Iata ca, bine venit, apare un plan stategic* de formare si pregatire a tehnicienilor în rugbyul nostru. Salut cu tot entuziasmul aceasta actiune si, având în vedere criza grava de antrenori si instructori, sper demararea ei practica imediata.
In acest program de formare a educatorilor un reper mi-a creiat, însa, o reala nedumerire si presupun ca nu este decât o eroare de dactilografie. Este vorba de specificarea. „Cursul (pentru educatori) va avea o durata de 6 ore si va contine atât lectii teoretice, cât si lectii practice.” Deci, un total de 3 lectii: 2 practice si una teoretica sau invers!
Daca, sa zicem, pentru o parte dintre posibilii solicitanti, profesorii de educatie fizica (ma îndoiesc ca se vor bate acestia sa devina educatori de rugby), cele 6 ore ar fi suficiente sa-i introduca în specificitatea problematicii jocului nostru, la ceilalti (jucatori si fosti jucatori, alte persoane) timpul rezervat instruirii, oricât de informala ar fi aceasta, îl consider atât de redus ca nici nu înteleg cam ce se vrea. Si asta pentru ca:
- Numai introducerea în vasta problematica a particularitatilor psiho-fizice a grupurilor la care educatorii pot activa (de la 6-7 ani pâna la 15 ani) si pe care trebuie sa le si înteleaga în dinamica activitatii, necesita o tratare riguroasa si un timp mult mai mare de studiu
- Apoi, cerintele organizatorice si pedagogice, diferit tratate pentru fiecare din cele 3-4 categorii distincte de vârsta la care acestia se vor adresa, sunt chestiuni fundamentale pentru activitate.
- Particularitatile procesului de initiere sportiva ridica cu pregnanta necesitatea de înarmare didactica a educatorilor cu mijloace de manifestare profesionala adecvata. Or aceasta ar însemna, nu sa faca ce mai stiu si ei de prin activitatea lor ci sa dispuna de metode, de mijloace si exercitii adecvate pentru fiecare categorie de practicanti.
- Educatorii trebuie sa dispuna de elemente de actionare psiho-sociala, decisive la impactul asupra profesorilor dintr-o scoala si a micutilor ce vrem sa-i atragem la cunoasterea rugbyului.
- Alte notiuni: despre cerintele selectiei sportive, ale igienei antrenamentului sportiv, reguli de colaborare cu alti factori sociali: familia, scoala etc.
Iata pentru ce consider, daca nu este vorba doar de o greseala de dactilografiere, drept infim acel timp specificat pentru instruirea unui viitor specialist, ce va opera la un nivel de vârsta în care lideranta etica si pedagogica a educatorului trebuie sa fie un magnet irezistibil în atragerea copiilor si la cucerirea sustinerii adultilor (parinti si profesori). Si asta se face si prin profilul psiho-fizic al educatorului si dexteritatea comunicarii, dar mai ales convingând, prin tot ce face, de educatia impecabila ce o desfasoara în grup. De asemeni acesta, educatorul, se poate impune si prin reponsabilitatea si griga fata de integritatea micutilor rugbysti pe care trebuie sa stie sa o asigure, stimulându-le în acelasi timp curajul, mai cu seama, prin stiinta aplicarii mijloacelor specifice unui joc de contact.
Am tinut cont si de faptul ca probabil formatorii de educatori vor avea la dispozitie o seama de structurari a tematicii respective cum si recomandari de materiale bibliografice pentru studiul individual al candidatilor.
Consider, instituirea unei clase noi profesionale, cea a educatorilor de rugby, o ocazie excelenta de initierea unei emancipari profunde a întregii noastre structuri antrenorale. Pentru aceasta îmi închipui ca recomandarile corpului tehnic federal sunt ferme si în privinta cerintelor de profil psiho-social al candidatilor, a aspiratiilor si pregatirii acestora, conditii pentru noi valente profesionale.
De asemeni, prin monitorizarea instruirii si a activitatii practice a educatorilor, prin continuarea instruirii de specialitate si informarea de la distanta (prin internet), cu implicarea celei mai atente si avizate capacitati metodologioce de care rugbyul nostru dispune (tehnicieni si comisii federale, comitete regionale), putem spera în premize reale de modernizare a instruirii de baza într-un viitor apropiat.
Vasile Constantin-Mao
PS.
1. plan strategic* : propun, ca în orice strategie adevarata, sa se jaloneze activitatea pe repere certe: numar de tehnicieni/educator i (pe cluburi, pe regiuni, total); termene/etape de desfasurare a procesului de formare; responsabilitati; evaluari; (în acest sens consider necesara pregatirea si responsabilizarea cluburilor/sectiilo r ca într-o perioada de un an sa identifice si pregateasca 3-4 educatori de rugby).
2. Sper ca adeziunea antrenorilor la aceasta actiune sa fie la nivelul importantei ei, iar participarea la acest stagiu sa fie numeroasa (4 promotii ale academiei !) si nu prea afectata de diferite actiuni de instruire (tabere, cantonamente sau turnee) si de alte obligatii familiale.
3. Revin cu declaratia de disponibilitate în a ajuta actiunea, daca se considera necesar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu