Chiar daca iti dau mai rar semne de prietenie ma gandesc deseori la tine, asa cum cred ca petrece cu mare parte a lumii rugbyului nostru. Initiativele si actiunile generoase ale unor apropiati tie, sau complet straini, alte evenimente interesante ce ti se intampla (cum a fost si emotionanta intalnire cu capitanul echipei Emerging Springboks), de care aflam pe site-ul nostru, fac sa fim, deocamdata, mai mult ipotetic aproapa de tine. Pe de alta parte sper ca actiuni ale oamenilor de initiativa sa adune o participare donativa mai ampla a noastra, astfel ca APRR sa-si amplifice proiectele ce au fost enuntate initial.
Altfel, astazi dimineata cand imi faceam repriza de gimnastica, cu un acompaniament muzical superb la canalul tv, mezzo, ("dansuri ungare" de Brahms cu Liviu Prunaru la vioara) si inima si gandul imi era ca de obicei la cei dragi si bineinteles la rugby, am zis “gata ii scriu lui George”.
Apropo de muzica, si pentru ca altadata ti-am vorbit de frumustile naturii si altele, mi-ar placea sa aflu ca ai sensibilitatea deschisa pentru lucrurile minunate din jurul tau. Si asta pentru ca ai nevoie mai mult decat orice de bucurie, bucurie pe care trebuie sa stii s-o afli si sa ti-o cultivi, in muzica, in arta in general, in lectura prin care poti sa-ti imbogatesti enorm cugetul si poti chiar cunoaste lumea, cum tot asa si in credinta, ce poate sa-ti aduca pacea in sufletul tau atat de incercat. Intelegi ce vreau sa zic: trebuie sa ai o preocupare serioasa o pasiune care sa-ti contrabalanseze gandurile triste.
Vezi, iti vorbesc firesc, ca unui om normal, care parca n-ar fi apasat de o mare drama. Si asta si pentru ca gandesc ca nu o incapacitate fizica este ce-a mai disperata situatie de viata: clar, se mai poate spera, mai poti trai o bucurie etc. Imagineaza-ti numai incapacitatea mintala, ruperea totala in inconstient si abis sentimental, sa nu mai sti ce e cu tine, sa nu-ti mai cunosti fiul – siuatie intalnita curent in boli ale sistemului nervos.
Deci, oricand putem multumi Bunului Dumnezeu ca alaturi de constienta marilor dureri si tristeti ne-a dat si ragazul sufletesc la bucurie si dragoste.
Iti sugerez acum, si poate din noiembrie cand revin acasa vom vorbi mai mult, ca pe langa preocuparile curente, cu programul obligatoriu de mobilizare, gimnastica respiratorie si alte activitati ce mai bine le stii tu (sau sa nu iei in greutate corporala), trebuie sa te gandesti la o activitate intelectuala constanta. Este o terapie, ai o preocupare, ai de lucru si in plus poti gasi aici bucurii si satisfactii. O activitate serioasa de studiu intr-un domeniu in care te simti atras, interesat, poate sa fie si o limba straina, cu internetul la indemana poti gasi orice documentatie, poti sa-ti completezi studiile, ai putea gandi si la o profesiune etc.
Poate tu, si alti amici, vei zice ca merg prea departe, dar am convingerea ca vointa si ambitia pot realiza minuni, mai este - in situatii limita - credinta in sansa unica. Imi reamintesc ca am vazut un reportaj tv despre operatii pe maduva. De ce sa nu ne asteptam ca peste cativa ani sa apara o chirurgie miraculoasa si la acesta anatomie atat de complicata. Tu trebuie sa fi pregatit si cu speranta in sansa ta.
Apoi, ti-am vorbit odata de puternicele impresii ce le-am trait in aria paraliziei cerebrale, ce afecteaza grav capacitatile motoare dar si intelectuale. Indivizi ce nu puteau face decat o mica flexiune din segmentul cervical traiau sentimentul demnitatii, lucrand cu o tija fixata pe frunte la o masina de tricotat, si bucuria reusitei, cand cu acelasi procedeu darama un popic cu o bila pe care o impingea pe un uluc (ce i-l fixa un ajutor dupa cum cerea sportivul: este vorba de jocul olimpic “bossie”).
Este aici in Portugalia o asociatie a pictorilor fara maini, da ai auzit bine picteaza cu gura si cu piciorul. Pentru sustinerea proprie, dar si pentru programul mult mai amplu al asociatiei, comercializeaza la scara internationala picturile lor prin felicitari, calendare, albume etc. Ramai stupefiat de maestria, frumusetea artistica a cuiva care doar cu o mica miscare a capului face o opera artistica pictand cu gura. Sunt minuni la care dorinta de viata, talentul si ambitia te poate conduce.
Nu stiu daca, in afara de framamntarile si preocuparile legate de prognoze si recuperari, pe care si pe acestea doar le banuiesc, ai avut ragazul sa te gandesti la chestiunile de care ti-am vorbit. M-am mai gandit si la o activitate pe care chiar de acum ai putea sa o faci in folosul rugbyului si care sunt convins ca ti-ar da o motivatie grozava. Este vorba de statisticile campionatelor noastre (poate fi si pentru activitatea internationala) , date atat de necesare pentru evidentele curente, istorie si alte studii ale federatiei. Adica: eficacitatea echipelor, a jucatorilor, clasamente, treaba serioasa, migaloasa si responsabila, ce acum cativa ani ocupa destul de mult timp unui inalt tehnician al federatiei. Cred ca ti-ar aduce o mare satisfactie.
In fine, ti-am mai propus odata comunicarea cu noi, ca o incercare logica si benevola de a iesi din izolarea inerenta situatiei de fapt. In afara de o preocupare benefica pentru tine (de orice “te agati” e un pas in fata), vei onora site-ul, care de fapt este al tau. Iar un simplu salut de la tine, pe care stiu sigur ca il gandesti, ar bucura enorm tot grupul nostru
Te salut calduros, ca si pe cei apropiati tie, si-ti doresc numai bine.
Vasile Constantin-Mao
Altfel, astazi dimineata cand imi faceam repriza de gimnastica, cu un acompaniament muzical superb la canalul tv, mezzo, ("dansuri ungare" de Brahms cu Liviu Prunaru la vioara) si inima si gandul imi era ca de obicei la cei dragi si bineinteles la rugby, am zis “gata ii scriu lui George”.
Apropo de muzica, si pentru ca altadata ti-am vorbit de frumustile naturii si altele, mi-ar placea sa aflu ca ai sensibilitatea deschisa pentru lucrurile minunate din jurul tau. Si asta pentru ca ai nevoie mai mult decat orice de bucurie, bucurie pe care trebuie sa stii s-o afli si sa ti-o cultivi, in muzica, in arta in general, in lectura prin care poti sa-ti imbogatesti enorm cugetul si poti chiar cunoaste lumea, cum tot asa si in credinta, ce poate sa-ti aduca pacea in sufletul tau atat de incercat. Intelegi ce vreau sa zic: trebuie sa ai o preocupare serioasa o pasiune care sa-ti contrabalanseze gandurile triste.
Vezi, iti vorbesc firesc, ca unui om normal, care parca n-ar fi apasat de o mare drama. Si asta si pentru ca gandesc ca nu o incapacitate fizica este ce-a mai disperata situatie de viata: clar, se mai poate spera, mai poti trai o bucurie etc. Imagineaza-ti numai incapacitatea mintala, ruperea totala in inconstient si abis sentimental, sa nu mai sti ce e cu tine, sa nu-ti mai cunosti fiul – siuatie intalnita curent in boli ale sistemului nervos.
Deci, oricand putem multumi Bunului Dumnezeu ca alaturi de constienta marilor dureri si tristeti ne-a dat si ragazul sufletesc la bucurie si dragoste.
Iti sugerez acum, si poate din noiembrie cand revin acasa vom vorbi mai mult, ca pe langa preocuparile curente, cu programul obligatoriu de mobilizare, gimnastica respiratorie si alte activitati ce mai bine le stii tu (sau sa nu iei in greutate corporala), trebuie sa te gandesti la o activitate intelectuala constanta. Este o terapie, ai o preocupare, ai de lucru si in plus poti gasi aici bucurii si satisfactii. O activitate serioasa de studiu intr-un domeniu in care te simti atras, interesat, poate sa fie si o limba straina, cu internetul la indemana poti gasi orice documentatie, poti sa-ti completezi studiile, ai putea gandi si la o profesiune etc.
Poate tu, si alti amici, vei zice ca merg prea departe, dar am convingerea ca vointa si ambitia pot realiza minuni, mai este - in situatii limita - credinta in sansa unica. Imi reamintesc ca am vazut un reportaj tv despre operatii pe maduva. De ce sa nu ne asteptam ca peste cativa ani sa apara o chirurgie miraculoasa si la acesta anatomie atat de complicata. Tu trebuie sa fi pregatit si cu speranta in sansa ta.
Apoi, ti-am vorbit odata de puternicele impresii ce le-am trait in aria paraliziei cerebrale, ce afecteaza grav capacitatile motoare dar si intelectuale. Indivizi ce nu puteau face decat o mica flexiune din segmentul cervical traiau sentimentul demnitatii, lucrand cu o tija fixata pe frunte la o masina de tricotat, si bucuria reusitei, cand cu acelasi procedeu darama un popic cu o bila pe care o impingea pe un uluc (ce i-l fixa un ajutor dupa cum cerea sportivul: este vorba de jocul olimpic “bossie”).
Este aici in Portugalia o asociatie a pictorilor fara maini, da ai auzit bine picteaza cu gura si cu piciorul. Pentru sustinerea proprie, dar si pentru programul mult mai amplu al asociatiei, comercializeaza la scara internationala picturile lor prin felicitari, calendare, albume etc. Ramai stupefiat de maestria, frumusetea artistica a cuiva care doar cu o mica miscare a capului face o opera artistica pictand cu gura. Sunt minuni la care dorinta de viata, talentul si ambitia te poate conduce.
Nu stiu daca, in afara de framamntarile si preocuparile legate de prognoze si recuperari, pe care si pe acestea doar le banuiesc, ai avut ragazul sa te gandesti la chestiunile de care ti-am vorbit. M-am mai gandit si la o activitate pe care chiar de acum ai putea sa o faci in folosul rugbyului si care sunt convins ca ti-ar da o motivatie grozava. Este vorba de statisticile campionatelor noastre (poate fi si pentru activitatea internationala) , date atat de necesare pentru evidentele curente, istorie si alte studii ale federatiei. Adica: eficacitatea echipelor, a jucatorilor, clasamente, treaba serioasa, migaloasa si responsabila, ce acum cativa ani ocupa destul de mult timp unui inalt tehnician al federatiei. Cred ca ti-ar aduce o mare satisfactie.
In fine, ti-am mai propus odata comunicarea cu noi, ca o incercare logica si benevola de a iesi din izolarea inerenta situatiei de fapt. In afara de o preocupare benefica pentru tine (de orice “te agati” e un pas in fata), vei onora site-ul, care de fapt este al tau. Iar un simplu salut de la tine, pe care stiu sigur ca il gandesti, ar bucura enorm tot grupul nostru
Te salut calduros, ca si pe cei apropiati tie, si-ti doresc numai bine.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu