa îşi începeau cariera Peter Ianusevici, Petrică Motrescu şi Mihai Bucos. Interesant este ca o parte dintre cei din impresionanta lista se daruiau antrenoratului pe lânga profesiuni de baza (mai ales ingineri), cum si faptul ca majoritatea au fost autodidacti, învatând practica antrenoratului de la antecesori si îmbogatind-o cu subtilitati metodice pe care le descopereau singuri în activitate.
In zilele noastre degetele unei singure mâini sunt prea multe ca să enumere antrenorii proveniti dintre marii jucatori internationali. Dece s-a ajuns aici? Scopul articolului nu este raspunsul la aceasta întrebare. Bulversarile socio-economice, emigratia masiva a jucatorilor, chiar si a antrenorilor, si alte chestiuni sunt cauze de luat serios în seama.
Ce nu am înteles a fost: dece pe lânga acei mari tehnicieni, care erau si buni comunicatori (N.Padureanu, D.Manoileanu, P.Cosmanescu) nu s-a stimulat si organizat o scoala serioasa de antrenori, cu perpetuarea si amplificarea atât de valoroasei experiente metodologice? La aceasta întrebare ar trebui sa raspunda, bineînteles, fostii responsabili federali, martori pasivi la deprecierea valorica a acestui atribut esential în robustetea rugbyului nostru.

Profesionalizarea rugbyului din ultimul deceniu a schimbat radical fata acestui joc sportiv, intervenind exigente ample de ordin organizatoric- managerial, dar si de ordin metodologic. Astfel, formarea si instruirea jucatorilor pentru marea performanta rugbystica nu se mai poate face dupa metodologia folosita în secolul trecut. Se impune, nu atât o teoretizare a instruirii actualizate, ci o aplicare practica, reala, concreta a acesteia, de la primul pâna la ultimul esalon. Sectorul tehnic si metodologic al federatiei trebuie sa gaseasca organizarea, cu pârghiile mobilizatoare pentru întreg teritoriu, de trecere la un alt sistem de instruire, cu exigente stimulatoare în fiecare antrenament, structurat pe obiective si mijloace specifice fiecarui esalon. Apoi, o politica eficace de atragere a internationlilor spre aceasta interesanta si nobila îndeletnicire ar aduce o competenta crescuta în clasa tehnicienilor nostri.

In fine, consider calificarea de antrenor data de facultatile de educatie fizica si de scoala superioara de antrenori insuficient de motivanta si nici foarte complexa în formarea profesionala. Profesorii de educatie fizica, chiar dintre fostii jucatori de rugby, cu o specilaizare secundara, sumara în aceasta directie, nu se regasesc în rugbyul nostru; cei de la scoala de antrenori, de regula nerealizati profesional, încerca si ei o rezolvare de viata, sau doar o completare de activitate.
Or „licentiatura de antrenor” care înseamna un titlu si o pregatire universitara, poate constitui o tentatie motivanta într-o formare profesionala, chiar si pentru marii nostri jucatori (1). Aceasta ar însemna si ridicarea exigentelor formative ale viitorilor tehnicieni la nivelul ultra-profesionist al instruirii sportive de astazi (2).
In plus, o selectie riguroasa, prin optiunea ferma a candidatilor si a examenului de admitere însusi, ar aduce în practica sportiva (nu numai în rugby) tehnicieni bine pregatiti si devotati profesional (3).
Nu cunosc noile proiecte de formarea antrenorilor (daca sunt?!), dar în învatamântul superior comunitar exista aceasta licentiatura. Chiar la facultatea unde lucrez functioneaza, cu numar egal de studenti, licentiatura de educatie fizica (ce pregateste viitorii profesori) si licentiatura în stiintele sportului (ce pregateste antrenori si alti specialisti în domeniu).
Ar ramâne ca rugbyul sa faca pasul înainte si sa avanseze la forurile abilitate cu demersuri si un proiect bine conturat.
Sunt convins ca, mai ales, în acest mod tehnicienii nostri licentiati vor reîmprospata limitatul corp de antrenori de astazi ce pregateste rugbyul nostru pentru dificila concurenta din elita internationala.

Vasile Constantin-Mao

Urari si colinde

Dragi prieteni întru rugby,
Va doresc un Craciun fericit si un An Nou/2007 cu multa sanatate si prosperitate. Apoi, fie ca anul viitor sa rezerve rugbyului nostru prilejuri de împliniri si cât mai multe bucurii.
Din toata inima, cu nostalgie si mult respect pentru frumoasele noastre traditii, va reamintesc un cald si emotinant colind.
SARBATORI FERICITE si LA MULTI ANI!
VASILE CONSTANTIN - Mao


Colind
In coliba-ntunecoasa
Din carne si os lucrata
A intrat HRISTOS deodata.

Nu faclie ce se stinge
Nu icoana ce se frange,
Ci El insusi, trup si sange
Preschimbat pentru faptura
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea cuminecatura.

Coliba cum l-a primit
S-a facut cer stralucit
Pe bolta de margarit,
Iar in ea soare si stele,
Cu arhangheli printre ele,
In mijloc tron luminos
Si pe el, DOMNUL HRISTOS,
Care mult se bucura
Duhul Sfant se-alatura
Si acolo ramanea
Si acum si Pururea.

SI noi DOAMNE,
Ne-am sculat,
Colibele am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi
DOAMNE, intra si la noi.
(V.Voiculescu)

Reglementari pentru sustinerea dezvoltarii activitatii de copii si juniori

„Federatia dispune de un cadru instituţional şi poate forma un mecanism competent şi capabil de a direcţiona organizatoric, metodologic şi etic activitatea, făcând-o, neapărat, cât mai profitabila din punct de vedere social.”

Normele de functionare si reglementarile diferitelor segmente de activitate trebuie sa colaboreze si determine implementarea politicii promovate de forul central. Si nu ma îndoiesc ca toate reglementarile ce le voi enumara au avut ca fundament efecte pozitive atunci când au fost instituite. Spre exemplu: transferul unui junior într-o grupare de vârf nu poate decât sa-i favorizeze acelui tânar jucator un progres în instruire si o evolutie la un alt nivel.
In cazul largirii ariei de activitate, a cresterii numarului de echipe si implicit al practicantilor vom vedea cum o serie de reglementari sunt elemente decisive de obstructionarea acestui deziderat. Astfel:
Sistemul de transferari la nivel de juniori: asa liber cum este el nu poate favoriza aparitia noilor echipe. In acest caz, echipe bine constituite de J3 sau J2 ce s-ar putea transforma în timp în echipe de J1, cu finalizarea unei etape importante, chiar decisive în formarea si instruirea jucatorilor, de teama complicatiilor materiale, recurg la eliminarea acestei perspective, transferându- si vârfurile. Fara îndoiala ca mare parte din jucatori ce nu si-au manifestat valoarea (poate fi si pentru perioada mica de practica), automat se pierd, renuntând prematur la rugby. Si aceasta este o pierdere, restrictiva, grea.
Nu a fost de ajuns ca federatia a introdus taxe mari de transferari, trebuie sa intervina cu masuri de stimulare la nivelul guparilor ca acestea sa-si continue activitatea în perspectiva, pâna la finalizarea etapei de juniorat.
Propunere: revenirea la sistemul restrictiv de transferari. Acestea sa se poata face or în cazul schimbarii domiciliului de catre parinti, or la urmarea unei scoli a carei specialitate nu o are în orasul de rezidenta, cum si limitarea pentru o grupare a numarului de transferari ce poate primi (2-3) etc.
Sistemul competitional, asa cum este structurat la nivel de U19 si U18, pe sistem divizie nationala, este clar ca nu lasa alternativa de a intra în competitie a unor eventuale noi echipe. In rest pentru celelalte categorii, în afara de echipele din capitala cu o competitie oarecum regulata organizata de AMRB, cele din tara nu au pur si simplu competitie. Se trezesc echipele cu o infima experienta competitionala la jocurile de baraj pentru turneul final. Cu putine sanse pentru echipele din afara bucurestiului de a trece de optimi, dupa doua jocuri, gata, si-au terminat activitatea. Or se stie importanta în motivarea de practicare a rugbyului pe care o are jocul competitiv cum si influenta decisiva în progresul tehnico-tactic al tinerilor. Chiar si categoriile privelegiate, cu doar 10-12 etape pe an competitional, nu au suficienta practica a jocului.
Propunere: ramânerea în sistem divizie a unei categorii U18-19 iar pentru celelalte categorii (inclusiv noile echipe de juniori mari), diversificarea competitiilor, cu organizare zonala, dupa caz, în sistem cu etape de regularitate, sau în sistem turneu de o zi (cu mai multe jocuri în reprize scurte).
Sistemul de asociere libera între grupari, de doua sau chiar de trei sectii (!), reduce serios posibilitatea de aparitie a noilor echipe de juniori mari.
Propunere: interzicerea asocierii si, în compensatie, ajutate gruparile sa-si consolideze propria echipa de juniori mari.
Sistemul de tutelare a gruparilor de juniori, obisnuit de catre unele echipe de seniori. De regula, este pur formala aceasta tutelare, ce si exclude preocuparea respectivei grupari de seniori pentru cresterea propriilor elementelor tinere.
Propunere: Obligativitatea tuturor gruparilor cu echipe de seniori de a-si constitui esaloanele de copii si juniori (de preferinta juniori mari).
Comasarea valorilor în grupari de excelenta (vezi Centru National de Rugby), cu consecinte diverse, defavorabile unei activitati normale:
- desradacinarea jucatorilor tineri, cu scoaterea din mediul familial si al preocuparilor lor normale de formare scolar-profesionala ;
- privarea echipelor de baza de elementele valoroase, ce poate atrage o lipsa de motivare, fie în pregatire, fie în competitie;
- ne motivarea antrenorilor de sectii, privati de a lucra cu elementele lor de vârf;
- mari cheltuieli financiare;
- „profesionalizarea timpurie” poate fi un proiect solid, ferit de mari esecuri sportive si de readaptare sociala? Intreb asta ne stiind fundamentarea socio-pedagogica a proiectului si gândind ca mare parte dintre candidati poate nu prezinta certitudini de înalta perspectiva. Afara de un mic procent de "realizati" pe ceilalti cine îi angajeaza ca jucatori profesionisti de rugby? Banuiesc ca federatia se responsabilizeaza moral, si nu numai, cu acest aspect.
Nu stiu cine a sustinut ideea ca jucatorii sa se pregateasca la centru si sa joace la echipele lor, dar cu siguranta ca nu este în baza unei experiente de metodologie fireasca, stiindu-se ca jocul competitiv este o faza avansata a instruirii ce nu poate fi (decât la noi) rupt de antrenamentul de baza. Nu pot sa înteleg lucrul pe „ne ve” al antrenorilor de la centru, ce nu au în instruire reperul competitiei si al celor de la echipe, cu jucatorii pregatiti de altii. Apoi a mai intervenit si aceasta vânzoleala a jucatorilor între centru si echipele lor, cu mare cheltuiala a federatiei si oboseala excesiva a voiajorilor.
Propunere: am opiniat initial ca echipa c.n.r. sa joace în competitie superioara, dar cel mai clar ar fi revizuirea întregului proiect.
Stagiile extrem de lungi în pregatirea echipelor reprezentative (vezi: 130 de zile de instruire centralizata în editia trecuta pentru U19, U18) pot fi prejudiciante pentru însasi procesul de instruire, ce poate cadea în rutina. Chiar în editia respectiva stagiile prelungate nu au fost justificate de rezultate. Apoi, intervin considerente de care ar trebui sa se tina cont precum: echipele de baza ce resimt în motivatie si instruire lipsa vârfurilor, impedimentele în formarea scolar-profesionala a jucatorilor, sau neîncrederea în colaborare a antrenorilor nationali cu colegii de la echipele din teritoriu etc.

Pe de alta parte, metodologia aplicarii diferitelor reglementari impune o fundamentare clara cu o evidenta logica practica, programate ca realizabile, imediat pentru sau în perspectiva, impuse si acceptate firesc în teritoriu.
Exemplific cu o situatie din multe altele:
- pentru stimularea atragerii elementelor de mare perspectiva s-au impus echipelor anumite cerinte de gabarit; ca sa fie realizabile trebuiau directionate la categoria cu activitate mai ampla de selectie (juniori III) si apoi, progresiv, în 1-2-3 ani aceste criterii trebuiau sa se refere si la categoriile superioare. Or impunându-se global gruparile le-au refuzat pur si simplu (echipele de juniori mari ne având cum sa prezinte într-un timp scurt elementele respectiva). Asa ca a ramas abandonata o ideie de mare importanta pentru calitatea si robustetea fizica a jucatorilor nostri.

Acestea au fost cele câteva reglementari ce actioneaza în aria activitatii de copii si juniori si care surprind prin limitarea, daca nu chiar eliminarea, posibilitatilor de proliferare a numarului de echipe si de practicanti.

Vasile Constantin-Mao


P.S.
Inchei aceasta serie de interventii, careia m-am dedicat pledând doar cauza unui sector de activitate, cel al copiilor si juniorilor, nu îndeajuns de încadrat organizatoric, metodologic si material dupa importanta ce o are asupra fortificarii si afirmarii rugbyului nostru, cu regretul ca a trebuit sa relev situatii si atitudini ce contravin unui progres firesc.
Am actionat constient ca nu prejudiciez rugbyul românesc, dorindu-i din toata inima revigorare si prosperitate si nici persoanele dedicate acestei activitati, ferindu-ma de ne adevaruri. Imi cer scuze totusi pentru eventualele insistente si pentru faptul ca uneori am incomodat.
Nu-am avut nici-un interes în afara de a atrage serios atentia asupra acestui sector unde mi-am desfasurat întreaga activitate profesionala si pe care l-am simtit tot timpul discriminat.
M-ar fi bucurat foarte mult ca or logica si claritatea aspectelor relevate, or curajul cu care le-am prezentat, ca si perseverenta, sa fi fost motive de reflexie asupra modului cum ar trebui sa slujim o pasiune care ne-a înfrumusetat viata.

Cu tot sufletul pentru binele rugbyului nostru
Vasile Constantin-Mao

Despre activitatea de copii si juniori

Foto: Marian Burlacu

Activitatea de Copii si Juniori:
banuiesc, dupa inexistenta reactiilor, ca nu a venit înca vremea reanimarii, coordonat si la nivel national, a acestui sector

„Când se ajunge dezvoltarea si organizarea activitatii cu copiii si juniorii se termina si suportul material si, mai grav, orice interes. In cele mai multe cazuri motivarea lipsei de fonduri este o forma de a masca un fals interes pentru acest subiect.”

Inainte de a avansa cu tema sugerata de respingerea programelor propuse pentru amplificarea activitatii de copii si juniori (reamintesc cele doua campanii la nivel national, propuse pentru primavara lui 2007: „un tânar jucator pentru rugbyul nostru” si „rugbyul scolar – un excelent mijloc de educatie si divertisment”), vreau sa precizez urmatoarele:
Am toata consideratia fata de activitatea de reprezentare internationala desfasurata de federatie (si niciodata n-am privit-o altfel), cum si pentru alte aspecte ample în care organismul central este implicat, precum: atragerea sponsorilor; promovarea imaginii la IRB , cum si ameliorarea bazei sportive de la Stadionul Tineretului si altele.
- Cele 9 reperezentative, cu multitudinea problemelor pentru fiecare (selectie, instruire, reprezentare etc.) nu este o treaba de colea;
- Apoi, nu se poate uita ca în 2000-2001 federatia era practic în faza de faliment, atât de instruire a reprezentativei de seniori cât si financiar;
- In legatura cu Stad. Tineretului nu ma contrazic deloc si asta pentruca ce a frapat nu a fost grija pentru reamenajarea terenurilor ajunse demult în stadiul de pârloaga, ci modul brutal prin care s-au închis portile stadionului echipelor si sutelor de tineri ce faceau rugby aici. Lasând la o parte ca mai mult de un an de zile terenurile au ramas neatinse de lucrari (timp în care multe echipe au suferit sau chiar s-au desfiintat) si nici macar Asociatiei Municipale de Rugby, lipsita de mijloace financiare de a închiria o baza sportiva (si, adesea, refuzata de celelalte grupari), nu i s-a rezolvat, cum ar fi trebuit, spatiul unde sa-si desfasoare competitiile traditionale. Prejudiciul: practic autodesfiintarea asociatiei si diminuarea si mai grava a categoriilor mici (aflu asa, sincer înspaimântat, ca în Bucuresti si, se întelege, în toata tara, daca sunt doua-trei echipe la categoria Juniori IV !!!).
Si pentruca anumite persoane îmi vorbesc de ce mari cheltuieli ar necesita aplicarea în tara au unuia sau altuia din proiectele pe care le vedeam puse în miscare chiar din primavara viitoare, repet: la nivel de copii si juniori mici, cel putin în faza de initiere a activitatii, problema principala nu este de ordin financiar ci de ordin organizator. Ma gândesc ca numai limitarea cantonamentelor reprezentativelor U18 si U19 la strictul necesar (în sezonul trecut acestea au atins astronomica cifra de 130 de zile pentru fiecare echipa) si tot ar fi ramas ceva resurse pentru demararea unui proiect.
Voi arunca doar o privire pentru a întelege motivele de ce propunerile de amplificarea activitatii le nivelul sectorului tânar au trezit ignorare sau chiar aversiune.
Reamintesc, propunerile vizau: reorganizarea si redimensionarea în perspectiva a tuturor gruparilor (1); dezvoltarea ampla a activitatii de copii si juniori (2); largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni, respectiv monitori-educatori (3).
Mai mentionam (dupa umila mea parere) urgenta începerii a acestor importante actiuni, cum si nedumerirea: dece oare a trecut atâta timp fara sa se intervina cu masuri energice de revitalizare? Sustin aceasta cu înghetarea în ultimii 5 ani a numarului de echipe de juniori mari la 12, cum si disparitia în aceiasi perioada a unui mare numar de echipe de copii si juniori mici. N-ar fi fost oare începerea acestui proces dovada cea mai clara a dinamismului cu care federatia noastra este apreciata în lumea mare (asa am aflat ca depasim chiar federatia japoneza la aceasta apreciere, care nu ocupa decât locul 4 în lume cu 130.000 jucatori legitimati, pe când noi daca adunam 2-3000!).
Ei bine asa m-am lamurit ca acest amplu proces nu avea cine sa-l demareze si când zic aceasta ma gândesc doar la elaborarea metodologiei de actionare, concreta si extrem de operativa, ce ar mai fi trebuit impusa si gruparilor.
Cine ar trebui sa se ocupe de un proces asa de amplu si laborios?
Daca specialistii federatiei, salariati sau benevoli, sunt în mare parte ocupati cu selectionatele, atunci, logic, ar ramâne, pe lânga cei doi directori de dezvoltare, în sarcina comisiilor federale, nu?

Cu aceasta ocazie m-am gândit cum vor trata aceste comisii problematica specifica copiilor si juniorilor si asa mi-am cam data seama ca aceasta structura organizatorica a cam fost abandonata, cel putin la aspectele ce aveau mai multa contigenta cu proiectele la care m-am referit. Astfel:

M-am mirat tare când s-a anuntat (re) înfiintarea Comisiei Tehnice. Si asta pentruca, iata, când în rugbyul nostru sunt atâtea probleme de adoptare si implementare a unei metodologii moderne de instruire nu a existat, un timp, comisie tehnica (?!). Apoi, m-am uitat la componenta acesteia, cu stima si admiratie pentru onorabilii domni, si m-am întrebat cine se va ocupa de problematica copiilor si juniorilor, stiindu-se ca nu avem o metodologie stimulanta si adecvata particularitatilor acestor categorii de vârsta. As fi putut sa ma linistesc gasind pe lista persoane care s-au mai ocupat si de juniori, dar nu a fost asa.
Stiam ca la Comisia de Copii si Juniori presedinte este N.Manolache, prins, pe lânga activitatea intensa de la clubul sau, într-o serie de responsabilitati din care pentru respectiva comisie, pe care n-a reusit s-o mobilizeze, nu mai vorbesc sa o impuna organismul central, nu-i mai ramâne nici-un pic de initiativa.
Comisia de Dezvoltare (stiu, avem directori de dezvoltare), Comisia de Educatie si Comisia Mass-Media, structuri ce gândeam ca ar fi putut contribui la elaborarea si promovarea proiectelor de amplificarea activitatii la sectorul tânar, sunt doar în imaginatia mea, pentruca nu li s-au apreciat utilitatea, deci nu exista.
Comisia de Competitii. Pai nu ajunge un director de competitii?
Eu cred ca în situatia de astazi în care competitiile la nivel de copii si juniori mici (exceptând capitala) sunt inexistente, era nevoie de o comisie, cu responsabilitati pe categorii de vârsta, pe zone geografice etc. Pentruca asa cu un singur „director” la competitii am apucat si eu, acum 50 de ani, un pensionar ce se îngrijea de competitii, cu diferenta ca activitatea era de peste trei ori mai mare!
Mai vorbeam zilele trecute si de Comisia de Interventii, care sa intervina în cazurile gruparilor în stare precara sau, în cazul copiilor si juniorilor, ale celor noi, sau chiar o Comisie a rugbyului scolar!

Si iata cum o seama de oameni, pasionati voluntari, ce i-am apucat prin aceste organisme au fost eliminati reducându-se activitatea, în mare, la salariati, care, supra încarcati cu actiuni si atributii în segmentul de performanta, nici nu mai au timp sa se gândeasca la aspectul de dezvoltare. Stiu, în multe cazuri comisiile federale erau structuri formale. Or, între mobilizarea acestora pe niste proiecte serioase, cu responsabilitati si termene ferme, si defiintarea lor, a fost mai usor ultima varianta.

Am facut aceasta remarca plecând doar de la impasul în procesul amplificarii activitatii de copii si juniori (si regret ca acest impas nu este apreciat ca atare si de cei responsabili cu destinele rugbyului nostru, pentruca numai asa s-ar fi gasit capacitatile de abordare a problemei), sugerând forului central reconsiderarea atributiilor comisiilor federale si, poate (re) organizarea acestora. In ciuda constatarii ca sunt tot mai putine persoane disponibile de a se dedica intens sustinerii rugbyului, cred eu, nu s-au facut nici cine stie ce actiuni concertate pentru testarea veridicitatii acestei presupuneri. Propun, în situatia ca se considera utila reconstituirea comisiilor federale, un apel în lumea rugbyului nostru pentru un concurs la aceasta optiune. Cerinta principala de compatibilitate ar trebui sa fie prezentarea unui proiect propriu pe domeniul respectiv.

Cu cele mai bune gânduri pentru rugbyul nostru.
Vasile Constantin-Mao


P.S. Cer scuze ca mentionez doar la acest p.s. un eveniment exemplar, de extrema importanta pentru animarea acivitatii la nivel de copii si juniori: este vorba de actiunea ieseana, revelata de www.rugby.ro, prin care jucatorii seniori cu contract sunt directionati pentru desfasurarea activitatiii metodice de instruire a unor grupe de copii si juniori. Fara discutie, harnicii promotori si organizatori de rugby moldoveni au marele lor merit în aceasta actiune cum si colegii mei antrenori care nu au uitat ca prin anii ´70/’80 sustineau doar în splendidul târg iesan nu mai putin de 4 echipe de juniori (CSS Unirea, Agronomia, Sc.CFR, Lic.Metalurgic) .
Din punctul meu de vedere, regretabil este ca actiunea a fost impusa de afara (dupa cum spune anuntul, de sponsorul galez) si nu, cum ar fi trebuit, dintr-o actiune concertata prinsa într-un proiect oarecare.
Sper din toata inima ca aceasta experineta se va multiplica la întrg rugbyul nostru.

Proiectul reactivarii centrelor de rugby disparute

PROIECTUL REACTIVARII CENTRELOR DE RUGBY DISPARUTE
Metodologie de lucru:
Justificarea actiunii si elaborarea proiectului
Aprobarea actiunii de Biroul Federal si acordarea mijloacelor de aplicare
Identifdicarea localitatilor, gruparilor si persoanelor de adresare si difuzarea actiunii în teritoriu
Ajutorul logistic si metodologic asigurat gruparilor interesate
Ajutorul material si financiar corespunzator

a. Justificarea actiunii
In situatia de grava restrângere a activitatii, atât în capitala cât si în provincie, tentativa de reactivare a gruparilor disparute poate avea repercusiuni dorite. Contând pe ideia ca, golul de traditie, lipsa unei alte activitatii compensatorii, ne disparitia completa a bazei materiale rugbystice (baza si materiale sportive) si, de ce nu, nostalgia persoanelor, poate sensibiliza disponibilitati pentru reorganizarea activitatii rugbystice.
Pentru limitarea dificultatilor organizatorice si materiale sugeram respectivelor entitati, pentru început, orientarea si preocuparea pentru activitatea de copii si juniori.
b. Aprobarea Biroului Federal si acordarea mijloacelor de aplicare
Fara discutie ca în afara altor actiuni de atragere a noilor adepti în activitatea rugbystica aceasta actiune poate fi considerata ca un prim pas pentru propaganda pro-rugby;
Acordarea mijloacelor de aplicare se refera la:
- Asistenta logistica si metodologica, acordata local de catre tehnicienii federatiei, sau central, prin instruirea monitorilor- educatori;
- Acodrarea de baloane în functie si de certitudinea activitatii;
- Suportarea în regim economic a 3 deplasari (transport), pe sezon, în scop competitional.
c. Identificarea localitatilor, a gruparilor si a persoanelor legate de rugby
Din evidentele federatiei, din memoria persoanelor cunoscatoare a activitatii din teren a anilor ´80, ´90, trebuie refacuta harta rugbystica;
Actiunea de sensibilizare se refera la expedierea unor scrisori adresate primariilor (primar sau vice-primarul cu activitatile cultural-sportive) , cluburilor (presedintelui) si persoanelor legate de rugby (fosti antrenori, conducatori de sectie, simpli animatori sau iubitori de rugby).
Solicitarea raspunsului prin scrisoare de acceptare a programului dar si prin contact telefonic sau direct etc.
Inventarierea disponibilitatilor si tratarea corespunzatoare.
d. Ajutorul logistic si metodologic acordat gruparilor
Disponibilizarea tehnicienilor federatiei pentru sustinerea cu informatii de ordin organizator (conceperea unei strategii) si metodologic privind activitatea cu copiii si juniorii; recomandarea de asociere a unor scoli;
Nominalizarea monitorilor si informarea tehnica de baza pentru începerea activitatii, cum si cointeresarea acestora pentru cursul de antrenori.
e. Ajutorul material-financiar
Important si convingator poate fi si acest argument, de aceia FRR trebuie sa disponibilizeze cota respectiva de baloane si fonduri pentru transportul la cele 3 actiuni comnpetitionale pe sezon. Etc., Etc.


Model de scrisori:

Domnule Primar,
Nu cu mult în urma în localitatea D-stra, prin Clubul______ _____, functiona sectia de rugby în care un numar mare de tineri îsi consolidau pregatirea fizica si morala, îsi petreceau o buna parte din timpul liber.
Considerând ca traditia rugbystica nu trebuie pierduta si ca localitatea dispune de un fond uman excelent pentru rugby, cum si bune posibilitati de a reactiva aceasta minunata activitate educativa, Federatia Româna de Rugby angajându-se cu ajutor logistico-metodolog ic si strictul material-financiar necesar, va propune sensibilizarea factorilor responsabili cu activitatea educativ-sportiva pentru reorganizarea activitatii rugbystice. Pentru început propunem reluarea activitatii la nivelul copiilor si juniorilor – segmenul populational ce atât de mult are nevoia de o îndrumare formativa si educativa, fie pentru întarirea sanatatii, fie pentru o mai buna integrare sociala.
Contam pe întelegerea si ajutorul D-stra, cât si pe influenta cu care puteti determina o actiune excelenta pentru tinerii citadini.

Cu stima. Presedinete etc.


Domnule Presedinte,
Sectia de rugby a Clubului D-stra, prin sectia de rugby, era pâna în anul___ un punct marcant pe harta noastra rugbystica si, cum credem noi, o activitate sportiva excelenta pentru localitate însasi.
In dorinta de a nu irosi complet traditia rugbystica ce cu atâta pasiune a slujit-o generatii si generatii de sportivi si animatori, în dorinta de a reînoda preocuparile si satisfactiile cu acest joc sportiv, Federatia Româna de Rugby va propune analizarea situatiei de moment în vederea reorganizarii activitatii, pentru început, la nivelul copiilor si juniorilor.
Pe lânga ajutorul logistic si metodologic, cu care FRR este angajata în aceasta actiune, se ofera material sportiv de stricta necesitate (baloane) precum si contra-costul a trei deplasari pe sezon în scop competitional.
Asteptam acceptul D-stra si mobilizarea corespunzatoare a factorilor interesati.

Cu stima, Presedinte etc.


Catre antrenori, fosti animatori si iubitori de rugby

Draga prietene întru rugby,
Cu mare durere am constatat cu toti reducerea drastica a amplitudinii ariei jocului de rugby în tara noastra. Disparitia atâtor cluburi, fiecare cu istoria si traditia lui dar si cu o mare pasiune învestita de antecesori, a grevat serios (alaturi de alti factori) însasi vigoarea rugbyului nostru, atât de magistral reprezentat pe plan mondial între anii 1960-1990.
Fara îndoiala ca simtiti ca si noi ca fara rugby chiar localitatea D-stra este mai saraca.
Am gândit ca la conditiile concrete ce a marcat regresul întregii miscari rugbystice din tara nostra s-a adaogat si o pasivitate a federatiei ,în diferitele etape, în fata acestui proces de depreciere a bazei organizatorice si implicit umane a rugbyului nostru.
Analizând fenomenul si contând pe pasiunea ce nu se stinge, FRR prin Comisia de Dezvoltare si Comisia de Copii si Juniori, dar si prin Presedintele sau însasi, intervine cu propunerea de a va resdisponibiliza pentru reluarea activitatii rugbystice în orasul (clubul) D-stra. Prin autoritatea si relatiile de care dispuneti am reactiva o traditie, stiti bine, cu mari repercursiuni educative asupra tinerilor.
Va propunem pentru început organizarea unui comitet de actiune, evaluarea posibilitatilor organizativ- materiale pentru rugby, cu orientarea pentru început la nivel de copii si juniori, cum si raspunsul ferm si responsabilizat privind premizele actiunii.
FRR se obliga de a oferi baloanele necesare precum si 3 deplasari pe sezon în scop competitional.
Persoanele disponibile pentru instruirea tehnica în aceasta activitate pot foarte curând sa intre în pregatirea oferita de FRR pentru formarea de antrenori.
Am transmis pentru sensibilizare apelul nostru si la primaria municipiului cum si la clubul sportiv.
Contam pe nostalgia D-stra si generoziotatea rugbystica proverbiala în a face totul la sustinerea interventiei noastre spre multumirea si recunostinta genaratiilor viitoare.

Cu stima, Presedinte etc.



Ei bine, ca în toate celelalte actiuni în care m-am implicat, am crezut cu convingere într-un rezultat care cel putin sa justifice tentativa. Bineînteles, nu ma asteptam ca din cele aproximativ 35 de grupari disparute la care se apela jumatate sa se prinda la actiune. Dar daca ar fi fost 3-4 doritoare de reînceperea activitatii, consideram ca ar fi fost un mare succes si un imbold de a diversifica mijloacele de divulgarea rugbyului nostru. O grupare chiar o cunoasteam: un amic cu un amplu aport la promovarea multor internationali facea rugby cu elevii în scoala, avea echipa formata; astepta o initiativa!. El de fapt mi-a si inspirat proiectul acestei actiuni.
Fata de celelalte câteva proiecte, cu care am crezut ca ajut dupa posibilitatile mele, mai ales activitatea de copii si juniori, si la care n-am avut nici-un raspuns, la acesta (este adevarat la insistentele mele), persoana cea mai autorizata mi-a raspuns ca sufar de un sentimentalism care nu ma poate duce nicaieri, astazi când nimeni nu mai face ceva decât platit. Naiv, am crezut totusi ca ideia va fi preluata si într-o forma mai putin sentimentala va intra într-o tentativa de reanimare a acelor grupari.
Si ma mir si acum sincer, dece nu s-a încercat ceva în acest sens?

Cu cele mai bune gânduri,
Vasile Constantin-Mao

Din proiectele considerate neavenite

Pentru ca tot monologhez "zglobiu" pe acest site, generos inventat pentru suportul prietenesc a lui George, dar si pentru discutii legate de problematica rugbyului nostru, o sa prezint câteva proiecte, considerate ca ating aspecte importante ale activitatii ce ne intereseaza. Am considerat aceste "schite de proiect", facute cu tot ce aveam mai bun în experienta si pasiunea mea rugbystica, un apendice la marile programe centrale, care perfectionate si mai ales aplicate nu puteau sa aduica decât bine. Le-am propus în timp, fara ca sa am un cât de slab semnal de luare în considerare.
Pe lânga ocuparea inutila a timpului celor mai multi vreau sa va trimit tuturor de Sfântul Nicolae urarile mele de bine. Vasile Constantin-Mao


PROIECTUL
REEVALUARII SPIRITULUI RUGBYSTIC ROMÂNESC

Motivatie:
Jocul de rugby la origine sa, si chiar în zilele noastre, în tarile cu o activitate evoluata, a facut si face senzatie, în egala masura, prin atributiile sale de ordin formativ si educativ.
Constatam pe zi ce trece ca rugbyul nostru se îndeparteaza tot mai mult de proverbialul spirit rugbystic caracterizat prin fair-play si cultul pentru valorile moral-civice, exprimat printr-un comportament civilizat si loial, deopotriva de antrenori si arbitri, jucatori si spectatori. Ori rugbyul lipsit de componenta lui moral-etica nu valoreaza mai mult decât orice activitate marginala, conturbatoare de principii si comportari, se transforma într-o activitate pseudo-educativa, limitativa atât în valorizarea influentelor (individuale si colective), cât si în perceperea si asimilarea acestuia ca un fenomen socio-sportiv de exceptie (cum ne place sa spunem ca este).
Alaturi de preocuparile FRR pentru dezvoltarea bazei practicantilor si a bazei material-organizato rice a rugbyului se impune, întregii lumi a acestuia, reevaluarea si implementarea normelor si exigentelor adevaratului spirit rugbystic.

Atributii pe entitati:
Actiunea de reevaluare a adevaratului spirit rugbystic promovata de Comisiile de Dezvoltare, de Educatie si de Imagine a rugbyului, urmaresc o ampla mobilizare a tuturor factorilor participativi la activitatea rugbystica din tara noastra, fiecaruia atribuindu-se potentialitati în stimularea unei atmosfere benefice a jocului de rugby.
Astfel, consideram oportuna elaborarea de catre FRR, prin respectivele comisii, a unor norme si exigente pentru cluburi si sectii de rugby, pentru antrenori si arbitri, pentru jucatori si spectatori. Astfel:

Pentru Federatia Româna de Rugby:
Ø FRR elaboreaza, controleaza si evalueaza procesul promovarii adevaratului spirit rugbystic; adopta norme si exigente pentru fiecare entitate si finanteaza programul.
Aceasta impune:
o mobilizarea cluburilor si sectiilor de rugby în vederea accentuarii activitatii educative;
o selectarea candidatilor pentru functiile de antrenori si arbitri (si) pe criterii morale; pregatirea corespunzatoare a acestora în vederea unui amplu proces educativ, diferentiat si adecvat diferitelor categorii de sportivi;
o elaborarea de materiale de popularizarea normelor si exigentelor manifestarii în limitele adevaratului spirit rugbystic, precum si a istoriei rugbyului nostru;
o aprecierea stimulativa a încadrarii unitatilor în normele de etica rugbystica vizând implicarea acestora în procesul educativ impus tuturor factorilor participativi la activitatea rugbystica din propria zona de actiune (calificarea prin puncte sau alte recompense morale si materiale);
o elaborarea unor coduri detailate de manifestare în diferitele faze ale activitatii sportive, pentru: organizatori, antrenori, arbitri, jucatori si spectatori;
o elaborarea si aplicarea sanctiunilor si pedepselor, accentuând influenta educativa a acestora în genul: prestarea de actiuni cu continut educativ a sanctionatilor (pentru jucatori prestarea de antrenamente sau arbitraje la categorii inferioare etc.) .

Pentru cluburi si sectii de rugby:
Ø Dezvoltarea implicarii sociale a unitatilor rugbystice prin cooptarea si organizarea activitatii membrilor simpatizanti- sustinatori ai rugbyului, astfel:
o atragerea si înregistrarea (legitimarea) unui mare numar de cetateni apreciatori de rugby, cu cote aproximative pentru diferite categorii (de exemplu - cifre în perrspectiva: 3000 pers. /sectie Divizie Nationala; 2000 pers./sectie divizia A; 1000 pers./sectie de juniori);
o acordarea de legitimatii de sustinator ce da prioritate la diferite actiuni ale sectiei precum: intrarea la jocuri; participarea la alte actiuni social-sportive ale sectiei; achizitionarea privelegiata a obiectelor cu însemnele sectiei etc.;
o organizarea si stimularea sustinatorilor la diferite actiuni precum:
§ participarea la alegerea (anuala sau bianuala) a biroului de sectie;
§ participarea la diferite evenimente ale echipei (deschiderea si închiderea sezonului, aniversarea clubului etc.);
§ participarea la jocuri.
Ø Alte actiuni organizative:
o alegerea unui „birou de sectie” (conducere) cu responsabilitati precise în promovarea spiritului rugbystic pentru: presedinte, secretar, responsabil tehnic, organizator competitii, financiar, animator social, manager general si acompaniant- organizator pentru fiecare echipa etc.;
o atragerea si selectionarea pentru atributiile de antrenor si arbitru a sportivilor cu calitati si profil de educator;
o instituirea de catre cluburi si sectii a unor programe dinamice-stimulante la toti parametri elaborati prin normele FRR;
o orientarea si accentuarea activitatii educative pentru toate segmentele activitatii (corpul de tehnicieni si organizatori, jucatori, spectatori).
Ø Actiuni social-educative promovate de club-sectie:
o popularizarea în forme atractive a istoriei clubului/sectiei de rugby; prezentarea în pliante si fotomontaje a rezultatelor meritorii ale echipelor, a figurilor reprezentative (promotori, antrenori si jucatori) etc.;
o popularizarea si organizarea sarbatoririi evenimentelor rugbystice locale:
§ jocurile oficiale si cele amicale;
§ actiuni rugbystice combinate cu spectacole muzical/artistice, organizate la început de sezon (cu prezentarea publica a echipei, a noilor jucatori), cu ocazia realizarii unei performante deosebite, de ziua aniversara a echipei etc.
o organizarea celei de a 3ª reprize dupa jocuri, într-un spatiu bine amenajat sau la teren, cu o mica gustare si racoritoare oferite de gazde jucatorilor proprii, adversarilor si arbitrilor;
o înfiintarea si amenajarea corespunzatoare a barului de rugby, în care (pe lânga posibilitatea obtinerii unor venituri pentru sectie) se pot viziona jocuri celebre de rugby si alte inregistrari specifice.

Pentru corpul de tehnicieni – antrenori si arbitri:
Ø Incadrarea antrenorilor si arbitrilor în pofilul moral al educatorului. FRR trebuie sa elaboreze norme de tinuta moral-civca care sa stea la baza selectiei candidatilor pentru formarea în aceste functii;
Ø Demararea unei politici insistente, fie de FRR fie de cluburi, pentru atragerea spre aceste activitati a marilor jucatori. Automat acestia vor ridica prestanta si calitatea profesionala si etica în cele doua atributii;
Ø Comportamentul antrenorului, maniera de a trata jocul competitiv, gestica ce-l însoteste, se reflecta amplificat în reactia propriilor jucatori si a spectatorilor. In multe cazuri comportamentul iritat al antrenorului pericliteaza grav climatul de fair-play; pentru asta antrenorul trebuie sa-si rezolve problemele de organizare si strategie a jocului în spatiul instruirii iar sederea rezervata pe banca tehnica trebuie sa-i dea posibilitatea de a observa solutii concrete în joc (transmise capitanului într-un mod discret) si sa analizeze capacitatile propriei echipe; orice alta atitudine este o uzura psihica inutila si, mai grav, iritanta pentru jucatori si spectatori, ce vad în aceasta (cel mai adesea si în ne cunoastere de regulament) un protest justificat la ce se întâmpla pe teren;
Ø Impunerea unor norme de comportare civic-sportiva cu o evidenta nota educativa, exemplara pentru celelate categorii de participanti, astfel:
o atât în manifestarea intima a gruparii/echipei, cât si publica, antrenorii (precum si arbitri) trebuie sa dovedeasca o conduita impecabil-manierata , retinuta si rationala, cu calm si ponderatie în toate interventiile, cu o vestimentatie îngrijita si fara etalarea unor vicii etc.;
o antrenorul trebuie sa implementeze în rândul jucatorilor norme educative, de comportare civica si buna crestere, stimulându-i în preocuparile scolar/profesionale , eliminând din vocabularul acestora vulgaritatile;
o antrenorul si arbitrul, trebuie sa vegheze permanent la exprimarea jucatorilor în limitele fair-play-ului, adoptând pentru fiecare categorie mijloacele educative proprii;
o antrenorul este obligat, pe lânga cunostintele din domeniul teoriei rugbyului si metodologiei sportive, sa transmita jucatorilor cunostinte de cultura rugbystica privind rugbyul mondial, national si local;
o antrenorul trebuie sa accentueze aspectul estetic al jocului, spectacolol rugbystic fiind o etapa superioara a manifestarii sportive si atragatoare de spectatori;
o trebuie sa se accentueze celelalte actiuni social-educative, precum: învatarea de cântece si petrecerea evenimentelor echipei în grup; vizite cu caracter turistic; primirea si prezentarea personalitatilor rugbystice si a marilor jucatori etc.;
o antrenorul este obligat sa accentueze responsabilitatea si autoritatea arbitrului, ajutându-si astfel jucatori pentru preocupari strict legate de efortul lor rugbystic;
o arbitrii, prin conducerea atenta si deciziile juste, trebuie sa stimuleze jocul si climatul disputei sportive;
o arbitrii trebuie sa însoteasca frecvent pregatirea echipelor ajutând la învatarea si aplicarea judicioasa a regulamentului de joc de catre jucatori.

Pentru jucatori:
Ø Jucatorii (si familiile acestora) trebuie sa simta în prezenta rugbyului actiunea unui intens proces educativ, astfel:
o acestia trebuie sa deprinda odata cu ampla problematica a jocului de rugby si un comportament demn, cu respect pentru valorile morale ale rugbyului si ale vietii sociale; acest comportament se realizeaza printr-o activitate educativa continua, sustinuta în fiecare moment al procesului de instruire;
o tinuta în teren si în afara acestuia sunt repere de viata civilizata, iar rigorile vietii sportive, cu respect pentru efortul propriu si eliminarea viciilor curente (fumatul si bautura), sunt certitudini pentru deprinderea unei vieti sanatoase în prezenta rugbyului, de catre toti oamenilor acestuia;
o jucatorii trebuie învatati sa traiasca bucuria jocului printr-o atitudine participativa la jocul deschis, creativ, spectaculos;
o trebuie urmarit dezvoltarea culturii general-sportive si rugbystice a tinerilor, acestia cunoscând istoria rugbyului si cât mai mult despre eroii acesteia; trebuie dezvoltata constienta ca prin rugby sunt beneficiarii unui elevat proces uman-sportiv;
o cunoasterea si aplicarea în joc a regulamentului acestuia, repectarea regulilor competitiei si a fair-play-ului sportiv sunt mijloace educative programate pentru activitatea practica de la cea mai tânara vârsta;
o respectarea unui protocol civilizat fata de adversar si public, astfel: salutul la începutul si sfârsitul jocului; culoarul de salut al adversarului la sfârsitul jocului;
o participarea degajata si prietenoasa (indiferent de rezultatul jocului) la repriza a 3ª.

Pentru spectatori:
Ø Este evident, la majoritatea spectatorilor nostri, cultura sportiva limitata, si mai ales cea rugbystica, exprimata într-un mod de manifestare particular si total diferit de cea a adevaratului spectator de rugby; acest fapt atrage reactii vulgare si uneori violente datorita în special ne dominarii logicii participarii la actul sportiv si, cel mai adesea, prin necunoasterea regulamentului de joc. Manifestarea spectatorilor nostri, în general, împrumutata de pe alte stadioane, este o reflectare si a gesticii manifestarilor cunoscatorilor oficializati, precum antrenori, jucatori si conducatori;
Ø Pentru creiarea spiritului si comportamentului propriu spectatorului de rugby (pentru care nu s-a facut vreodata o actiune ampla), se impune:
o FRR, prin documentatia de specialitate (psiho-socio- sportiva) , cluburile si sectiile de rugby, prin implementarea spiritului rugbystic si ceilalti factori de baza ai activitatii (jucatori, antrenori si arbitri), prin exemplul personal, trebuie sa dezvolte spectatorilor nostri bucuria trairii fenomenului sportiv într-un mod elevat, degajat si demn;
o FRR, prin elaborarea „codului spectatorului de rugby” si cluburile/sectiile prin implementarea normelor de conduita proprie spiritului rugbystic, vor creia jocului de rugby un cadru ambiental stimulant si benefic;
o spectatorii trebuie sa stie sa se bucure plenar în ambianta rugbyului si sa-si înteleaga rolul activ în înfrumusetarea spectacolului sportiv;
o formele de transmitere a normelor comportamentului propice pentru spectatori, cum si cunostinte de regulament, pot fi diversificate si prezentate într-un mod cât mai interesant; sugeram folosirea de foilete, pliante, emisiuni la statia de amplificare si chiar prelegeri si discutii particulare;
o organizarea galeriei, cu lider, cu repertoriu de cântece si „sloganuri”, cu fanioane si alte însemne ale clubului preferat, poate fi un pas spre cenzurarea gesturilor anti-rugby;
o FRR, pentru beneficiul actiunii, poate premia comportamentul galeriilor;
o cluburile si sectiile de rugby sunt datoare sa ofere spectatorilor conditii de asistenta din ce în ce mai bune cum si o atenta primire a acestora (informare, programe distractive etc.).

Promovarea tinerelor talente in marea performanta

Echipa nationala de juniori, castigatoare a medaliei de bronz la CM din 1996 (Brescia), cea mai importanta performanta inregistrata la acest nivel in ultimii 10 ani.

Promovarea tinerelor talente în marea performanta:
o chestiune cu un amplu substrat psihologic

Promovarea tinerilor mei juniori în activitatea seniorilor m-a preocupat din todeauna, interesat fiind ca acestia sa suporte bine socul trecerii la alt nivel al exigentelor.
Prima data m-am confruntat cu aceasta problema la generatia lui M.Ionescu, M.Burghelea, S.Fuicu, R.Malancu si altii, când sectia de rugby a Rapidului a cerut trecerea a 8 juniori în pregatirea seniorilor. M-am opus cu înversunare si asta pentruca acestora le asiguram la echipa de juniori o instruire complexa, dar mai ales consideram ca seniorii, ce traversau atunci o criza de instruire, nu le puteau asigura o protectie fizica si psihica în jocuri, adica juniorii trebuiau sa duca greul bataliei. Asa, pe lânga un proces normal în formarea lor au venit si rezultatele: cucerirea titlului de campioni nationali de juniori, iar apoi, tinerii mei sportivi au fost decisivi si la promovarea seniorilor în Divizia A (Gh. Gal fiind principalul marcator al echipei, M.Ionescu debutând chiar de la acel nivel în nationala mare, iar altii aveau sa devina prestigiosi internationali) . Da, dar eu, care îmi cunosteam sportivii, am decis disponibilitatea acestora pentru activitatea echipei de seniori.
Apoi, prin promovarea timpurie a multor juniori talentati la echipe de seniori de vârf am reflectat la alt aspect. Am avut în vedere, mai ales, dozarea solicitarilor jucatorilor tineri, modul cum acestia sunt acompaniati complex de noii lor antrenori, dupa mine mai putin atenti la acest detaliu: adaptarea la exigentele marii performante. De cele mai multe ori jucatorii promovati, bine dezvoltati fizic si cu un bun repertoriu tehnico-tactic, nu mai paraseau echipa de seniori. Asa s-a întâmplat si cu Laurentiu (dar si cu Dumitrescu si Raducanu etc.), care între 19 si 24 de ani n-a lipsit de la nici-un joc al Stelei si nici al nationalei. Nu pot zice ca nu a rezistat, ba din contra. Dar în evolutia lui participativa la dezvoltarea jocului n-a atins profilul la care calitatile si manifestarea ca junior îl recomandau.
Importnt în aceasta etapa, capitala în definirea performerului, este auto-încrederea, dorinta de progres, dar mai ales învatarea sa gândeasca si sa evalueze jocul în ansamblul lui, din afara sau din teren. Acestea sunt procese fundamentale de fortificare mentala a tânarului jucator. Or când acest tânar nu este eliberat, cât de cât cu un ragaz, pentru a privi cu calm activitatea ce-l subjuga, afectiv si volitiv, este clar ca acesta poate fi victima unui abuz si, personal, nu ma îndoiesc ca îl poate paste si riscul plafonarii. Din alta postura decât cea din focul luptei (eventual de pe banca de rezerve, o repriza sau tot jocul, dupa un joc foarte bun sau foarte slab etc.), în care mentalizarea este stimulata, tânarul jucator fiind constientizat, pe propria motivatie sau sugestia specialistului, la observarea si analiza jocului, postura din care poate întelege multe din secretele acestuia, se poate înarma cu acea reflexie critica generatoare de o evolutie normala.
Apoi, stress-ul de instruire si competitie poate fragiliza rezistenta fizica, favorizând aparitia leziunilor musculare si ligamentare, situatii nefaste pentru moralul tinerilor în consacrare.
Presupun ca federatia, pentru diversele si multiplele activitati de instruire si reprezentare a echipelor reprezentative, se bazeaza si pe colaborarea unor specialisti în domeniul psihologiei. Motivez aceasta supozitie fara sa ma îndepartez de tema în discutie. Din ultimii ani am ales doar câteva situatii cu rezultate triste în care numai antrenorul nu a fost deajuns ca sa evite ratarile dezonorante, datorate în special pregatirii psihologice. Astfel:
- participarea dezastruoasa a reprezentativei U21 la Cupa Mondiala din Africa de Sud/2004 (0-135 cu Africa de Sud, 3-153 cu Australia si altele);
- selectionata de R7 la turneul european de calificare de la Palma de Malhorca/2004 (0-49 cu Lituania etc.);
- pe lânga rezultatul disproportionat cu Australia/8- 90, relevante ca „sincope psihologice” sunt cele doua recorduri triste realizate în acel joc al CM/2003: primirea eseului în secunda 18 si încasarea a 5 eseuri (31 de puncte) în 10 minute de suspendare temporara a unui jucator!

Vad acum cum tinerii nostri de mare talent sunt solicitati, pe lânga echipele lor de club în care joc de joc sunt titulari de baza, la fel de fel de reprezentative, inclusiv cea mare. Astfel sunt tineri care au trecut într-un timp foarte scurt (nici 2 luni) prin trei reprezentative!
Crede cineva, în atari situatii, în existenta unei programari logice a solicitarilor si refacerii psihologice a acestor tineri, cu reînprospatarea continua a aspiratiei si dorintei de autoperfectionare si autodepasire?

Sa ne gândim la acesti talentati tineri ca la proprii copii si pentru binele rugbyului nostru sa le acordam ce trebuie: asistenta complexa în definirea lor ca mari jucatori.

Vasile Constantin – Mao

PS. In saracia de interventii si initiative legate de bogata problematica a rugbyului nu ma mai surprinde faptul ca la aceasta tema, destul de subtila si de înalt profesionalism, singura sesizare a fost facuta doar de . . . D-ra Mirela Basescu!!!
Si pentru multe altele îi transmit omagiile mele si pe aceasta cale.

Actiuni de rugby desfasurate in mediul scolar

Mi-am propus sa vorbesc despre câteva forme de a sensibiliza populatia scolara pentru jocul de rugby. Sunt actiuni la care eu în diferite situatii am apelat si în urma carora am avut mari satisfactii. Fara discutie, sunt colegi care au experimentat si alte actiuni iar efervescenta câtorva grupari axate strict pe structura scolara (Lic.A.Vlaicu, CTMRTF si P.Seicaru-Ciorogâ rla), pledeaza cu prisosinta unde ar trebui sa cautam resursele umane pentru dezvoltarea activitatii la nivelul copiilor si juniorilor.
Inainte de a trece la descrierea formelor de interventie vreau sa precizez urmatoarele:
- animarea dorintei, a optiunii de manifestare sportiva, facuta între colegi-prieteni, este foarte ampla (într-un studiu al factorilor de convingere este situata chiar pe primul loc, între multi altii);
- ideea de formare a echipei pe clasa, pe an de studiu sau pe scoala, este o motivatie excelenta ce atrage si anima grupul;
- antrenorul-profesor ul trebuie sa asigure impactului o organizare perfecta cu motive de satisfactie generala, în orice moment.

Forme de animare prin rugby în mediul scolar:

Asistenta antrenorului la orele de educatie fizica.
Intr-o relatie perfecta cu profesorul de ed.fizica, observarea copiilor în dinamica manifestarii lor în lectie, poate fi extrem de relevanta asupra elementelor de selectie ce ne intereseaza. Pot interveni la constituirea mini-grupului interesat si referintele profesorului, ce îsi cunoaste bine elevii. Discutia cu grupul restâns trebuie sa capteze presupusii candidati; foiletul cu referinte despre jocul de rugby, cu apelul pentru elev, de a încerca o experienta unica, si pentru parinti, de a sustine optiunea fiului spre binele general, trebuie sa fie total clarificator. Este importanta înregistrarea candidatilor, a contactului telefonic cu parintii si specificarea celor deosebiti în dezvoltare fizica sau cu calitati motoare deosebite; acestora din urma chiar în acea zi trebuie sa defineasca cu parintii toate reperele de activitate.
Începerea initierii se va programa în una-doua zile, chiar în scoala, daca este posibil. Caracterul vesel si atractiv al lectiei, prin aplicarea de exercitii sub forma de joc si stafete trebuie sa produca o puternica impresie si mare satisfactie.

Participarea directa a antrenorului- profesorului în lectia de educatie fizica.
Am apelat frecvent la efectuarea primei lectii de educatie fizica la toate clasele a 9ª, chiar daca nu erau în sarcina mea didactica. De regula se trece usor peste prima lectie programata pentru prezentarea obiectului, cu elevii fara echipament adecvat etc. Lectiile le faceam practic, degajând elevii de surplusul vestimentar, chiar ramânând la bustul gol; dupa o usoara încalzire, interveneam cu un joc de miscare folosind si balonul de rugby, cu o stafeta si ceva exercitii de viteza. In încheierea lectiei faceam o mica discutie cu elevii ce prezentau interes, le luam datele si faceam prelucrarea de rigoare. Nu-mi scapa nici-un copil care m-ar fi putut interesa. Asa au aparut în activitatea de rugby I.Simion, Th.Miclescu G.Leseanu, iar mai târziu Iv.Vladila, M.Nita, V.Tuica, P.Radoi, Radu Tudor, Th.Coman, G.Dumitrescu sau V.Popisteanu, N.Domnisan si multi altii

Campionatul de rugby al scolii.
Mare animatie poate produce o asemenea actiune si am experienta a doua asemenea competitii cu multa semnificatie, astfel:
1. Eram profesor la LAV si aveam în instruire echipa de juniori a Rapidului cu majoritatea jucatorilor din acesta scoala. Dupa apartenenta jucatorilor la clase, pe trei ani de studiu (clasele a 10ª, a 11ª si a 12ª), am constituit nuclee de echipa din 5-6 jucatori (pe o singura clasa, unde erau suficienti elevi, sau cuplate câte doua clase), urmarind sa le fac cât mai echilibrate. Am fixat capitanii, responsabili de formarea si pregatirea echipelor, le-am dat fiecaruia un balon si timp de o luna si-au facut singuri treaba. Profesorii liceului erau intrigati: unde se duceau elevii, dupa orele de scoala, în grupuri grupuri pe str.Sandu Aldea?
S-au format opt echipe de R15, aveam o gazeta de perete a campionatului în care cronici incitatnte facute de elevi acompaniau pregatirile si alte cancanuri. In 3 etape în sistem eliminatoriu s-a desemnat echipa campioana a liceului. Participarea masiva a colegilor, a profesorilor si a directorilor a asigurat o atmosfera extraordinara la o actiune facuta în totalitate de jucatori. Nu a ramas nici-un elev mai bine facut sau chiar practicant de alt sport sa nu joace în echipa clasei. Asa se face ca au aparut multi amatori de a continua rugbyul. Cu siguranta, îsi mai amintesc de acest minunat episod din viata lor sportiva S.Fuicu, M.Paraschivescu, N.Manolache si altii, vedete ale acelei actiuni.

2. Mai recent, acum câtiva ani în urma, la Coimbra , am organizat o ampla selectie finalizata cu un campionat al scolii. În vecinatatea Stadionului Universitar este o scoala generala foarte mare. La acea data, fara baza sportiva proprie, îsi desfasura lectiile de educatie fizica pe stadion, si cu toate ca 6 profesori aveau contigenta cu rugbyul (fosti jucatori si sotii de jucatori) nici-un elev de aici nu era în echipele de copii si juniori ale Academicii. Cu mare greutate am obtinut acordul de a face o lectie de rugby la toate clasele, de la a 5ª pâna la a 8ª, nu mai putin de 56! In programul de educatie fizica, din trimestrul II, am început actiunea. Singur, într-un efort ce musai trebuia sa-l duc la capat.
Lectiile, desfasurate pe un teren de nisip, au cuprins mijloace din rugby, constând din exercitii simple de transmitere a balonului, stafete si alte jocuri dinamice si bineînteles concursul de viteza (30- 50 m ) în final. O evidenta stricta am tinut la clasele a 5ª si a 6ª. Chiar atunci, în discutia cu mini-grupul evidentiat am vorbit de echipa clasei si a scolii, le-am înmânat copiilor foiletul cu câteva cuvinte pentru ei si pentru parinti. Am retinut clasele unde gasisem grupuri mai legate de baieti. Apoi, în lunile care au urmat, în programul lor de ed. fizica apaream cu plasa de baloane iar profesorii îmi dadeau grupul sa fac rugby. Si dupa disponibilitatile mele, am facut la unele clase 8-10 lectii de acest fel, la altele mai putin. Am format echipe de 8 jucatori (3 înaintasi si 5 treisferturi) ; elevii stiau elementele principale pentru a desfasura jocul nostru simplu. Cu o saptamâna înainte de ziua copilului am facut o repetitie generala, parea ca totul merge bine, dar emotiile nu-mi lipseau. In tot acest timp prin avizierul sportiv dadeam relatii despre competitia ce urma etc.
Ei bine, campionatul propriu zis s-a disputat pe cei doi ani: 9 echipe de clasa a 5ª si 7 echipe de clasa a 6ª), 16 mini-echipe umplând 4 mini-terenuri cu energia, cu elanul si dorinta de victorie în rugby. Cu multa lume în jur (parinti, profesori, rugbysti), întradevar traiam o mare performanta didactica. Am avut pentru fiecare copil o revista a federatiei, un pliant rugbystic, o atentie, ceva, un însemn, lucruri strânse cu râvna stiind ce importanta au. Un parinte, care avea o firma de textile, mi-a facut tricoase imprimate cu însemne rugbystice. A fost o adevarata sarbatoare.
Important este ca din aceasta actiune au ramas în sectia de rugby un numar important de copii ce au adus într-un ciclu de 10 ani mari victorii pentru clubul de aici, inclusiv titluri nationale de seniori. Actiunea s-a oprit aici, cu toate ca eu îmi închipuiam cum vor arata aceste echipsoare dupa înca 2-3 ani lucrând asa. Ce m-a impresionat însa este ca si dupa ani de la actiune, copiii mai ma întrebau dece nu mai fac rugby!

Campionatul pe oras.
Actiune facuta tot la Coimbra. Am reperat scolile de unde proveneau juniorii în vârsta de 14-15 ani si am format nuclee de 4 jucatori care trebuiau sa-si formeze echipa scolii cu înca 4-5 colegi de aceiasi vârsta. Echipele erau formate din 7 jucatori (se întelege ca 3 trebuiau sa fie începatori). In apropierea vacantei am programat competitia, minutios pregatita si la care, în asistenta am avut oficialitati sportive si civice, cum si reporteri; cupe si medalii si toate cele. Ardoarea cu care tinerii aparau onoarea scolii, cum si amorul propriu, a fost un element definitoriu. Asa au aparut câtiva jucatori de rugby dintre care 2 de foarte bun gabarit (un voleibalist si un canotor) aveau sa faca mai târziu cariera internationala.

Dintre multe alte actiuni ce am facut vreau sa mai amintesc doua care mi-a dat, deasemeni, mare satisfactie, tocmai pentru participarea ampla a copiilor la desfasurarea acestora. Este vorba de apropierea parintilor de activitatea rugbystica si de atragerea noilor adepti, astfel:
La organizarea închiderii festive a sezonului am programat, alaturi de jocurile între copii si întrecere între parinti. Am pregatit copiii în acest sens: dupa ce au obtinut acceptul unuia sau a ambilor parinti, i-au înscris în concurs, apoi i-au mobilizat la exercitarea probelor. Concursul parintilor, cu probe de efort adecvat (alergari si exercitii aerobice), a fost un adevarat succes cu participarea ampla a copiilor ce-si încurajau puternic parintii, pe care-i doreau cât mai sportivi.
Nu au fost rare ocaziile când am mobilizat jucatorii (chiar sub forma de concurs cu premii) pentru aducerea în sectie de colegi sau prieteni cu bune premize sportive. Rezultatele surprinzatoare ce le-am avut uneori m-au si inspirat la propunerea de organizarea campaniei nationale „un jucator tânar pentru rugbyul nostru”, actiune ce se pare ca n-a entuziasmat nici pe cei care ar trebui sa provoace cât mai multe initiative.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru
Vasile Constantin-Mao

Rugbyul scolar

Inca de la începuturile rugbyului la noi, acei nemaipomeniti si vrednici pionieri, si-au îndreptat preocuparile spre difuzarea noului sport în marile licee ale capitalei. Asa se face ca la inaugurarea Terenului de la Sosea /Tineretului de astazi, în anul 1913, a fost inclusa în program si finala compionatului scolar, disputata între echipele colegiilor „Gheorghe Lazar” si „National Sfântul Sava”. Tot din date istorice stim, element relevant al acestei preocupari logice, ca în anii ´30 rugbyul era reprezentat în competitiile scolare de toate liceele bucurestene, teoretice si de meserii, iar numarul gruparilor de rugby în anul 1935 era de 36(!), dintre care marea majoritate scolare.

Pentruca marea parte din activitate am desfasurat-o în scoala, ca profesor de educatie fizica ( la Liceul nr.10/Aurel Vlaicu si Nr.11/CTRTF) si propagând larg rugbyul în rândul elevilor, am putut traii marea bucurie de a face sa profite de influentele acestui sport cât mai multi tineri. In acelasi timp am avut posibilitatea ca dintr-o masa mare de elevi sa depistez elemente de buna valoare pentru rugbyul de performanta.

Am activat tot timpul în afara unor reglementari care sa situeze rugbyul în competitiile scolare la nivel cu celelalte jocuri sportive, de aici si unele concesii ce trebuie sa le obtin de la directiuni sau corpul profesoral. Am ales însa cele doua scoli care, facând parte din reteaua MTTc unde prin ministrul C.Burada s-a promovat o buna parte de timp rugbyul, acesta beneficia de o atmosfera favorabila.

Când în anul 2004 rugbyului i s-a facut în sfãrsit dreptate, fiind trecut în rândul jocurilor traditionale scolare am exultat de bucurie, apreciind acest eveniment ca o ocazie extraordinara pentru promovarea larga a acestuia în mediul scolar. Am si facut imediat un mini proiect în care structuram pasii metodologici ce-i consideram necesari în reusita actiunii de penetrare în acest mediu (material refuzat la publicare de catre www.rugby.ro)
Apoi, când o persoana oficiala a declarat „rugbyul scolar nu este treaba federatiei” am stiut ca rugbyului nostru îi era harazita o noua amânare a revigorarii ce putea sa vina doar din aceasta mare sursa umana, scoala. Asa ca, pentru mine, ratarea începutului competitiei scolare din acel an, folosirea unor statistici ne reale despre competitia de rugby în anii urmatori, dar mai ales refuzul de abordare nationala au unor actiuni de mobilizare a mediului scolar, recent propuse, nu mai constituie surprize.
Argumentele la care se apeleaza si râvna cu care o fac persoane fara nici-o experienta în mediul scolar, justificând impedimente de impact si dificultati de organizare a actiunilor, m-au pus serios pe gânduri. Stiu ca astazi, mai mult decât alta data, populatia scolara este dispusa mai usor spre alte preocupari decât pentru sport. Pentru aceasta, eu as evita anii terminali de ciclu si ma voi referii de preferinta la clasele a 5ª si a 6ª sau a 9ª, si voi face campaniile la începutul anului scolar sau primavara si nu doar cu o simpla invitatie la terenul de rugby.
Toata aceasta neexploatare corespunzatoare de catre tehnicieni, cum si evidenta reticenta în abordarea acestui nesecat izvor de talente, m-a determinat sa prezint câteva forme de mobilizare pe care eu le-am experimentat cu succes. Fac aceasta prezentare convins ca în mare parte selectia în rugbyul nostru se face nedirijata, departe de scoala (cine vine este bine venit si gata), cum si în speranta ca voi inspira tehnicienii harnici care cu perseverenta si abilitate profesionala, poate, vor aplica aceste actiuni.

Mai întâi expun câteva considerente pe care le cred importante, astfel:
- în depistarea elementelor cu calitati pentru marea performanta este nevoie de treierea unui numar cât mai mare de copii si tineri;
- orice efort, orice demers pentru închegarea unei grupe cu un indice de perspectiva sportiva ridicat merita facut; plecând de la aceste premize atât aspiratiile cât si instruirea de vor desfasura la un nivel mult superior:
- intrarea în scoala impune din partea antrenorului o diplomatie si un tact deosebit pentru a câstiga, pe de o parte, interesul corpului profesoral (prezentând rugbyul ca o alternativa educativa interesanta) si a cucerii interesul elevilor, pe de alta parte;
- apreciez ca rugbyul, poate ca si artele martiale, se bucura de interes din partea tinerilor; problema este de a pregati într-o forma decisiva impactul în vederea reusitei (afise, pliante, o prezentare convingatoare etc.);
- legatura imediata cu familia a antrenorului, expunând obiectivul actiunii la care este invitat fiul, seriozitatea programului ,dar mai ales interesul pentru o presatie scolara buna a acestuia, este obligatorie si cu siguranta decisiva.

Si daca scoala franceza, excelent dezvoltata la acest segment nu ne inspira, si nici tehnicienii nostri francezi nu ne îndeamna, va reamintesc ceva despre frumoasa poveste a celui mai în voga rugby, cel neozeelandez, se întelege. Astfel:
„Relativ la marea raspândire a rugbyului din aceasta tara (se spune ca din trei locuitori unul este jucator de rugby), aceasta este consecinta unei ample campanii de implementare a acestuia în scoli pe la mijlocul secolului 19 (se preda si astazi ca orice obiect de studiu); aceasta actiune a venit sa adune tineretul, folosind echipele scolare de rugby, la un interes crescut pentru educatia si instructia institutionalizata; si asta pentruca si din cauza vietii materiale abundente mare parte dintre tineri deviasera în comportament anti-civic. Proiect fericit împlinit, atât pentru societate cât si pentru rugby, acesta fiind sport national atât de indragit aici si exprimat în întâlniri internationale la un nivel entuziasmant.” (citat)

Va urma

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru
Vasile Constantin-Mao

Randuri pentru Directorul de dezvoltare, Florin Matei

Nu am înteles dece nu te-ai implicat de loc în discutiile la subiectul despre dezvoltarea activitatii la copii si juniori, ce face chiar obiectul responsabilitatilor ce le ai? Ar fi putut foarte bine ca schimbul de opinii, cu punctul de vedere propriu, mai avizat si interesat decât al oricui (pro sau contra, în totalitate sau partial), sa fi lamurit multe date ale greului proces de dezvoltare, a carui reusita depinde în totala masura de activitatea ta (si a colegului Ungureanu).
Si, hai sa zicem ca banuiesc cam dece nu te-ai bagat, chiar nu înteleg dece nu te-a interesat ca în aceasta titanica sarcina sa ai ajutorul logistic, metodologic si material al întregii federatii, care sa responsabilizeze toata filiera de sus pâna jos, chestiune pentru care am pledat cu riscul sa incomodez atât?
Chiar daca am fi convinsi ca si de data asta va învinge minimalizarea unora sau chiar indolenta celor implicati direct în activitatea de copii si juniori, cred eu, tot ar merita pregatirea si realizarea campaniilor propuse pentru primavara viitoare (le reamintesc: „un jucator tânar pentru rugbyul nostru” si „rugbyul în scoala - mijloc de educatie si divertisment”) . Ar fi un exercitiu de mobilizare generala si actionare simultana, experienta ce în anii viitori s-ar putea perfectiona.
Stiu, în aceasta munca de Sisif, ai plecat decis cu niste proiecte (meritorii, fara discutie), dar fara acel ajutor si cadru organizatoric ce le-ar fi conferit statutul de obiectiv prioritar, acestea ramân la dimensiuni locale si la discretia disponibilitatilor unor persoane ne legate mult de rugby (din învatamânt, primarii etc). Inchipueste- ti ca proiectul cu sectorul 4 ar mai trebui sa-l faci si în alte cinci sectoare ale capitalei. Crezi ca în zece ani ai sa reusesti sa-l realizezi asa cum l-ai proiectat? Dar mai este si toata tara în responsabilitatea ta!
Stiu, avem în tot timpul în fata pentru: a reorganiza si dimensiona activitatea în perspectiva a gruparilor (1); amplificarea masiva si concertata a activitatii la sectorul tânar (2); cresterea ampla a corpului de tehnicieni (3) etc. etc. Dar ce era daca le începeam acum, ca sa nu mai zic dece n-am facut-o cu cinci ani în urma!
Asta înseamna ca acest subiect, pe care l-am discutat putin împreuna si asta vara, si caruia acum i-am dedicat destul interes si zbucium, îl vedem în dimensiuni diferite. Ma mira sincer faptul ca elanul si curajul e de partea unui septagenar.
Cum si banuiesc, toata lumea si-a frecat mâinile si a zis: „gata am rezolvat si problema asta spinoasa, avem director de dezvoltare” (si înca doi), o sa asteptam, ca si pâna acum, sa vedem ce o sa iasa". Si în fond, chiar daca n-o iesi cine stie ce în viitorii cinci ani, toata lumea cunoaste ca antrenorii nu prea dau în brânci, cluburile nici atât, în scolii chiar cu sportul nu mai poti face tentatii, bani nu sunt etc. etc.
Asa ca, si din suficienta simpatie, îti gasesc justificare ca n-ai intervenit în discutii: dece sa mai incomodezi si lumea, sefii, etc., cu o interventie în discutii, pe un Forum compromis pentru curajul de a spune pentru prima data lucrurilor pe nume? Ne vedem de treaba noastra, excludem orice experienta sau imperativ ce ar fi putut schimba ceva în bine.

In orice caz, ca toti oamenii cinstiti din rugby si eu îti doresc din tot sufletul proiecte cât mai îndraznete, carora sa le si gasesti cheia de realizare.

Cu prietenie, Vasile Constantin-Mao



PS. La exemplificarea facuta cu aplicarea proiectului de dezvoltare a activitatii la copii si juniori, imaginata la Cluj , am omis un lucru important: instruirea esantionului tânar ce ar fi putut aparea în primavara la Universitatea. Ei bine, ma gândesc (si nu numai în acest caz particular) la reactivarea pentru îndrumarea monitorilor- educatori a valorosilor antrenori, ce au întrors spatele unei mari pasiuni, Fane Ionescu si Chihaia. Mai ales ultimul (caruia nu stiu daca i s-a stâns odata sincer mâna pentru multimea de internationali, juniori si seniori, ce i-a dat rugbyului nostru, dar stiu câte bobârnace a luat), cu studentii de la specializarea rugby ar putea sustine foarte bine instruirea.

O conversatie si ceva precizari

Am reusit sa discut, prin telefon, ceva despre copii si juniori cu un coleg antrenor, angrenat serios în activitate si chiar la nivel înalt. Discutia, bine venita si încurajatore pentru efortul si perseverenta pe care de câtva timp le dedic pentru un proiect de dezvoltare a activitatii de copii si juniori, a reliefat doua chestiuni, astfel:
1. Se impune o dirijare coordonata central a întregii miscari de copii si juniori, lasata din todeauna la discretia sau initiativa cluburilor. Creiarea unui cadru stimulativ si obligatoriu, din punct de vedere organizatoric si metodologic, ar putea mobiliza factorii rugbystici din înterg teritoriu.
Amicul, mi-a cerut sa-i precizez cum vad eu concret activitatea de crestere a numarului de echipe si implicit de sportivi. Iata, fara a cunoaste amanunte de activitate, am ales spre exemplificare situatia Universitatii Cluj, evaluata, dupa mine, grupare de gradul I (foarte bune conditii materiale si de instruire), ce probabil momentan este prinsa într-o combinatie de tutelare a Clubului Scolar din localitate. Ei bine, în editia viitoare de campionat national, 2007/08, fara combinatia respectiva, dupa propunerea de proiect, va fi obligata sa prezinte 2 echipe de juniori (recomandabil J3 si J4, cu un numar de 40 sportivi) si doua echipe de copii (cu un efectiv de 25 sportivi), urmând ca în editia competitionala urmatoare efectivul sa creasca cu 1-2 echipe la fiecare categorie, pâna la completarea esaloanelor conform programarii centrale.
In acelas timp, Clubul Sportiv Scolar --- Cluj, evaluat grupare de gradul 2 (fara baza sportiva proprie etc.) va trebui sa prezinte în competitie, în plus de ce are acum, o echipa de juniori (si daca a avut o grupa închegata de J3 aceasta va fi obligatoriu de J2), plus o echipa de copii (presupunând ca ar avea acum esalonul complet noile echipe ar trebui sa dubleze la categoriile inferioare, adica sa aibe doua echipe de J4 etc.).
Aceiasi situatie s-ar putea adapta si la Baia Mare, ca si la Arad etc.
Imi permit sa continui cu particularizarea actiunii la Cluj , astfel: Responsabil de dezvoltare, dupa mine, poate fi Petrica Motrescu, capacitate notorie, capabil sa mobilizeze factorii locali, sportivi si civici, pentru îndeplinirea programului. Dupa disponibilitati, un suport moral serios cu siguranta ca va fi si din partea lui Mircea Rusu. Vor divulga si vor mobiliza gruparile pentru sustinerea ampla a celor doua campanii din primavara urmatoare, vor mijloci cu diplomatie patrunderea rugbyului în scolile ce au fost nominalizate de cluburi ca acesibile.
In plus, Universitatea în virtutea obligatiei ca din editia 2008/2009 sa prezinte echipa de tineret în competitia nationala, va lua masurile în consecinta.
Si asta nu va fi decât un imbold benific pentru rugbyului local si cel national.

2. Cine se va „bate” pentru ca acest proiect sa fie sustinut în biroul federal, ca acesta sa fie statuat ca obiectiv prioritar? Acest statut, fara îndoiala, ar modifica situatia benevola de acum, determinând prin exigente cadrul organizatoric si metodologic în care se va desfasura activitatea.
A fost o întrebare a ce a ridicat amicul (!).
Eu nu mai raspund aici. Si asta pentru ca toata lumea ar trebui sa fie convinsa de necesitatea unei campanii dirijate a problemei dezvoltarii perspectivei rugbyului nostru.

Daca problema actionarii gruparilor în sensul de amplificare a activitatii de copii si juniori nu este deloc usoara, fiind si multe dificultati de ordin material, fara îndoiala si mai dificila este complexitatea procesului ce trebuie elaborat si implementat de activul frr. Reamintesc în mare acesta ampla operatie se refera la evaluarea reala a posibilitatilor gruparilor în sustinerea proiectului; la creiarea indrumatorului organizatoric si metodologic pentru desfasurarea actiunilor; la mobilizarea tuturor unitatilor din teritoriu.

Timpul de 4 luni pâna la debutul campaniilor de atragere a viitorilor jucatori/aprilie 2007 („un jucator tânar pentru rugbyul nostru” si „rugbyul în scoala - mijloc de educatie si divertisment” ) este foarte scurt, pentru a tergiversa lucrarile si, în acelas timp, suficient de lung, pentru a pregati convenabil actiunile.

Cred, draga amice, ca am lamurit mai bine chestiunile decât am facut-o în convorbirea noastra precipitata.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao


PS. Pentru Marian Burlacu
Ieri , când am fost si putin trist (pe ralatia rugby, bineînteles), mi-ai facut o mare placere, pentru care îti multumesc mult. In primul rând mi-ai amintit de persoane dragi, Doamna Rugby si Titi Udrea. Amintirea Marianei (Dumnezeu sa o odihneasca în pace) mi-e bine venita acum când se vorbeste ca antrenorii sunt tot mai putin dedicati în aspra batalie ce trebuie sa o duca, zi de zi, profesional. Si Mariana a fost un om exemplar, a fost teribila.
In al doiea rând, mi-ai amintit de niste rezultate ale CSS Locomotiva si tin sa corectez: din cele 11 titluri obtinute în primii 15 ani de activitate cât m-am ocupat de clubul ce l-am înfiintat, numai 8 au fost consecutive (1977-1984), între celelalte s-au intercalat CSS 2 Constanta (3 ori) si CSS Steaua (1); pe lânga titlurile de campioni, remarcabile au fost si cele 4 de vicecampioni obtinute în aceias perioada.

Despre un proiect de dezvoltare si ceva apeluri

In saptamâna ce a trecut, atât de agitata de preocupari pentru echipa noastra nationala, am lansat o propunere de program pentru amplificarea activitatii de copii si juniori. Banuiesc ca atentia, atât a membrilor grupului cât si a oficialilor federali, a fost captata de evenimentele amintite si de aceea propunere a trecut neobservata, dovada lipsa oricarui semn sau simplu comentariu, sau chiar de evaluare a viabilitatii programului.
Pentru aceasta revin cu câteva precizari la aspectele importante spre care am adresat acea propunere-program.
Acestea sunt orientate în trei directii ce vizeaza:
Masuri de consolidarea în perspectiva a tuturor gruparilor de rugby din tara noastra si sugeram:
Evaluarea potentialului material si metodologic si dimensionarea activitatii în perspectiva;
Reorganizarea administrativa si metodologica în vederea amplificarii activitatiilor sociale si sportive;
Orientarea manageriala si ajutorul metodologic din partea frr pentru sustinerea diferitelor actiuni si în special cea de amplificare a activitatii la nivel de copii si juniori.
Dezvoltarea activitatii de copii si juniori, amplu dimensionata si orientata pentru revitalizarea întregii activitati rugbystice. In perspectiva imediata am prevazut doua actiuni generale considerate aplicabile la nivel national, astfel:
Campania „un jucator tânar pentru rugbyul nostru”, actiune la care trebuiesc mobilizati toti jucatorii, organizatorii si simpatizantii acestui sport;
Intrarea larga în mediul scolar prin actiunea „rugbyul - mijloc ideal de educatie si divertisment” .
Largirea corpului de tehnicieni si reconsidererea profesiei de antrenor de rugby, astfel:
Largirea prin atragerea unui numar corespunzator de monitori-educatori si organizatori de grup, ce vor sustine în mare instruirea actiunilor mentionate;
Restabilirea pentru antrenorii de copii si juniori a obligatiilor profesionale (echipe, nr. sportivi, volum si calitate de instruire); Reconsiderarea salariala, apreciata la volumul de activitate si conditiile speciale de desfasurare (total diferit de alte sporturi), si care sa faca din aceasta o profesiune tentanta.
Programul propus este orientat pe cele doua actiuni, de atragere a copiilor si juniorilor. Am apreciat începerea actiunilor în luna aprilie 2007 si asta din motive întemeiate (perioada cu mai mare disponibilitate din partea copiilor). Pentru pregatirea tuturor obiectivelor enuntate mai sus am considerat absolut necesar din partea activului frr urmatoarele demersuri:
Aprobarea pentru dezvoltarea activitatii de copii si juniori a calitatii de obiectiv prioritar;
Elaborarea unei strategii ferme de actionare, cu stabilirea reperelor, responsabilitatilor , termenelor etc.
Creiarea cadrului stimulant-mobilizat or si obligatoriu, cum si pregatirea-dotarea gruparilor cu mijloacele metodice adecvate.
Timpul relativ scurt (4 luni) pentru aceasta ampla operatie de reorganizare teritoriala si declansare a unor actiuni ample de animare a activitatii impune tratarea urgenta a subiectului aceasta însemnând, bineînteles, complectarea si perfectionarea metodologica si manageriala a proiectului.

Stiu, procesul este amplu, dificultatile în teren sunt imense, dar impulsul pentru restructurarea activitatii este imperios.
FRR ar fi pusa în situatia de a dovedi capacitatea de liderare a întregii activitati si, pe lânga ajutorul material (poate în perspectiva mai amplu dimensionat) , trebui sa se impuna din punct de vedere organizator.

Imi permit sa nominalizaz apelul pentru o mai atenta apreciere a acestei propuneri de program, cum si evaluarea necesitatii si a posibilitatilor de aplicare. Astfel:
Domnului Octavian Morariu: Banuiesc multitudinea si asperitatile preocuparilor cu care va confruntati în sportul românesc. Stiu însa ca rugbyul este si va fi pentru d-stra „copilul drag”. Transmiteti si sustineti forului federal o parte din elanul si frontalitatea ce va caracterizeaza în atacarea problemelor spinoase.
Domnului George Straton: Va rog sa treceti peste pornirile mele revolutioniste (si asta v-ar fi, cred eu, mai usor daca m-ati considera ca fac parte cu trup si suflet chiar din rugbyul nostru), si sa apreciati cât de important ar fi pentru activitate un moment de început al unui proces amplu de recuperare a deteriorarilor produse de conjuncturi potrivnice.
Domnului Daniel Mitrea: Ai propus cu mult calm si cu discernamânt sa lucram în echipa. Considera-ma un umil si credincios slujitor al rugbyului nostru. Si totusi asta nu ma împidica sa-ti spun ca dublarea ca interpret în atâtea actiuni pe D-l Antonin îti diminueaza capacitatea tehnica ce o ai, cum si responsabilitatea fata de activitatea de baza. Ma gândesc numai cât de multa treaba ai avea în implementarea acestui proiect fie în formarea sutelor de monitori-educatori, fie în promovarea unei metodologi de atragere si initiere a tinerilor etc. etc.
As mai putea sa adresez apeluri:
- comisiilor federale, ca le-a sosit timpul sa-si dovedeasca capacitatea creatoare si stimulanta în rugbyul nostru, si sunt atâtea de facut la acest proiect;
- conducatorilor de cluburi si sectii, sa iasa din rutina si sa-si dovedeasca capacitatea mobilizatoare pentru cei din jur, sa-si înobileze terenurile si vestiarele cu sutele de copii si tineri;
- D-lui Director Ion Toca si lui Nicolae Manolache, care îsi vad cu toata dedicatia de propria gradina, întelegând, sau nu, ca bogata dumnealor experienta ar putea fi decisiva în situatia generalizarii la miscare noastra rugbystica (unul referitor la implementarea rugbyului în scoala, celalalt si ca presedinte al Comisiei de Copii si Juniori);
- colegilor antrenori, de a da rugbyului toata harnicia, toata sclipirea de orgoliu, tot ce are mai bun si cald în fiinta lor, carora le garantez trairea unor mari satisfactii de ce-a ramas în urma lor;
- jucatorilor, beneficiari morali ai unui fenomen de viata unic, ce sta în puterea si întelegerea lor sa-l faca mai bogat, legându-si si mai intim preocuparile de înfrumusetarea acestuia, atragând si preocupându-se cu noii practicanti;
- simplilor simpatizanti (parinti, rude ale jucatorilor sau fosti jucatori), puteti fi piese de baza active în promovarea rugbyului acompaniindu- l de aproape, cu placere si întelegere; acel copil sau tânar ce-l veti convinge pentru rugby este un imens aport si un gest cu o semnificatie enorma de ce poate face lumea rugbyului nostru, strâns unita.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao

Propunere de proiect pentru dezvoltarea activitatii la nivel de copii si juniori

Propunere de proiect pentru dezvoltarea activitatii la nivel de copii si juniori
Am facut, acum câteva zile, un scurt preludiu asupra programului de dezvoltare ce-l voi propune. Vorbeam de necesitatea ca procesul dezvoltarii rugbyului nostru sa fie considerat drept obiectiv prioritar al frr, se întelege, mai ales pentru anul viitor, alaturi de reprezentarea internationala (CM de seniori).
Se propune ca aceast program, de dezvoltare a activitatii rugbystice, sa constituie o ocazie de mobilizare a tuturor eforturilor, a tuturor capacitatilor organizatorice ale lumii noastre rugbystice, reînvierea mândriei nationale, animarea initiativei si perspicacitatii, a traditionalei robusteti specifice jocului.
Simultan cu desfasurarea actiunii de dezvoltare a activitatii la nivelul copiilor si juniorilor trabuie sa se declanseze si alta campanie fundamentala consolidarii rugbyului nostru, cea a organizarii si capacitarii maxime a gruparilor rugbystice.
Am mentionat, pentru ca programul de dezvoltare sa fie viabil, este necesara elaborarea urgenta si impunerea unei strategii de actionare, în care decisive sunt masurile urmatoare:
evaluarea din punct de vedere organizator si metodologic a procesului dezvoltarii; creiarea cadrului stimulativ si obligatoriu;
disponibilizarea persoanelor cheie pentru responsabilitati în proces;
alocarea fondurilor necesare;
capacitarea cluburilor, sectiilor si antrenorilor – pârghii capitale în proces.

Aceasta strategie ar trebui stabilita si implementata în teren pâna la 31 martie 2007, ca începând din aprilie acelas an sa se declanseze aplicare practica.

Scurte detalii:
1a. Evaluarea procesului va lua în calcul capacitatile organizatorice si metodologice ale organismelor federale si ale unitatilor teritoriale; în acest sens se vor aprecia si pregati cluburile pentru insusirea proiectului (deopotriva sectiile de seniori si juniori cu efectivul de antrenori). Acesta evaluare trebuie sa conduca la:
nominalizarea distincta a gruparilor (seniori si copii-juniori) , eliminându-se asocierile si tutelarile formale;
categorisirea potentialului material, organizator si de instruire a gruparilor (slab, bun, f.bun), orientat pentru extinderea programata (nr.echipe, nr.de copii si juniori), în doua sensuri:
o pe verticala: vizând completarea programata a întregului esalon de copii si juniori (copii – junirori U19);
o pe orizontala: mai multe grupe si echipe la categoriile inferioare (copii- JIII).
mobilizarea (obtinerea angajamentului pentru sustinerea proiectului) si pregatirea metodologica corespunzatoare a gruparilor; expunerea pasilor si a metodologiei în derulare, cum si dotarea cu documentatia necesara;
instruirea primara a corpului de monitori-educatori si organizatori de grup.

1b. Realizarea cadrului stimulativ si obligatoriu pentru dezvoltarea activitatii, se poate sintetiza prin:
- convingerea si determinarea gruparilor în derularea programului, ca principale beneficiare prin cresterea elementelor de perspectiva;
- impunerea sectiilor de seniori a obligatiei de a prezenta în viitorul apropiat si echipe de tineret-rezerve;
dimensionarea în perspectiva a activitatii sectiilor în functie de evaluarea posibilitatilor, desfasurata pe 3-4 ani;
participarea în campetitiile nationale plecând din editia 2008/2009 sa fie conditionata de realizarea programului de completarea esalonului de C-J;
sustineri materiale si financiare; recompense pentru activitate deosebita.

2. Responsabilizarea cu procesul de dezvoltare a activitatii la nivel de copii si juniori:
responsabilitatile la nivel central vor privi definirea si derularea proiectului, cu nominalizari pe zone, localitati, cluburi, cu dimensionari pe nr. echipe, nr.scoli etc. si termene ferme (3luni, 6 luni, 1 an, 2 ani etc.);
sectorul tehnic va orienta strategia cu elaborarea si implementarea unei metodologii adecvate, operationale, cu difuzarea în teritoriu a relatiilor asupra:
organizarii momentului de impact;
activitatii educative la diferite categorii de vârsta;
initierii specifice;
managementului propriu, adecvat;
organizarii competitiilor si arbitrajului pedagogic etc.
responsabilizarea minutioasa si ferma în teritoriu cu monitorizarea parametrilor de activitate pentru: zone geografice, localitati, cluburi.

3. Alocarea fondurilor necesare demararii si derularii proiectului, vizeaza:
sustin ideea ca la nivel de copii si juniori mici (la care se si refera proiectul în prima faza) cheltuielile pot fi limitate la strictul necesar însemnând: instruire-partial, baloane si actiuni de popularizare (afise, pliante); 1-2 competitii de zona, pe sezon;
instructaje de prezentare a proiectului pentru presedinti de cluburi si sectii, pentru antrenori si alti organizatori; alte actiuni de implementare: deplasari în teritoriu a activului federal etc.;
recompensarea activitati meritorii la sfârsit de perioada-termen (gen: cele mai productive 20 de grupari);
interventii de sustinere în cazuri speciale;
alte cheltuieli.

4. Capacitarea cluburilor de rugby, a sectiilor, a tuturor antrenorilor, alti factori organizatorici, ca pârghii capitale în derularea programului, astfel:
intersarea gruparilor pentru reînoirea structurii organizatorice, redefinirea obiectivelor în perspectiva si amplificarea activitatii:
§ completarea biroului de sectie cu atragerea de persoane influente si disponibile pentru sustinerea activitatii;
§ largirea ariei de manifestare a clubului prin atragerea unui numar crescut de membrii simpatizanti – cu organizarea diferitelor actiuni de animatie sociala;
§ ajutorul logistic, metodologic si managerial pentru consolidarea gruparilor.
însusirea programului de dezvoltare si începerea imediata a organizarii demararii acestuia pentru categoriile: juniori (în special II, III si IV) si copii (I si II), cu asigurarea cadrului material-organizato r si de instruire al activitatii;
paralel cu amplificarea activitatii gruparilor trebuie sa li se transmita acestora si exigente de calitate în selectie, urmarindu-se ca începând cu grupele 14 ani (când definirea morfologica este conturata) sa se gaseasca elemente cu o foarte buna dezvoltare fizica (sa zicem 5 jucatori) cum si elemente cu o foarte buna înzestrare motrica (alti 5), cu reperele respective categoriei de vârsta, exigente verificabile în teren si obligatorii la turneele finale ale competitiilor nationale.;
cluburile, sectiile prin antrenori trebuie sa identifice si nominalizeze:
§ dintre fostii si actualii jucatori persoane cu disponibilitati pedagogice pentru aplicarea instruirii la grupele de începatori; acestia vor fi initiati în misiunea de monitor-educator de frr la distanta, cum si local dupa posibilitati; vor fi monitorizati si, dupa rezultate, vor candida la calificarea de antrenor;
§ dintre membri biroului de sectie se va numi pentru fiecare echipa de copii si juniori a unui organizator de grup (poate fi un parinte); acesta va acompania ca organizator desfasurarea activitatii de selectie, instruire si competitie la grupa respectiva;
desfasurarea de actiuni de popularizarea jocului, simultan cu cele promovate de frr (afise si panouri publicitare, întâlniri ale personalitatilor rugbystice cu copiii etc.)
organizarea competitiilor locale.

5. Actiuni fundamentale în amplificarea activitatii de copii si juniori:
prima actiune este campania „un jucator tânar pentru rugbyul nostru”, actiune promovata de frr si la care, prin diferite mijloace de informare, si în special prin demersurile cluburilor, trebuie sa mobilizeze toata lumea rugbyului, ca fiecare sa aduca din ambianta sa de viata un copil sau un tânar.
Aceasta actiune bine pregatita nu trebuie sa lase deoparte nici-un jucator (indiferent de vârsta), sau simpatizant. Se pot organiza concursuri de cel mai bun animator etc.
§ Termen de realizare a primei editii: aprilie 2007;

a doua actiune este „rugbyul scolar – mijoc de divertisment si educatie”
Fiecare club sau sectie (de juniori sau de seniori), va nominaliza la frr, dupa categoria potentiala, 2-3 licee si 3-5 gimnazii, considerate accesibile desfasurarii activitatii de rugby. Dupa demersurile la inspectorate, primarii, directiuni si la profesorii de ed.fizica (sarcina în special pentru conducatorii de cluburi si presedintii de sectie), cu o popularizare de impact (afise, prezentari, pliante) se va trece la initierea actiunii „cei mai buni în echipa de rugby a scolii” (detaliu care apropie mult interesul elevilor).
§ Termen de desfasurare: lunile aprilie–mai 2007.

Aceste doua ample actiuni trebuiesc atent si riguros monitorizare si urmarite îndeaproape la derularea în teren.

6. Alte aspecte:
Responsabilitatile tehnice, de instruire specifica, se refera la:
§ antrenorii de seniori trebuie sa fie moblizatori si sustinatori în demararea si aplicarea actiunilor de amplificare a activitatii; acestia vor nominaliza jucatorii maturi (responsabili si cu predispozitii pentru munca cu copiii) pentru sustinerea instruirii;
§ antrenorii de juniori vor organiza si desfasura actiunile sustinând instruirea si acompaniind îndeaproape activitatea monitorilor;
§ se propune reactualizarea obligatiilor de instrure a antrenorilor de copii si juniori. Astfel, pentru norma întreaga urmatoarele variante:
- 3 grupe de începatori cu minimum 60 jucatori (JIII-niv.local, JIV si copii);
- 2 grupe de avansati (JII si JIII–niv.national) cu 50 jucatori;
- 1 grupa de performanta si una de începatori (JI-niv.national si JIII) cu 50 jucatori etc.
§ se propune reconsiderarea calitatii antrenorului de copii si juniori cu reanalizarea retributiei ce trebuie sa fie corespunzatoare pentru nivelul responsabilitatilor si a efortului de instruire solicitat.

Competitiile:
§ la categoriile începatori acestea vor fi locale, cu o organizare stimulanta, desfasurate în 4-6 reuniuni pe sezon; din toamna lui 2007 în acest ciclu va interveni si o competitie la nivel zonal. În primavara anului 2008 competitiile zonale vor decide primele 3 la fiecare categorie care vor participa la „festivalul rugbyului românesc” (competitie reluata).
§ la categoriile avansati acestea vor fi zonale si vor califica echiple pentru turneele finale ale campionatelor nationale.

Se propune reorganizarea nucleelor de comitete regionale care se vor ocupa de competitiile zonale: conditii organizatorice, arbitraje si altele.
Se propune reconsiderea sistemului competitional actual, sistem divizie U18 (neeconomic si nestimulant pentru activitatea în teritoriu);
Se propune reconsiderarea sistemul de transferari la nivel de juniori, ce automat limiteaza înfiintarea noilor echipe de nivel superior (revenirea la sistemul restrictiv).
Se poate asocia la programul dezvoltarii si proiectul reactivarii gruparilor desfiintate, cu grupe de copii si juniori mici, cu echipe scolare (proiect care mai poate fi gasit la frr).


Propunerea acestui proiect si aprobarea lui, ar fi un început de treaba serioasa? Ar putea fi un câmp de manifestare a daruirii în slujba acestui minunat sport si a celor multi tineri ce se vor îmbogatii moral si fizic de aici?
Este usor de înteles ca orice veriga neglijata compromite total actiunea.
Cu siguranta reactia teritoriului, si mai ales a acelora care paradoxal de zeci de ani nu si-au crescut un junior, va fi negativa. Federatia nu trebuie sa faca nici-un rabat. Nu va desfiinta grupari, le va directiona competitional adecvat si cel mai bine le va ajuta sa se încadreze în program.
Ce s-ar putea întâmpla? Ca treaba nu-i usoara si eu stiu cel mai bine chestia asta.
Sa zicem ca din 22 de echipe de seniori, jumatate, în cel mai fericit caz, ar putea crede ca proiectul nu este joaca, iar dintre acestea 5-6 vor realiza programul foarte bine. In 2-3 ani la Baia Mare ar putea fi în activitate vre-o 100 de juniori si copii, iar la Bârlad vre-o 150 etc.!
Nu ar fi grozav? Ba în anii urmatori dintre acele grupari care s-au ocupat numai formal de programul de dezvoltare se vor decide sa faca mai mult si iar ar fi ceva.
Cred ca acest proiect, completat si îmbunatatit, ar merita toata dedicatia si profesionalismul oamenilor rugbyului nostru.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao