Lui Mihai Bucos si tuturor vrednicilor nostri internationali
1. Draga Mihai, când am facut prezentarea „stralucitoarelor victorii asupra reprezentativei franceze” am precizat:
„În continuare reamintesc câteva momente de mare glorie si eroii acestora. Am ales, pentru ampla lor semnificatie, jocurile din anii 1960, 1980 si 1990. Asta nu înseamna ca celelalte victorii n-au avut si nu au aceeasi încarcatura emotionala, iar pentru rugbyul românesc aceeasi mareata stralucire.”
Si am mai spus (parca presimtind ca vei interveni cu expunerea acelei formidabile trairi în numele rugbyului românesc):
„În introducerea acestui capitol si în tot elogiul meu de fata, fac adesea referire la atribute morale precum abnegatia, spiritul de sacrificiu, patriotismul ºi daruirea pentru culorile patriei si nu întâmplator, ci pentru ca bravii nostri rugbysti credeau si luptau cu toata fiinta animati de aceste virtuti etice . . .”
2. Prezentarea ce o faci victoriei din 1976/15-12 si la care ai fost „acolo”, ca la atâtea alte frumoase victorii românesti, cu sufletul, cu sudoarea si marele tau talent, o consider extraordinara.
Si o consider extaordinara pentru ca ai marcat atât de sugestiv momentul când la 0-12, echipa, voi vrednicii barbati v-ati adunat în butul calcat de adversar si rascoliti de orgolii ati îngenunchiat în timpul care mai ramasese o mare echipa, înscriind în palmares o pagina de stralucitoare glorie.
Da, pentru dramatismul acelei dispute, pentru faptul ca desi condusi detasat de o grozava echipa a Frantei ati reusit victoria gratie unei superbe recuperari psihice - generata doar de imense potentialitati morale, victoria din 1976 are un amplu semnificat de mare glorie umana si sportiva.
Reamintesc splendida noastra echipa de atunci:
| 1.C.Dinu, 2. M.Ortelecan, 3. I.Bacioiu, 4. Gh.Daraban, 5. M.Ionescu, 6. Fl.Murariu, 7. E. Stoica, 8. I.Pintea, 9. M.Paraschiv, 10. D.Alexandru, 11. P.Motrescu, 12. Gh.Varga, 13. Gh.Nica, 14. P.Ianusevici, 15. M.Bucos, 16 (3). V.Ungureanu. |
Antrenori: Dumitru Ionescu si Alexandru Paloseanu
Personal îti multumesc pentru splendida relatare a acelei victorii marete, de care s-a vorbit destul de putin (de altfel ca si de altele) de parca stralucirea si eroii acestora incomodau, si nici n-a fost folosita ca imbold la întarirea rugbyului ce o obtinuse, la largirea bazei acestuia.
Iti multumesc pentru emotia simtita la reamintirea unei imense bucurii traita cu 30 de ani în urma, când în tribuna participam înfocat, alaturi de tinerii mei sportivi si de atâta lume entuziasta, la splendida manifestarea a spiritului nostru de echipa, la acea frumoasa victorie.
BRAVO! BRAVO VOUA TUTUROR EROI AI RUGBYULUI NOSTRU.
Vasile Constantin-Mao
PS. Mihai, scuza-mi întrebarea, eventual rascolirea indignarii, dar o gasesc oportuna:
A îndraznit careva vreo data sa-ti împiedice participarea la un banchet al reprezentativei pe care tu cu atâta dedicatie ai slujit-o?
Daca asa ar fi, nu am cuvinte la infamia gestului, care loveste de fapt în ce are mai pretios rugbyul românesc, si nu m-ar mai mira nimic din ce se întâmpla în lumea nostra astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu