Replica la replica

Aceasta contra-replica la cea a lui R.Antonin fata de articolul cu interviul lui PV Balan din Libertatea, am dat-o în ziua de 5.05.2008 la dezbaterea publica a subiectului „V-ati da copilul la rugby?”, initiata pe www.rugby.ro. Nu m-a surprins deloc faptul ca opinia mea nu a fost publicata. Se promoveaza greu un spirit dezinvolt si liber, scapat de constrângeri si cenzura, cu respect pentru adevar si dreptate. V.Constantin

„Mi-am dat copilul si nepotii la rugby stiind enorma valoare educativ-formativa a acestui joc sportiv”, dar ca antrenor ma voi referi la replica fostului manager general al nationalei la ultima Cupa Mondiala.

Nu este prima data când R.Antonin, asmutit poate de altii ce n-au curajul sa iasa la „bara”, ne face demonstratia unei gândiri încâlcite, mizând totul pe curriculum sau din afara rugbyului nostru. Iata, acum vine cu argumente care-i dovedesc culpe, dar si un tupeu nepermis.

Parerea mea este ca la enorma degringolada sportiva si umana, la care chiar el a condus reprezentativa noastra la CM , sa faci acuzatii în drepata si stânga este o mare impertinenta.

Uitati ce zice negru pe alb specialistul de la care rugbyul nostru astepta probitate profesionala, dar si elocinta si onestitate, despre P.V.Balan: „Nu doar astazi am descoperit aceste lucruri la un personaj care m-a preocupat multa vreme si despre care am inteles rapid ca nu se poate face nimic cu el, fiind obtuz si limitat”.

Intrebarea la care ar fi trebuit sa-si raspunda dumnealui (si dupa aceia sa vorbeasca) este: De ce daca a fost asa de repede clarificat de disponibilitatile limitate ale lui Balan, dar si ale altora, pe parcursul celor aproape 4 ani, cu numeroase jocuri si stagii de pregatire, nu si-a ales (sau format) jucatorii care îi trebuia? De ce în cazul lui Mitu a fost asa de intransigent, iar în atâtea alte situatii a aratat o toleranta nepermisa care a compromis total spiritul de echipa si în final obiectivul la CM ?

Insolenta acestuia, de a iesi acum la rampa cu acuze si invective, este imensa. Dupa programarea aiurea a pregatirii, dupa inventii tactice curioase chiar la CM , ce a uimit lumea (expl: jucarea marginii invariabil fara riposta la lansarea adversarului, asigurându-le italienilor certitudinea momentului!) sau formarea echipei pe criterii disciplinare la jocul cu Portugalia, care era sa ne coste asa de scump, în fine dupa acel esec total, vine acum R.Antonin sa faca pe moralistul. Este prea mult si prea de tot.

Altfel, ai dreptate P.V.Balan. Nu te iau în brate ca pe un îngeras, te-am admirat pentru performanta ta, dar te-am si judecat aspru în sinea mea pentru putinele servicii aduse echipei nationale. Banuiesc ca pâna a te realiza deplin ai trecut prin multe frustrari; - numai daca ma gândesc la niste antrenori pe care i-ai avut si-mi dau seama ca ai cunoscut o parte urâta a rugbyului (se întelege ca îmi iau toata raspunderea acestei afirmatii); - fara îndoiala ai fi fost indignat de „educatia” precara promovata de acestia, ca acum, precipitat, sa declari ca nu ti-ai da copilul la rugby. Sigur nici traumele ce le-ai adunat nu-ti sunt usoare. Dar e imposibil sa nu-ti doresti fortificarea si educarea micutului tau într-o adevarata si agreabila grupare de rugby.

Indiferent de calificativul negativ obtinut prin comportament si atitudine de majoritatea internationalilor nostri la CM , valoarea tehnico-pedagogica a staff-ului tehnic a fost, fara nici-o îndoiala, ZERO. Ba îndraznesc sa cred ca mult sub zero, daca apreciez forma sportiva dezastroasa si nivelul tehnico-tactic precar al echipei manifestate la întrecerea suprema. Ba mai mult la jocul cu N.Zeelanda echipa a mai miscat ceva, cu antrenorii expulsi din functii de proprii jucatori. Sa te revolti la o realitate de care esti principal responsabil si sa evoci la nesfârsit reusite din alta epoca, asa cum face R.Antonin, mi se pare chiar ridicol. Parca, vezi Doamne, cu asta vrea sa orienteze neputintele spre partenerii români din staff, care, fata de el si Santamas, sunt „imaculati” la curriculum profesional!

Necuviinta de a ataca niste internationali români (s-a mai întâmplat si când L.Constantin acuza inoportunitatea stagiului în Pirinei într-o etapa ce impunea pregatirea specializata, fapt ce s-a si confirmat; onorant era ca R.A. sa-si fi cerut scuzele de rigoare, ceea ce nu a fost si cazul) în situatia ca n-a adus rugbyului nostru nimic, dar absolut nimic din ce se astepta (Academia este alt bluf, fara nici-o consecinta în pregatirea si jocul echipelor) atitudinea acestuia este nedemna.

Dupa toata aceasta tevatura si pledoarie anapoda mai ca încep sa cred într-un „bula francez” cu care s-a pricopsit iremediabil rugbyul nostru. Ne-a lasat fara replica atunci când dezinvolt ne spunea despre stagiul în Pirinei (cu leapsa si biciclism montan la 10 zile de meciul vietii noastre - cel cu Italia), ca fusese povatuit chiar de antrenorul italienilor, Berbizier, care avea tot interesul sa le toarne baietilor nostri plumb în picioare! In atare situatie parca si întâmplarea cu baloanele oficiale care dispareau din cantonamentul nostru, si de care a fost stupid banuit, pare a fi reala.

Vasile Constantin-Mao

PS. Apreciez mult si felicit initiativa publicatiei noastre pentru provocarea acestei dezbateri publice. Atrag atentia si asupra altor teme (vezi: participarea reprezentativelor de juniori la sezonul de primavara, soldata cu mari ratari) ce ar merita o dezbatere complexa.

Apelul meu,

Tintuit în caruciorul sau indispensabil, ranit grav în efortul rugbystic, se lupta eroic pentru a recupera ceva neuro-motor si pentru mentinerea unui optimism de viata (nebanuit de dura pentru el), vulnerabil si la atâtea impedimente. Efortul prietenului nostru (si a familiei lui), caruia soarta i-a aratat cruzimea când visele si sperantele erau în plin avânt, este eroic si exemplar pentru toti.

Imbogateste- i Doamne viata cu sperante si frumuseti, ce numai într-o credinta netarmurita le gaseti. Iar noi coechipierii lui de suflet trebuie sa-i fim aproape, însotindu-l cu gândurile si faptele noastre întelegatoare si demne.

Asa cum George cu putin timp în urma era speranta si imboldul pachetului de înaintasi, tot asa si noi acum trebuie sa ne mândrim ca suntem alaturi de talonerul nostru, strânsi uniti în puritatea si frumusetea rugbyului, cu care viata ne-a rasfatat.

Pentru Sarbatoarea Pastelui urez tuturor multa sanatate si bucurie.

V.Constantin- Mao

Cont bancar: Balta George:

RO81BACX00000032165 24000; RON; Banca Tiriac; Sucursala Mihai Bravu

Draga George,

Mesajul tau m-a tulburat enorm. Si asta pentru ca, cu toate ca noi ne-am mai întâlnit si am comunicat divers, nu banuiam ca discutarea unor probleme ale rugbyului nostru pe stiri_rugby@ yahoogroups. com, chiar asa într-o nota critica, putea sa te afecteze cât de cât. Si, dupa mine cinstit îti spun, hain ar trebui sa fie cineva la suflet care la necazurile si preocuparile tale sa mai adauge o cât de mica indispozitie.

Daca însa apelul respectiv ti-a fost sugerat de cineva interesat în a stopa valul de critici care acompaniaza de ceva timp activitatea frr (adica s-a folosit de tine), atunci, dupa parerea mea, infamia depaseste orice limita. Imi trece prin minte aceasta ultima varianta si pentru ca la recenta Adunare Generala a frr cineva a intervenit iritat asupra ocuparii cu problemele rugbyului a site-ului, initial creiat pentru ca lumea acestuia sa te acompanieze de aproape. Culmea, acea interventie era facuta de o persoana despre care eu nu stiu sa fi intervenit cu un cuvânt pe site si banuiesc ca nu daduse ghes nici la o alta participare omenesca. Dar, uite asa, fusese pus si gata! Pai, nu este culmea impertinentei? .

Infamie? Da, infamie, cum tot infamie a fost si refuzul de a acorda gazduire la sediul frr pentru adunarea aprr de anul trecut (reamintesc motivul invocat: cineva criticase vehement stagiul montan al nationalei înainte de CM – critici ce s-au dovedit mai mult decât pertinente).

Personal am intervenit cu problemele rugbyului pe acest site considerându- te un om definitiv al rugbyului, mai autentic decât oricare si ca esti interesat de problematica acestuia. Ma surprinde ca doctorul, care stie mult mai bine decât mine niste chestiuni legate de psihologie, a reactionat cum a reactionat. Pacat.

Stiu, actionez obsedant si nefiresc pentru comportamentul impersonal generalizat si împacat cu realitatea, oricare ar fi aceasta. Ma adresez tuturor oamenilor rugbyului nostru si în special actualilor fedarali care sunt primii ce ar putea salva ceva din degringolada prelungita a rugbyului nostru. Nota de neîntelegere din partea acestora, atitudinea de desconsiderare a tot ce vine din afara sistemului si infatuarea ce le deconspira interventia doar interesata în treburile rugbyului si apartenenta subtire la educatia, la principiile generoase ale acestuia, au dus la o izolare a dumnealor. In aceasta situatie mi se pare nepotrivit sa beneficieze din partea celor ce traiesc sau simt onest acest joc, chiar si un minim regret pentru criticile cu care sunt tratati.

Uite, spre exemplu: Reprezentantii cluburilor la recenta Ad. Gen. a frr au validat cu ochii închisi rezultatele obtinute în anul trecut. Nici-o curiozitate nu i-a încercat: - nici la cheltuirea milioanelor de euro (au acceptat cifrele ce la repezeala le erau citite); - nici cât câstiga un tehnic federal (salariu mare, diurne, bonificatii) , fara ca acesta sa fie framântat de vre o responsabilitate; - nici cât au câtigat din contractele cu federatia unii suspusi, sau cât vor câstiga din cele cu casa olimpica altii; - nici macar cine si ce responsabilitati au avut la numeroasele ratari. Nimic, doar au ridicat mâna, transformând un act profund rational si de maxima competenta într-un act mecanic. A fost si mai usor, de altfel, iar federalii si-au frecat mînile ca toti reprezentantii rugbyului sunt de acord cu erorile lor.

Ipotetic, se astepta, si în baza unor analize si concluzii riguroase dupa CM (cum stim ca s-a întâmplat în toate federatiile serioase ale lumii; s-ar putea zice: „nu e si cazul nostru”), sa se purceada la o dezbatere ampla si operativa în initierea unui proces de reconstructie si revitalizare. Nimic: procedura de mai sus s-a repetat, forumul aprobând tot printr-un gest mecanic, ca simpla multiplicare (la opt) a directorilor tehnici regionali (fara reglementari de sustinere si dotari adecvate, fara parteneriate la MEC sau alte organisme, fara metodologie de aplicare, fara interesarea si stimularea cluburilor etc.) poate constitui maximum de ce se putea aplica în anul acesta pentru a rezolva ceva din marile probleme ale rugbyului nostru. Pe de alta parte nu mira nici faptul ca au disparut din activitatea lor specifica, partial sau total, si directorii federali de dezvoltare (folositi anii trecuti ca solutii salvatoare), implicati acum în atributii manageriale pe lânga reprezentative! Este si asta dovada seriozitatii de cum se trateaza problema dezvoltarii rugbyului nostru.

Apoi, tot o josnicie a fost si aranjarea (cum si permiterea manifestarii în adunare - drept „glasul lumii oneste a rugbyului”!) a unor „galagiosi” pentru interventiile critice ce puteau aparea la acelasi for, gasiti, culmea, chiar în persoanele cu care rugbyul nostru asociaza cea mai negra si rusinoasa pagina din palmaresul aproape secular al acestuia (0-134 cu Anglia/2000) !!! Si aceasta este, alaturi de multe altele, tot incredibila „evolutie” atinsa în rugbyul nostru.

Apoi, nu înteleg de ce se considera ca se „da în federatie” daca se arata niste neputinte în orientarea rugbyul nostru spre o oarecare revigorare, niste adevaruri evidente pentru toata lumea? Dupa mine, se face doar un apel democratic la bun simt, la onestitate, la competenta si responsabilitate, la un spirit novator concret în aplicarea unor programe ferme si încurajatoare pentru viitorul sportului pe care îl iubim. A accentuat tonul interventiilor critice si lipsa totala de reactie, de receptie, lipsa unui companierism rugbystic cu care federalii nu sunt deprinsi. Am mai spus, prin aroganta chiar în relatie cu lumea activa (antrenori, conducatori, jucatori) au transformat relatia de mare armonie, de fratie rugbystica pe care trebuia sa o propage, într-una de subordonare si lipsa de solicitudine.

Loviturile sunt de fapt din partea celor care de 7-8 ani tot promit, si se fac ca fac, în timp ce rugbyul nostru se afunda tot mai mult în slabiciuni. Iata, dau numai câteva repere alarmante:

- se cheltuiesc anual aproximativ 2,5 miloane euro (?!)

- în clasamentul IRB România a ajuns pe locul 17, cu directie clara de coborâre;

- am ajuns la 11 echipe de juniori U19, cu ultimile 5 la mare distanta (în genul: Metrorex-LPS Constanta: 147-0)

- daca un club solicita un antrenor conducatorii federali ridica din umeri, si asta dupa 3,5 ani de activitate a academiei. (si lista ar putea continua cu multe, foarte multe repere tot asa de îngrijoratoare) .

Oricare din elementele de mare criza de mai sus putea fi evitat, bine înteles, cu o dibacie a relatiilor, cu implementare ferma a unor programe temeinic elaborate, dar mai ales cu maxima responsabilitate. Si cu toate astea federalii au colorat si cele mai negre momente din activitate, la recenta Ad. Gen., reiesind ca totul este OK; chiar si participarea la CM /2007, cu victoria obtinuta (într-un mod jenant) la Portugalia , au scos-o cu obiectivul îndeplinit (contând ca lumea uita ca - pe lânga acest ultim obiectiv - obiectivul de competitie a fost: locul 3 în serie si calificarea directa la editia viitoare !).

Zau George, ce se poate crede despre cineva care îmi recomanda sa fiu linistit si sa-mi vad cuminte de pensia mea?

Stiu ca esti la curent cu tot ce se întâmpla în rugbyul nostru; atunci crezi ca este corect sa ne facem ca este bine? Crezi ca este o atitudine corecta ca federalii nostri sa nu dea nici o explicatie, nici o informare la actiuni si evenimente ratate, mari cheltuitoare financiare si cu destula amaraciune în rândul iubitorilor de rugby?

Si de ce initiativele si propunerile facute pe diferite cai, nu numai pe acest site, sunt total respinse, fara a se contrapune alte initiative si alternative viabile?

Sa stii, tu si toti ceilalti, consider ca îmi servesc o pasiune la fel cum mi-am facut viata întreaga si profesiunea (adica onest si corect, cu o mare râvna si încrâncenare, atragându-mi multe si bune rezultate în promovarea si organizarea rugbyului în mediul scolar, dar si satisfactia lansarii în performanta rugbystica a peste 90 jucatori internationali de juniori si 35 internationali A). Nu sunt linistit ca cele doua mari si excelente grupari (LAV si Metrorex) în care eu cu zbucium si mari eforturi am implantat rugbyului (si tinute acum în fruntea ierahiei jevenil de directori rari si tehnicieni inimosi, ce nu-mi sunt straini) se zbat în grave impedimente de instruire si sunt tratate de conducerea frr cu aceiasi indiferenta de care am mai vorbit.

Cu ce drept priveaza federalii rugbyul românesc de solutii regenaratoare si de proiecte ce, obligatoriu, ar fi trebuit initiate de acum 8-10 ani? Astfel:

- Restructurarea organizatorica si functionala a cluburilor la exigentele rugbyului actual;

- Activitatea de copii si juniori - obiectiv prioritar al frr;

- Largirea si perfectionarea corspunzatoare a corpului de tehnicieni.

Si rog sa se retina, nu doar enunt programele respective, ci le dau si solutiile si pârghiile de aplicarea lor în practica, care, bine înteles, ar putea fi îmbunatatite si adaptate, dar neaparat si urgent instituite.

Câte odata ma si gândesc, cu oarecare groaza, ce minte diabolica a adunat atâtea neputinte la un loc, si de ce sa pedepseasca astfel rugbyul ce i-a dat aceluia atâtea împliniri!!!

Când însa prejudiciul din cauza capriciilor si a rigiditatii priveste chiar gloriosul nostru palmares, construit si aparat cu atâta dedicatie si sudoare de înaintasi, orice comentariu este de prisos. Ma refer la mai recentele grave erori, precum:

- diminuarea capacitatii reprezentativei de CM prin ne acceptarea integrarii în lot a celui mai valoros si experimentat jucator în activitate (Petre Mitu);

- erorea grava de a anunta înaintea ultimului stagiu de pregatire ca „dupa CM se va renunta total la jucatorii care activeaza în Franta”, motiv ce a accentuat frictiunile din grup, exacerbate si de pregatirea stupida din Pirinei (sustinuta si girata si aceasta de iscusinta conducatorilor) ;

- înfrângerile extrem de paguboase la Rusia si Georgia, post CM, ar fi putut fi evitate cu 5-6 jucatori din vechea generatie. Potentialul reprezentativei ar fi fost la adevarata valoare a rugbyului românesc, iar noua generatie de internationali s-ar fi format în alta stare psihologica (pentru adevaratii specialisti acest lucru este esential).

Cum si cine va plati pentru acest grav prejudiciu national?

In sfârsit, Draga George, acum vreo câteva zile pe acest site un domn îsi facea „mea culpa” pentru o neîntelegere a cuiva la o afirmatie. Ma gândeam, si cu un exercitiu de viata în afara spatiului nostru, ca recunoasterea unei erori, a unei gafe sau chiar a unei neatentii, voite sau nevoite, este un semn de educatie, dar si de respect fata de cei din jur (nu este cazul si în frr). De aceia cu toata prietenia, cu toata dragostea îmi fac mea culpa, chiar daca te-am amarât cu interventiile mele, sau ca,nici macar acum, la ultima interventie de acest pe site al tau, n-am scapat prilejul sa spun ce am de spus.

Sigur saptamâna viitoare ne vom vedea. Sper sa te reîntâlnesc tot asa de puternic cum te stiu si te vrem toti.

Vasile Constantin-Mao

PS. Draga Mihai, cu siguranta voi fi împreuna cu George alaturi de exemplarul tau efort în maratonul caritabil de luna acesta.

Un simplu apel (2)

Dragi Colegi Antrenori,

In ideia ca rugbyul este un bun social, al tuturor, este înainte de toate un bun al antrenorilor - de fapt cei care îl sustinem concret, actionând profesional la baza acestuia. In aceasta postura avem dreptul si datoria sa intervenim decisiv în soarta acestuia. Marginalizati (asa consider eu lipsa de atentie si consideratie cu care am fost mai din totdeauna tratati) de conducatori aroganti, în general figuri obscure în rugbyul nostru ce au acaparat pozitii decizionale, sunteti chemati acum sa interveniti complex în schimbul de mentalitate din rugbyul românesc, actionând curajos si democratic în favoarea jocului nostru. Veti fi personajele principale în schimbari de ordin metodologic, structural si managerial, ce se preconizeaza. Deocamdata va recomand colegial urmatoarele:

1. Determinati prin delegatul sectiei d-stra la apropiata Adunare Generala o atitudine contestatoare si critica la atitudinea fals optimista a conducatorilor ce vor sa transforme în reusite toate aberatiile în conducerea activitatii, ce iata a coplesit în ultimul timp rugbyul nostru.
2. Propuneti persoane competente si disponibile pentru o activitate intensa si pertinenta în cadrul structurilor federale; prea se reclama insistent ca în afara de cei ce se „baga”, cei mai multi fara atribute profesionale, rugbyul nostru este lipsit de potente organizatorice si metodologice.
3. Sugerati, cu tot curajul rugbystic, idei, masuri si organizari relationate cu realitatea pe care o traiti, care sa vizeze începutul unor redresari a activitatii de baza.
4. Sunteti insistent chemati sa contribuiti substantial la întarirea si largirea corpului de tehnicieni, depistând din aria de activitate tinerii cu calitati de educator si predilectie pentru activitatea de îndrumare rugbystica a copiilor. Impartasiti- le primele taine în abordarea lucrului cu copiii, ajutati-i la constituirea grupelor; asa puteti spune ca ati facut enorm pentru viitorul rugbyului nostru.

Personal stiu bine cât de nobila si importanta este menirea noastra, dar si dificultatile reale ale profesiei de antrenor de rugby. De aceia, va marturisesc, pledez pentru recompensarea morala si materiala corespunzatoare a harnicilor nostri antrenori.

Va doresc multa sanatate si va îndemn la gândul rugbystic cel bun si pretioase interventii - fie la locul de munca, fie la nivel central. Va rog sa folositi, degajati, contactele mele garantându-va confidentialitatea necesara. Voi fi tare bucuros si mult ajutat sa facem o strategie a noastra, a antrenorilor, prin care sa impunem în lumea rugbyului nostru masura valorii profesiei, cum si respectul cuvenit.

Cu prietenie si colegialitate,

Vasile Constantin-Mao

Contacte:

telefon mobil: 0731 77 43 40

adresa e-mail: vasileconstantin2@ yahoo.com. br

PS.

Acest apel l-am difuzat tuturor gruparilor împreuna cu cel anterior.

Astazi la orele 14.00 am primit printr-un telefon din partea federatiei comunicarea ca mi s-a acordat invitatia de a participa la Adunarea Generala din 28.03.a.c. Sincer, îmi exprim multumirea si interpretez acest acord ca un pas spre deschidere si comunicare în interesul rugbyului.

Vasile Constantin

Ofensa pentru rugbyul nostru

Fara îndoiala, prejudiciul moral, de imagine, adus rugbyului nostru de incidentul petrecut saptamâna trecuta într-o sedinta a Biroului Federal si relevat în presa (Mediafax si Prosport) este imens. Dar dramatic, si nu exagerez deloc, nu este deconspirarea pentru publicul larg a unui aspect abject provocat de un membru al înaltului organism rugbystic, ci realitatea cruda, dezolanta, ce plecând mai ales de aici afecteaza grav lumea rugbyului nostru.

Pentru cei care nu cunosc cazul, imaginati-va: în acest cadru „serios si responsabil” format, „democratic”, în majoritate din salariatii federatiei, un membru al BF, un mare antrenor si om de rugby (N.Manolache) intervine încercând sa corijeze o masura aberanta a antrenorului federal (D.Mitrea). Acesta, antrenorul federal, modificase la jumatatea campionatelor de J III si J IV vârstele participantilor si eliminase turneul final al unei categorii, fapt ce tulbura grav atmosfera si activitatea antrenorilor de la AMRB si al carei purtator de cuvânt era Lache. In aceasta discutie antrenorul federal stapân pe el si pe cadrul foarte serios si responsabil, asa cum am spus format în majoritate din colegii sai, salariati ai frr, îi raspunde „academic” (este si coordonatorul principal al Academiei de Rugby) . . . îmi sugi p....! Stupefiat insultatul raspunde ca un domn onorabil, îsi stapâneste indignarea si, ros de multe nemernicii, exclude trecerea peste ofensa facuta de „colegul” cu 20 de ani mai tânar (asa cum îl sfatuesc presedintele si unii membrii de BF).

Acesta, mitocanul, fara nici-o activitate profesionala la baza, dar nici un curriculum sportiv rezonabil, cocotat în înalta functie pe care alta data au onorat-o celebritati ca N.Padureanu, Al.Teofilovici, V.Irimescu si altii, iubit pentru „aliniere” de presedintii frr, în cei 7 ani de activitate s-a remarcat prin niste gafe metodologice de proportii, risipind în van fonduri uriase (Centru National de Juniori, stagii de pregatire exagerate ale nationalelor de juniori – 130 într-un an etc., etc.) si prin incompetenta metodologica ce a contribuit si mai mult la deprecierea calitatii profesionale a tehnicienilor nostri.

Este trist, dureros de trist, sa constati ca, profitând de pasivitatea si toleranta oamenilor onesti de rugby, în vârful federatiei noastre s-a cocotat o echipa de neprofesionisti si incompetenti care stimulata de diplomatia perversa a unora, sau infatuare tembela a altora, îsi permit sa distruga ce a mai ramas din oropsitul nostru rugby.

Agresiunea, petrecuta la cel mai elementar bun simt, nu este un simplu gest individual, este culpa întregului BF, este culpa întregii federatii, a noastra a tuturor care nu stim, sau nu vrem, sa sanctionam impostura si incompetenta.

S-au facut pe acest forum atâtea propuneri interesante, toate tratate de echipa federala cu totala indiferenta. S-a semnalat din vreme eroarea cu organizarea stagiului montan al echipei nationale într-o perioada ce impunea pregatirea specializata; s-a cerut, cum ar fi fost normal, o analiza complexa a CM vizând în special învatamintele de viitor, si lista ar putea continua la nesfârsit, demersuri persiflate prin tacere si desconsiderare. Nu credeti ca aceasta ofensa la bunul simt si bunele intentii pentru soarta rugbyului nostru este tot atât de grava ca si obscenitatea proferata de antrenorul nostru federal?

Vasile Constantin-Mao

Anul rugbystic 2008 (2)

Primul an din cei patru ai urmatorului ciclu de CM, anul 2008, ar putea fi un moment de început al marilor si necesarelor restructurari, de ordin conceptual, organizatoric si metodologic, a activitatii rugbystice de la noi. Ar putea fi un moment prielnic de cotitura radicala în mentalitate, în primul rând la vârf, vizând orientarea cu prioritate a preocuparilor si disponibilitatilor federatiei spre activitatea de baza. Ar putea fi un moment de cotitura în mobilizarea adevaratilor fauritori ai rugbyului nostru: promotori, antrenori si sustinatori.

Acest proces trebuie sa plece de la acceptarea realitatii triste din rugbyul nostru, tot mai redus ca arie de practicare si mai îndepartat de emulatia la nivel mondial. Aceasta realitate s-a cronicizat si datorita impasibilitatii contemplative a întregii noastre lumi rugbystice fata de evolutia vertiginoasa a rugbyului.

Sugerez o mobilizare ampla si responsabila a întregii structuri federale, centrale si teritoriale - comitete regionale si asociatii municipale -, concentrata astazi prioritar pe activitatea echipelor reprezentative (vezi si începerea tuturor competitiilor interne din acest sezon cu toata „federatia” mutata în Franta!), sau, în mare parte, doar cu o existenta formala. Deasemeni, se impune modernizarea structurala si functionala a cluburilor, care, anacronic, pastreaza si astazi tiparul organizatoric impus miscarii noastre sportive în anii ´50.

Propun o dezbatere larga si deschisa, realista, cu depistarea problematicii activitatii de baza, care sa duca la recroirea unei noi abordari conceptuale si structurale ale rugbyului nostru. Pasul în acest sens, ce se impune cu maxima urgenta, trebuie facut de conducerea forului tutelar, care în primul rând ar trebui sa abandoneze modul de manifestare infatuat si autocratic, total strain lumii rugbyului, de ori unde.

Sugerez instaurarea în cadrul federatiei a unei politici de austeritate financiara care sa ofere mijloacele necesare proiectarii si începerii unor reforme profunde în activitatea de baza. Sunt bani multi la dispozitia activitatii, dovada, dar nu si scuza, a fel de fel de actiuni extrem de costisitoare, supradimensionate, neprofitabile sau neconcluzionate. Asa ma gândesc la cantonamentele din aceasta luna a tuturor selectionatelor de juniori, într-o etapa de reacomodare la efort, ce se putea realiza, ca si alta data, cu concursul sectiilor (ar fi fost un bun prilej de constientizare al jucatorilor si de mobilizare a antrenorilor, zic eu asta ca pedagog si antrenor ce am trait intens activitaea în diferite ipostaze; cum, ma si mira scoaterea îndelungata din activitatea scolara a sportivilor aflati în clase liceale terminale; eu n-as accepta asa ceva fiului meu, cum, de altfel, cred ca nici presedintele sau antrenorul federal), sau stagiul de 3 zile al arbitrilor la Poiana Barasov , când în regim economic se putea realiza la Bucuresti etc.

Sugerez orientarea clara pe o colaborare intima cu cluburile si sectiile de rugby, cointeresarea activului organizatoric si tehnic al gruparilor pentru aplicarea directivelor si programelor federale. Pentru aceasta activul salariat si benevol al frr, eliberat de fel de fel de atributii în activitatea echipelor reprezentative, ar trebui programat la desfasurarea cu prioritate a activitatii în teritoriu.

Sunt realist si nu-mi fac iluzii ca cineva va lua sugestiile mele în consideratie sau macar se va inspira cât ce cât din acestea, dar insist în dorinta de a vedea activitatea noastra rugbystica mai animata în preocupari concrete de renovare organizatorica, modernizare metodologica, revitalizare competitionala etc.

Directiile ce le propun a fi tratate corespunzator, chiar din 2008, sunt:

§ Reorganizarea sau remodelarea cluburilor, corespunzator evolutiei actuale ale jocului de rugby (vezi pe acest site: 680, 728, 729, 730, 734)

§ Dezvoltarea si organizarea activitatii de copii si juniori (vezi: 500, 516, 528)

§ Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni (vezi multiple interventii)

§ Regasirea sau transpunerea în activitatea noastra a adevaratului spirit rugbystic, educativ, benefic si amplu mobilizator social (vezi: 521)

Vasile Constantin-Mao

PS.

Legat de activitatea mea pe acest site, cu care v-am atras sau nu atentia, marcata evident de o anumita nota critica, determinata de convingerea ca rugbyul nostru merita mai mult si mai bine, anunt încetarea interventiilor mele aici. Fac aceasta gândind ades ca o seama de actiuni si masuri propuse pentru stimularea activitatii nu au fost luate în seama tocmai pentru ca veneau din afara „sistemului”. Este o mare aberatie sa fi fost asa si totusi faptul ca într-o perioada de un an si jumatate (cu 152 de interventi cu propuneri constructive) nu s-a luat nimic în seama îmi întareste aceasta convingere si asta în ciuda unei cavalcade de mari gafe organizatorice si metodologice ce au prejudiciat rugbyul (dau exemplu doar centrul national de juniori: un adevarat jaf financiar pentru nimic).

Si nu ma gândesc la reformele ample de care am vorbit mai sus, ci la actiuni fara implicatii financiare importante dar cu efecte semnificative în reanimarea rugbyului nostru, precum:

- actiunea de specializare a jucatorilor mijlocasi

- actiunea de atragere în zona preocuparilor antrenorale a jucatorilor cu contract frr

- selectia si angrenarea prin sectii a candidatilor la calificarea de monitor-antrenor

- initierea campaniei „un jucator tânar pentru rugbyul românesc”; si altele.

Sunt în continuare încrezator ca rugbyul nostru îsi va regasi vigoarea si prospetimea ce o merita. Bine înteles, tratat cu responsabilitatea de rigoare, cu promovarea valorilor în functii de raspundere si privit mai atent la activitatea de baza.

Am apreciat si voi aprecia orice interventie curajoasa si pertinenta la adresa rugbyului în general si a celui de la noi în special. N-am sa înteleg ezitarile si neimplicarea unor mari oameni de rugby, care se dau la o parte lasând cale libera altora.

O vorba am si pentru fiul meu, caruia, sigur, nu i-a fost usor în colectivul ce eu colegial, în dorinta de a ajuta, l-am cenzurat uneori: „Stii ca iubesc si apreciez, ca si tine, nemarginit rugbyul, caruia i-am dedicat toata energia si l-am trait onest într-un continuu zbucium. Am actionat si voi actiona liber la îndemnul constiintei mele, exemplu ce as vrea sa-l mai dau si altora.”.

Va salut calduros, Mao

Manageriatul reprezentativei: proba de maturitate si de onoare a lui M.Paraschiv

Dupa un mandat managerial de 4 ani, catastrofic asigurat de R.Antonin, dupa care s-a interpus scurtul stagiul a lui T.Constantin, iata o hotarâre a colegiului director al frr ce pare sa rezolve problema: numirea în dificila functie a celui mai experimentat antrenor în activitate.

De la responsabilitatile maxime ale postului acordade în rugbyul avansat, exprimate în planificare- programare a actiunilor, în desfasurare- executie a programului si implicit în alegerea echipei de colaboratori (cum în mare a actionat si R.Antonin), ultimului manager (T.C) i s-a facut un statut confuz, dovada ca i s-a desconsiderat de la început optiunile acestuia asupa echipei tehnice, fapt ce a si accentuat voluntariatul lui în functie.

Nu se stie, deocamdata, care este regimul de responsabilizare al actualului manager al echpei reprezentative, mai ales ca activitatea acestuia se va interfera cu cea a „directorului de rugby al echipelor nationale”, neozeelandezul Ellis Meachen.

Corect prezentat în www.rugby.ro, M.Paraschiv, ca jucator emblematic al rugbyului nostru, pentru prestigioasa sa cariera sportiva, mai cu seama internationala, eu am afirmat mai sus ca fiind cel mai experimentat antrenor în activitate.

Pe lânga lucrurile bune (exemplu: consolidarea sectiei de la Dinamo într-o perioada extrem de critica) si câteva victorii frumoase românesti ce l-au avut la pupitrul de comanda pe M.Paraschiv, din pacate, dupa o lunga si bogata activitate antrenorala, în contul acestuia, cel putin prin activitatea la echipa nationala, nu se poate da, nici pe departe, un calificativ satisfacator. Si acesta pentru ca:

- a fost antrenor al echipei nationale* la 64 de jocuri-test (la 48 antr.principal si 16 antr.secund) iar bilantul a fost: nici mai mult nici mai putin decât 43 înfrângeri (!), fata de doar 21 victorii.

- din disputele noastre cu „marii” rugbyului mondial singurul rezultat mai onorabil în contul lui M.Paraschiv este . . . înfrângerea cu Africa de Sud (8-21) la CM /1995. In celelalte a adunat în contul sau de antrenor cât si în palmaresul rugbyului nostru, o lista cu rezultate de multa tristete (si fara îndoiala cu semne de întrebare la competenta sa în aceasta responsabilitate) dintre care acel 0-134 cu Anglia/2001 este de-a dreptul „apocapliptic”.

- la un moment dat din cele mai grele 15 înfrângeri ale nationalei, din toate timpurile, 8 erau cu M.Paraschiv la conducerea tehnica, obtinute însa în câtiva ani.

- tot în rândul contra-performantel or care îl fac unic si autoritar detasat la negativ în antrenoratul român, M.Paraschiv semneaza si rezultatele catrastofice ale echipei lui campioane în competitia Scutul European: 0-151 cu Saraces (Anglia) si 3-116 cu Olimpic Castres (Franta).

- activitatea de antrenor, cu tensiunile si momentele conflictuale, a relevat în M.Paraschiv un comportament necontrolat, frizând deseori etica elementara, prin reactii si vocabularul vulgar-obscen, iar altercatiile cu arbitrii si oficialii i-au adus numeroase penalizari si suspendari.

- a impus la echipa nationala reguli pentru profitul propriu sau al echipei sale de club, reguli ce au atras larga animozitate a jucatorilor prejudiciati (moral sau material), care în repetate rânduri, în boicot, au refuzat participarea sub comanda lui.

Marturisesc ca nu mi-a fost deloc placut revelarea unor neîmpliniri si racile, ce a controversat si grevat grav o cariera ce avea toate premizele pentru o împlinire totala si onorabila, dar am vrut sa avertizez colegial:

- or marile responsabilitati de conduita ale antrenorului, acesta trebuind sa exemplifice, sa controleze si înfrumuseteze etic mediul rugbystic pe care îl gireaza;

- or capacitatile enorme ce trebuie sa le dovedeasca un antrenor de reprezentativa, polarizant si mare strateg al tuturor disponibilitatilor în onoarea natiei sale;

- or ca M.Paraschiv nu are voie sa mai rateze atributii în contul rugbyului nostru.

Cât l-a maturizat viata si experienta cu nenumaratele tristeti, cât îl va mobiliza noua atributie de manager al primei reprezentative în dorinta de a recupera în onoare si merite, ramâne de vazut.

In orice caz sper ca decizia conducerii federatiei la numirea acestuia, nu a fost un simplul act în a-l mai pune odata la încercare pe pasionatul M.Paraschiv într-o postura de maxima responsabilitate, fara sa fi cântarit atent daca capacitatile temperamentale si de caracter ale acestuia sunt compatibile cu dificultatea atributiilor de manager, ce impun mult calm, tact si diplomatie în relatiile cu o seama de personalitati carora el trebuie sa le obtina capacitarea totala în vedera îndeplinirii obiectivelor de echipa.

Fara îndoiala, lui M. Paraschiv viata îi ofera o noua sansa în a se dovedi benefic rugbyului ce ia marcat atât existenta.

Personal, si din admiratie fata de marele jucator, astept cu nerabdare rezolvarea convenabila a marilor responsabilitati spre binele rugbyului nostru, dar si al sau.

Vasile Constantin-Mao