luni, 11 iunie 2007

VICTORIE!

Victoriile, in afara de substratul calitatii umane si sportive ce-l evidentiaza si recompensa unor mari investitii (morale, metodologice si materiale) ce se fac cu pregatirea si tot ambientul acesteia, sunt de mai multe feluri: mare sau magnifica, frumoasa sau starlucitoare, extraordinara, surprinzatoare etc. etc.

Victoria noastra cu Italia (indiferent ce) este fara indoiala o victorie pretioasa si este asa pentru ca este o victorie de moral pentru toata lumea legata la pulsul rugbyului nostru.
- Pretioasa, si mai mult, pentru ca vine (sa nu uitam) dupa o ratare care lasase un gust amar, ce sadea din nou deceptie in suflete.
- Pretioasa pentru ca este urmata imediat de posibilitatea reconfirmarii, prin jocul cu Namibia (personal l-as fi preferat cu Georgia!).
- Pretioasa pentru ca precede marea campanie de pregatire si reprezentare la expozitia mondiala a rugbyului.
- Pretioasa, ca de altfel tot turneul IRB Nations Cup, pentru ca arata realist si complex punctele forte si slabe la aceasta ora a reprezentantilor nostri, pe care sarguinta, perspicacitatea si patriotismul poate sa le duca la implinirea si satisfactia dorita.
- Pretioasa pentru exuberanta in bucurie a celor ce au sustinut, direct sau indirect, reprezentantii nostri in efort, mai ales ca partidei nu i-a lipsit nici nota de dramatism (0-5 initial).
- Pretioasa daca o traim constient si o valorificam la maxim.

FELICITARI ! tuturor victoriosilor pretiosi de ieri.

Asteptam confirmarea acestei victorii, pretioase, in jocul cu Namibia la care am ramas indatorati de la prima si ultima intalnire cand am jucat si fructificat doar o repriza (32-0), lasandu-le, de ne inteles, satisfactia si mini-victoria in ultima parte a jocului (5-7).
Chiar daca namibienii par a fi mai accesibili decat vecinii lor ar fi excelent daca odata pentru toteauna echipa noastra ar manifesta spiritul si dedicatia printr-o mare presiune, ofensiva si defensiva. Am semnalat cu un an si jumatate in urma lipsa de organizare si promptitudinea in aparare dupa vizionarea unui joc cu o echipa mai slaba, dar care ne-a jucat destul. Pe langa faptul ca apararea, dintr-un punct de vedere, se lucreaza mai usor decat atacul, pentru marile avantaje cu orice echipa dar mai ales cu echipele mari (vezi si Emerging Sprinbooks) este singura sansa de a dezechilibra un bun atac sau de a mai impiedica cat de cat uraganul, de a mai limita socul distrugator. Sunt surprins si nu pot sa-mi explic de ce, de atata timp, nu am facut progrese la acest capitol.

Urez din toata inima mult succes tuturor pentru partea finala a turneului.

Vasile Constantin-Mao

Niciun comentariu: