Te salut si, din mai multe motive, te felicit calduros pentru adaugarea-reparatie facuta la acel serial de cinstire a marilor nostri antrenori. Astfel:
- Pentru ca mi s-a parut ca ai sarit ca ars, batandu-te pentru antrenorul tau de suflet, primul tau antrenor, minunatul om Vasile Soporan.
- De asemeni, pentru ca ai dat curs rapid (cum ar trebui sa faca multi a caror viata a fost schimbata radical datorita unui om), la apelul ce l-am facut pentru a completa galeria si tablourile marilor nostri antrenori. Intr-un fel imi ceream si scuze pentru inerentele omisiuni, iar in cazul de fata nici nu putea sa fie vorba de omisiune, si ai sa vezi mai jos de ce.
- Pentru ca ne dai o lectie tuturor de valoarea ce trebuie data primului dascal, acela ce ne-a adus la cunostinta lumea si trairea mirifica a rugbyului. Aceasta imi sustine cu brio afirmatia recenta despre valoarea ce trebuie s-o acordam antrenorilor de copii si juniori. Pe alta pozitie, decat a ta, am considerat un recent amplu reportaj a unui mare jucator roman, in care nu spunea nici-un cuvant de acel moment capital, de acel om care a facut practic posibila ridicarea lui din neant in randul zeilor. Alta data am intrebat tot asa un alt valoros intervievat: “n-ai spus nimic de primul tau antrenor?”. A justificat ca “nu l-a intrebat reporterul” !!!. Categoric, s-ar putea ca fie jucatorii, fie jurnalistii sa nu priceapa cum o vorba, o recunoastere de asemenea natura, recompenseaza o viata de patima si zbucium pentru rugby.
- Iti exprimi cu o oarecare nuanta inciudata, si te inteleg perfect, opinia ca rugbyul are, in afara de performanta sportiva, alte mari valori extrem de importante pentru viata. Vorbind doar de acelea relationate cu sfera morala-afectiva, are generoasa si fecunda influenta in formarea si definirea caracterelor, te umanizeaza prin frumusetea si amplitudinea trairilor in care te atrage, stimuleaza un spirit social amplu si elevat, o ambianta proprie etc.
De tabu-ul cu “performanta sportiva inainte de toate” n-am scapat nici eu, alegand aceasta drept criteriu de baza la selectarea marilor figuri ale antrenoratului romanesc. In ceea ce il priveste pe bunul tau antrenor ai perfecta dreptate: el este, fara nici-o discutie, “mult pretiosul” cu care soarta a fericit multi brasoveni.
Despre acel serial, “antrenorii”, am spus in cateva randuri, este adevarat destul de discret, ca este un subcapitol dintr-o proiectata carte a mea, “odorul meu de suflet” ce n-a putut sa se nasca doar pentru pacatul ca am slavit rugbyul cu tot patosul si adevarul in acelas timp.
Ei bine, in aceasta proiectata carte, Vasile Soporan are un loc aparte in subcapitolul “oamenii din jurul meu”, in care alaturi de Petrica Lungu si altii, il declar “nepretuitul meu model de surprinzatoare pedagogie si dedicatie constanta”.
Intre timp, cunoscand povestea cu splendidul rai rugbystic de la Noua, in care omul de la datoria ce singur si-a asumat-o din dragostea de rugby si de oameni, si care “prin entuziasm incalzeste locul iarna si te scoate din toropeala vara”, cum plasic spunea Laurentiu, VASILE SOPORAN ESTE UNIC, pentru tot ce a facut si face, dar mai ales pentru onoare si onestitate. Cine crede ca exagerez, adaug ca acesta a refuzat, la multe si inalte presiuni, chiar cu zornaitul milioanelor de euro aproape, sa discute macar varianta de a ceda terenul cartierului vilelor de lux. Astfel, situat central in acest admirabil cadru natural si citadin, rugbyul, datorita vointei lui va domina de-a pururi, sper.
Subscriu la afirmatia ta ca expunerea experientei de o viata a bunului si dragului tau dascal ar fi fost bine venita la Academia noastra de rugby. Tot asa cum, daca mai este si timp in program pentru a aduce personalitati din alte sporturi si mai ales individuale, mi se pare anormal sa se trateze tema rugbyului scolar si sa nu-l auzim pe directorul Toca Ioan – LAV, doctor in teologie si profesor de fizica, care, iata, de aproape 20 de ani traieste framantarea si bucuria sportului nostru in aceasta adevarata citadela a rugbyului romanesc.
Asa ca draga amice iti multumesc mult si te asigur ca demnitatea, harul pedagogic si generozitatea pretiosului tau mentor ma inspira la respect continuu.
Vasile Constantin-Mao
- Pentru ca mi s-a parut ca ai sarit ca ars, batandu-te pentru antrenorul tau de suflet, primul tau antrenor, minunatul om Vasile Soporan.
- De asemeni, pentru ca ai dat curs rapid (cum ar trebui sa faca multi a caror viata a fost schimbata radical datorita unui om), la apelul ce l-am facut pentru a completa galeria si tablourile marilor nostri antrenori. Intr-un fel imi ceream si scuze pentru inerentele omisiuni, iar in cazul de fata nici nu putea sa fie vorba de omisiune, si ai sa vezi mai jos de ce.
- Pentru ca ne dai o lectie tuturor de valoarea ce trebuie data primului dascal, acela ce ne-a adus la cunostinta lumea si trairea mirifica a rugbyului. Aceasta imi sustine cu brio afirmatia recenta despre valoarea ce trebuie s-o acordam antrenorilor de copii si juniori. Pe alta pozitie, decat a ta, am considerat un recent amplu reportaj a unui mare jucator roman, in care nu spunea nici-un cuvant de acel moment capital, de acel om care a facut practic posibila ridicarea lui din neant in randul zeilor. Alta data am intrebat tot asa un alt valoros intervievat: “n-ai spus nimic de primul tau antrenor?”. A justificat ca “nu l-a intrebat reporterul” !!!. Categoric, s-ar putea ca fie jucatorii, fie jurnalistii sa nu priceapa cum o vorba, o recunoastere de asemenea natura, recompenseaza o viata de patima si zbucium pentru rugby.
- Iti exprimi cu o oarecare nuanta inciudata, si te inteleg perfect, opinia ca rugbyul are, in afara de performanta sportiva, alte mari valori extrem de importante pentru viata. Vorbind doar de acelea relationate cu sfera morala-afectiva, are generoasa si fecunda influenta in formarea si definirea caracterelor, te umanizeaza prin frumusetea si amplitudinea trairilor in care te atrage, stimuleaza un spirit social amplu si elevat, o ambianta proprie etc.
De tabu-ul cu “performanta sportiva inainte de toate” n-am scapat nici eu, alegand aceasta drept criteriu de baza la selectarea marilor figuri ale antrenoratului romanesc. In ceea ce il priveste pe bunul tau antrenor ai perfecta dreptate: el este, fara nici-o discutie, “mult pretiosul” cu care soarta a fericit multi brasoveni.
Despre acel serial, “antrenorii”, am spus in cateva randuri, este adevarat destul de discret, ca este un subcapitol dintr-o proiectata carte a mea, “odorul meu de suflet” ce n-a putut sa se nasca doar pentru pacatul ca am slavit rugbyul cu tot patosul si adevarul in acelas timp.
Ei bine, in aceasta proiectata carte, Vasile Soporan are un loc aparte in subcapitolul “oamenii din jurul meu”, in care alaturi de Petrica Lungu si altii, il declar “nepretuitul meu model de surprinzatoare pedagogie si dedicatie constanta”.
Intre timp, cunoscand povestea cu splendidul rai rugbystic de la Noua, in care omul de la datoria ce singur si-a asumat-o din dragostea de rugby si de oameni, si care “prin entuziasm incalzeste locul iarna si te scoate din toropeala vara”, cum plasic spunea Laurentiu, VASILE SOPORAN ESTE UNIC, pentru tot ce a facut si face, dar mai ales pentru onoare si onestitate. Cine crede ca exagerez, adaug ca acesta a refuzat, la multe si inalte presiuni, chiar cu zornaitul milioanelor de euro aproape, sa discute macar varianta de a ceda terenul cartierului vilelor de lux. Astfel, situat central in acest admirabil cadru natural si citadin, rugbyul, datorita vointei lui va domina de-a pururi, sper.
Subscriu la afirmatia ta ca expunerea experientei de o viata a bunului si dragului tau dascal ar fi fost bine venita la Academia noastra de rugby. Tot asa cum, daca mai este si timp in program pentru a aduce personalitati din alte sporturi si mai ales individuale, mi se pare anormal sa se trateze tema rugbyului scolar si sa nu-l auzim pe directorul Toca Ioan – LAV, doctor in teologie si profesor de fizica, care, iata, de aproape 20 de ani traieste framantarea si bucuria sportului nostru in aceasta adevarata citadela a rugbyului romanesc.
Asa ca draga amice iti multumesc mult si te asigur ca demnitatea, harul pedagogic si generozitatea pretiosului tau mentor ma inspira la respect continuu.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu