sâmbătă, 24 mai 2008

Vesti din Bucuresti

Dragii nostri, draga nea Mircea,

Bine înteles ca orice mesaj din acea parte legata sufletului meu îmi va face mare placere. Despre desele mele interventii pe stiri_rugby îmi fac iluzia ca asa mai pot ajuta cu ceva rugbyul nostru. Regret ca este doar iluzie.

Cei de la Lic.A .Vlaicu m-au solicitat insistent sa-i ajut cu îndrumare antrenorilor si la clasele speciale. Au însa o situatie grea: lipsa de teren. Asa ca mai merg la reuniunile Comisiei Municipale, unde încerc sa-i misc pe antrenorii plictisiti si parca dezinteresati de orice. In luna decembrie am fost invitat la frr sa particip la organizarea unei actiuni de rugby-tag în multe scoli din Bucuresti. Dupa trei reuniuni în care nimic din ce propuneam nu a fost luat în seama (1. scolile sa fie nominalizate de cluburi - dupa apropiere si relatii-acces; 2. exersarea rugbyului la orele de ed. fizica sa fie facuta de antrenori, ajutati de instructori – profesorii fiind ocupati cu restul clasei; 3. o data pe saptamâna scolarii sa fie adusi la teren pentru exersarea rugbyului adevarat si învatarea drumului), le-am spus ca nu mai vin si ca astept o convorbire cu presedintele, neinteresat însa de asa ceva. Si actiunea cu regret este un semi esec.

Asa ca scriu, ascutindu-mi mintea, alternând cu ...Sudoku.

Altfel, totul este bine si-I multumim Bunului Dumnezeu.

Zilele trecute am avut o întâlnire interesanta cu Nea Tilica, Sandu Penciu si Clara Cojocaru, acasa la Dudu Vasile (jucator la Steaua si apoi la Constructorul ), undeva pe lânga Branesti. A fost grozav, retraind prin povestirile lor, atât de bogate în întâmplari si oameni, bucuriile unei etape frumoase ale vietii noastre. Am mai programat zilele urmatoare o iesire cu Nea Telu la Vicol , undeva spre Mânastirea Caldarusani. Iar întãlnirea saptamânala de la „gemuri multe”, birtul veteranilor pe undeva spre Obor, este o descarcare în remember de sentimente si afectiune curat rugbystica.

Si uite asa trec zilele si anii în zbor.

Poate în vara asta ne vom întãlni si noi pe la Cluj.

Multumesc pentru fotografia bunicului mângâiat de bucuria nepoteilor de alaturi, ocazie de ai transmite special lui Ioana felicitari si urari de numai bine. La fel si celorlalte suflete dragi de lânga voi sau de pe tarâmuri australiene.

Va îmbratisam cu tot dragul,

Mao si toti ai lui

Niciun comentariu: