Imi apreciezi interventiile pe acest site si te asigur ca pentru mine conteaza foarte mult. Banuiesc ca mai sunt fideli, cu adevarat loiali, care, la realitatile „necosmetizate” din rugbyul nostru pe care uneori le relev, gandesc ca noi, si anume ca acest joc, pentru foarte multe motive, merita sa primeasca mai mult.
Nu am pretentii ca as avea judecata cea mai limpede sau solutii pentru problemele atat de spinoase ale rugbyului nostru. Dar, as fi dorit o oarecare sensibilizare a celor direct responsabili, gandind ca sunt unele aspecte pentru care fiecare clipa ce trece este un mare prejudiciu la evolutia asteptata a activitatii rugbystice. Ma intreb, dece acestea sunt minimalizate sau considerate ca mai pot astepta?
Reamintesc, este vorba de:
- Restructurarea si remodelarea cluburilor si sectiilor de rugby la cerintele actuale ale rugbyului profesionist; si asta pentru ca de fapt, anacronic, activitatea se desfasoara practic dupa conceptia, modelul de organizare-instruir e si mijloacele anilor 50-60!
- Statuarea dezvoltarii activitatii de copii si juniori ca obiectiv prioritar al frr, aceasta urmand sa responsabilizeze structurile centrale si teritoriale pentru singura varianta capabila sa demareze un proces consistent de amplificare a acestei vitale activitati. Culmea este ca acest proiect este si finantat de IRB si acum, acum va expira termenul si, bineinteles, si finantarea. Ce vom declara? Vom defila tot cu cele 10-12 echipe de juniori care ar trebui sa improspateze cu elemente de perspectiva cele 22 de echipe de seniori!
- Largirea si perfectionarea adecvata a corpului de tehnicieni, la exigentele unui proces larg de dezvoltare si la cerintele metodologiei actuale de instruire. Lucreaza iata de 3 ani academia, dar daca o sectie solicita un antrenor ridicam din umeri!
- Promovarea, impunerea si dirijarea unei conceptii moderne de instruire si de joc (am inteles ca cele mai bune patru echipe ale noastre au facut in semifinalele si finalele actualului campionat o slaba demonstratie a frumusetii jocului).
O sa revin cat de curand cu doua exemple de actiuni vazute, intelese si facute diferit, bine inteles fara ca rugbyul sa profite ceva, asa cum eu entuziasmat credeam atunci cand le-am propus.
In fine, asteptam, si cred ca era o chestiune normala, ca dupa precarul sezon international de primavara al juniorilor sa intervina o dezbatere larga a temei si mai ales masuri organizatorice si metodologice de reconsolidare a sectorului. Ai auzit ceva?
Uite Mihai, poate ca si varsta ma preseaza si n-am rabdarea nesfarsita a unuia mai tanar si poate cine stie, mai si dramatizez lucrurile. O fac din dragoste pentru rugby, o fac cinstit si dezinteresat, ca si tine, cu cele mai bune intentii.
Altfel traiesc o mare bucurie profesionala:
Imi era frica ca finalul profesional sa nu ma gaseasca apasat de varsta si depasit de sarcini didactice, in fine lipsit de entuziasmul unui dascal. Ei bine, am prins o generatie grozava: 35 de studenti de anul I – la licentiatura de educatie fizica (facultatea mai are si licentiatura de antrenori cu care am lucrat in trimestrul trecut). Predau rugbyul, atletismul si didactica invatarii tehnicii sportive. Am reusit sa le captez interesul astfel ca ma declar acum multumit ca am putut sa le transmit mare parte din preceptele didactice descoperite prin experienta mea. Bucuria de cum am reusit sa-i anim cu jocul de rugby este imensa: si-au facut singuri echipa masculina care a castigat 3 turnee zonale de 6-8 echipe de a 3ª divizie. Ma incanta mult bucuria lor in prezenta jocului de rugby, dar mai ales faptul ca maine ca profesori, in baza trairilor de acum, vor folosi cat mai des balonul oval pentru animarea claselor lor de elevi.
Cam asta este cu mine. Te salut calduros ca pe toti amicii nostri. Mao
Nu am pretentii ca as avea judecata cea mai limpede sau solutii pentru problemele atat de spinoase ale rugbyului nostru. Dar, as fi dorit o oarecare sensibilizare a celor direct responsabili, gandind ca sunt unele aspecte pentru care fiecare clipa ce trece este un mare prejudiciu la evolutia asteptata a activitatii rugbystice. Ma intreb, dece acestea sunt minimalizate sau considerate ca mai pot astepta?
Reamintesc, este vorba de:
- Restructurarea si remodelarea cluburilor si sectiilor de rugby la cerintele actuale ale rugbyului profesionist; si asta pentru ca de fapt, anacronic, activitatea se desfasoara practic dupa conceptia, modelul de organizare-instruir e si mijloacele anilor 50-60!
- Statuarea dezvoltarii activitatii de copii si juniori ca obiectiv prioritar al frr, aceasta urmand sa responsabilizeze structurile centrale si teritoriale pentru singura varianta capabila sa demareze un proces consistent de amplificare a acestei vitale activitati. Culmea este ca acest proiect este si finantat de IRB si acum, acum va expira termenul si, bineinteles, si finantarea. Ce vom declara? Vom defila tot cu cele 10-12 echipe de juniori care ar trebui sa improspateze cu elemente de perspectiva cele 22 de echipe de seniori!
- Largirea si perfectionarea adecvata a corpului de tehnicieni, la exigentele unui proces larg de dezvoltare si la cerintele metodologiei actuale de instruire. Lucreaza iata de 3 ani academia, dar daca o sectie solicita un antrenor ridicam din umeri!
- Promovarea, impunerea si dirijarea unei conceptii moderne de instruire si de joc (am inteles ca cele mai bune patru echipe ale noastre au facut in semifinalele si finalele actualului campionat o slaba demonstratie a frumusetii jocului).
O sa revin cat de curand cu doua exemple de actiuni vazute, intelese si facute diferit, bine inteles fara ca rugbyul sa profite ceva, asa cum eu entuziasmat credeam atunci cand le-am propus.
In fine, asteptam, si cred ca era o chestiune normala, ca dupa precarul sezon international de primavara al juniorilor sa intervina o dezbatere larga a temei si mai ales masuri organizatorice si metodologice de reconsolidare a sectorului. Ai auzit ceva?
Uite Mihai, poate ca si varsta ma preseaza si n-am rabdarea nesfarsita a unuia mai tanar si poate cine stie, mai si dramatizez lucrurile. O fac din dragoste pentru rugby, o fac cinstit si dezinteresat, ca si tine, cu cele mai bune intentii.
Altfel traiesc o mare bucurie profesionala:
Imi era frica ca finalul profesional sa nu ma gaseasca apasat de varsta si depasit de sarcini didactice, in fine lipsit de entuziasmul unui dascal. Ei bine, am prins o generatie grozava: 35 de studenti de anul I – la licentiatura de educatie fizica (facultatea mai are si licentiatura de antrenori cu care am lucrat in trimestrul trecut). Predau rugbyul, atletismul si didactica invatarii tehnicii sportive. Am reusit sa le captez interesul astfel ca ma declar acum multumit ca am putut sa le transmit mare parte din preceptele didactice descoperite prin experienta mea. Bucuria de cum am reusit sa-i anim cu jocul de rugby este imensa: si-au facut singuri echipa masculina care a castigat 3 turnee zonale de 6-8 echipe de a 3ª divizie. Ma incanta mult bucuria lor in prezenta jocului de rugby, dar mai ales faptul ca maine ca profesori, in baza trairilor de acum, vor folosi cat mai des balonul oval pentru animarea claselor lor de elevi.
Cam asta este cu mine. Te salut calduros ca pe toti amicii nostri. Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu