vineri, 8 iunie 2007

Dragi amici,

Cu toate ca aveam pregatita ultima secventa din serialul “antrenorii” cu care v-am retinut atentia in ultimul timp, am revazut un material dat pe acest site la 24.02.2007, despre pregatirea la contacte si placaje. Gasesc ca suprapus pe impresiile proaspete, si nu tocmai avantajoase noua, de la recenta inclestare cu un stil de instruire avansat, respectivul material poate va destepta mai multa consideratie. Ca de altfel la mai toate temele ce le-am abordat pe acest site (pe care, vrand-nevrand, le-ati primit si care poate in folosul rugbyului nostru ar fi meritat o dezbatere lamuritoare stiind cata experienta, maturitate si dedicatie rugbystica este adunata in pretiosul nostru grup_rugby_stiri) astept interventia d-stra. Mai ales ca este vorba si de un aspect al metodologiei de instruire, important pentru intreaga noastra activitate rugbystica, iar din cate am observat protectia la contacte chiar la antrenamentele internationalilor nostri este element de baza..
Astept, chiar va implor sa interveniti, pro sau contra, oricum benefic pentru o tema ce ne doare, si la propriu si la figurat.
Iata materialul, redat exect cum l-am publicat.

:::::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: :::::
Despre un aspect al pregatirii specializate
Pista de cauciucuri si materialele protectoare la contacte
Recent, un amic mi-a povestit impresiile dupa o vizita in Africa de Sud, unde a avut ocazia sa asiste la antrenamentele unei echipe de rugby. A fost puternic impresionat de lumea multa si viata sociala ce se desfasura la stadion pe langa antrenament. Familii intregi, persoane de toate varstele si categoriile, aveau pe langa antrenamentul echipei de rugby clipa de ragaz si deconectare cotidiana.
Apoi, pe langa alte detalii din desfasurarea antrenamentului, a fost impresionat de lucrul ce jucatorii l-au facut la pista de cauciucuri (!).
Amintesc mai tinerilor in rugby ca prin anii ´60-´70 aproape toate terenurile noastre de rugby aveau montate si o asemenea pista. Bine dozata rezistenta acestora, dupa calitatea si marimea pneurilor, numarul si imbinarea acestora, pista constituia un bun si stimulant mijloc de a-ti experimenta forta si decizia la contacte. Am apucat sa lucrez la acest gen de pista, ce combinat cu receptia si pasarea balonului pe contact producea o buna solicitare a jucatorilor. Apoi, cu toate ca nu necesita cine stie ce investitie (pneurile fiind uzate), usor, usor s-au desafectat de peste tot. Iata insa ca in lume se mai folosesc mijloace “arhaice” dar care actioneaza la un obiectiv important: rezistenta si decizia jucatorilor in contacte.
Intre timp au aparut alte materiale moderne de antrenament cum ar fi si sacii si costumele protectoare de placaj, precum si scuturile de contact. Consider bine venita utilizarea acestora, mai ales pentru o variatie a mijloacelor de exercitare, pentru capacitarea tinerilor la decizia in contacte sau chiar la o grupa performanta pentru protectia jucatorilor la un antrenament tactic inainte de joc. Dar substituirea in mare parte a antrenamentului de placaje si contacte la adversar real, prin utilizarea acestui material ce atenueaza impactul, constituie un mare prejudiciu, fie la tehnica de executie, fie la insasi otelirea fizica si psihica in acest efort, atat de important pentru atac cum si pentru aparare.
Spre exemplu exersarea placajului la sacii respectivi nu are nimic din executia tehnica propriu zisa, unde atacantul la oricare procedeu (fata, spate sau lateral) este in miscare, determinandu- i aparatorului cu totul alta structura a procedeului (de marcaj si la placajul propriu zis). Merg mai departe si afirm ca este chiar o greseala sa lucrezi excesiv si sa zici ca inveti sau perfectionezi placajul prin exercitii la saci.
Am vazut o grupa de 22-24 juniori lucrand cu doi saci si patru scuturi. In timp ce un jucator executa un placaj si doua contacte ceilalti asezati in doua siruri asteptau sa le vina randul (fiecare avea zece coechipeieri in fata). Ma gandeam ca fara acel "ajutor", sa zicem modernizat, jucatori in formatie de perechi in acelas timp, in care le venea randul sa faca o data parcursul tehnic respectiv, ar fi facut 5-6 placaje si 8-10 contacte. Castigul, si de densitate al lucrului si de realitatea situatiei, e usor de constatat unde era.
Si apoi, este o lege a perfectionarii tehnicii sportive, pe care n-o poate schimba nimic vreodata si anume “exercitarea in conditii cat mai apropiate jocului este sfanta”. Ne mai miram apoi de ratarile puerile de placaje sau de fragilitatea contactelor observata adeseori la urmasii "marilor zimbrii” ce disperau altadata adversarii cu placajele lor naucitoare si ii demolau la gramezi ordonate.
:::::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: ::::::::: :::::

Pe curand si va salut calduros

Vasile Constantin-Mao

Niciun comentariu: