marți, 6 februarie 2007

Socoteli la gura sobei

Este iarna. Se anunta si un februarie foarte geros, cresc facturile la intretinere, griji de fel si fel. Cu competitiile interne oprite, altadata lumea rugbyului nostru trecea mai in tihna acesta perioada de tranzitie. Dar iata, acum competitiile europene ne-au dus pana la jumatatea lui ianuarie, iar Cupa Natiunilor sta gata gata sa înceapa. La acestea se adauga alte framantari si preocupari inerente sezonului de pregatire. Reprezentativele mai mici se pregatesc în cantonamente, se intalnesc presedintii cluburilor bucurestene, cum si antrenorii de copii si juniori, ba, mai nou, si clubul veteranilor isi incepe activitatea, se fac planuri si programe.


Si cu toate ca marile decizii structural-organizatorice la nivel national intarzie (vezi cele atat de des repetate la aceasta rubrica, precum: prinderea ca obiectiv prioritar a dezvoltarii activitatii de copii si juniori/1, restructurarea organizatorica si redimensionarea activitatii cluburilor/2, sau cresterea corespunzatoare a corpului de tehnicieni/3), este clara tendinta in rugbyul nostru de gasirea unui drum de viitor.


Ma voi referi la o singura preocupare mai noua, fie in activitatea cluburilor fie a FRR: aducerea si plecarea de jucatori.


Astfel:
Farul Constanta, dupa ce a angajat 2-3 georgieni, a cotrobait prin indepartatul Sud dupa ceva rugbysti si s-a ales cu un antrenor australian, care promite, si cativa conationali jucatori pentru urmatorul sezon;

Poli-Agro Iasi anunta ca va incerca sa aduca 5 jucatori din Republica Moldova;

Dinamo contaacteaza un samoan si spera sa mai aduca si altii.


Intr-un fel este bine ca se misca lumea noastra si, mai ales, ca unele cluburi dispun de mijloace material-financiare ce le permit contractari, hai sa le zicem, spectaculoase. Pe de alta parte am auzit opinii cum ca, pentru consolidarea valorica a tinerilor nostri internationali ar fi bine ca acestia sa plece in strainatate, unde pregatirea si participarea intr-un campionat puternic ar atinge obiectivul.


Aceste tendinte ce clar ating fondul rugbyului nostru, al celui de club, dar si de reprezentativa, ar trebui orientate si gestionate de FRR in sensul unei logici bine cantarite, avand in vedere atat viitorul apropiat cat si cel indepartat, urmarindu-se evident de a fi cat mai profitabila pentru consolidarea rugbyului national.

Referitor la aducerea jucatorilor straini in tara, nu se stie ce politica alege forul conducator in aceasta importanta si atat de delicata problema (spre exemplu, se cunosc consecintele rugbyului francez invadat de emigranti) si asta si pentru ca nu poate limita autonomia cluburilor.
In orice caz o dezbatere in forumul general s-ar impune.


Un punct de vedere ar putea fi si acesta, ce-l prezint, astfel:
- Cu toata libertatea cluburilor in contractarea jucatorilor straini, FRR ar trebui sa pledeze pentru orientarea gruparilor spre tinerii nostri jucatori; aceasta ar insemna si implicatii material-financiare mai reduse, dar si un profit excelent pentru fondul nostru de jucatori (vezi declaratia antrenorului aradean O.Serban din rugby.ro/10.01.2007: “Am vazut ca altii prefera sa aduca jucatori din Argentina sau din Franta. Eu cred ca noi avem in tara jucatori mai buni decat acei straini care accepta sa joace in Romania, totul este sa stii sa ii gasesti si sa-i antrenezi”.
- La acest aspect, FRR, preintampinand extinderea fenomenului de imigrare din afara EU (ma gandesc mai ales la vecinii nostri din est), ar trebui sa adopte o strategie. Pentru aceasta, dupa mine, urmatoarele masuri ar fi de luat in seama:
- consilierea cluburilor pentru limitarea cautarilor in exterior si, in consecinta, folosirea fondului intern de jucatori;
- ingradirea regulamentara a numarului de jucatori straini, plus taxe sporite la inscrierea acestora in competitie;
- orientarea si stimularea gruparilor pentru cresterea jucatorilor proprii; dezvoltarea si perfectionarea lucrului cu copiii si juniorii; eventual legarea intr-un fel a jucatorilor de gruparile ce i-au format;
- obligativitatea formarii echipelor de tineret-rezerve, cu competitie nationala.

Referitor la orientarea tinerilor internationali spre echipe straine, de bun nivel, problema este si mai complicata iar implicarea FRR si mai responsabila. Si aceasta pentru ca:
- Continuarea exodului de valori slabeste activitatea sectiilor si a competitiei interne;
- Nu intodeauna adaptarea jucatorilor tineri la alt nivel de instruire si alt stil de viata are repercursiuni certe si categorice in valoare. Cu cateva exceptii, chiar la actualul lot reprezentativ saltul valoric, datorat activitatii in Franta a jucatorilor, este relativ;
- Pe langa amplificarea problemelor de participare a acestora la pregatirea si reprezentarea competitionala mai apare si limitarea disponibilitatilor jucatorilor, prinsi intre interesele clubului si echipa nationala (si avem exemple de la Cupa Mondiala trecuta si altele recente);
- Si la acest aspect, pledand si gestionand ramanerea internationalilor in tara, FRR ar interveni fara discutii la ridicarea calitativa a campionatului nostru. Interventiile s-ar putea concretiza prin:
- oferirea de catre cluburi si FRR a conditiilor material-financiare compensatorii pentru jucatorii reprezentativi; continuarea investitiei inceputa de FRR in acest sens;
- ridicarea nivelului instruirii la sectii, coordonarea si verificarea acestei actiuni (reamintesc ca se practica odata testarea echipelor la anumiti indici de pregatire fizica; se poate extinde aceasta si la pregatire tehnico-tactica etc.).

Avand in vedere si aspectul ca jucatorii plecati sunt, in general, pierduti pentru rugbyul nostru la terminarea activitatii in reprezentativa, datorita stabilirii lor in strainatate, prejudiciul, poate nu-l sesizam, dar este enorm. Numai daca am aprecia saracirea actuala a corpului nostru de tehnicieni prin lipsa antrenorilor proveniti dintre marii jucatori, ce se datoreaza si acestui fenomen, si ar fi deajuns de convingator ca forul tutelar sa faca totul pentru pastrarea valorilor in tara. Intr-o interventie viitoare o sa le spun tinerilor jucatori si ce probleme de adaptare-acceptare in mediul social occidental vor intampina, si cat de mic pentru viata de aici este un salariu de 2.000-2.500 euro/luna, si cat de apasatoare afectiv este departarea de lumea ta..

Si iata cum la “gura sobei” apar prbleme asa de delicate si complexe ale rugbyului nostru. Important este gasirea rezolvarii celei mai oportune.

Salut cu caldura lumea rugbyului nostru.
VASILE CONSTANTIN "MAO"

Un comentariu:

bmv spunea...

Domnule Vasile Constantin,
rezolvarea problemei "plecarii jucatorilor romani in Vest" se va produce in momentul in care cluburile de aici, in principal, si FRR vor reusi sa ofere pretendentilor acele mijloace materiale prin care sa se realizeze si sportiv, si personal. Este clar ca declinul aparut in 1992 si evidentiat in ultima vreme a fost cauzat tocmai de aceasta "risipire" a valorilor in lume. Iar acum, la fiecare actiune a nationalei, se observa si o lipsa de omogenitate a unui grup format din jucatori care vin de la cluburi diferite. Si ma refer nu numai la omogenitatea sportiva, ci si la aceea umana.
Cu stima,
Marian-Valentin Burlacu / ProSport