JUCATORI POLIVALENTI
Este o practica curenta de formare polivalenta a jucatorilor cu disponibilitati motrice si tehnice deosebite. Exista chiar posturi apropiate ca exigente tehnice, de dezvoltare fizica si calitati motoare, precum: uvertura-fundas, stâlp-tragator, închizător-linia 2ª etc.
Când însa folosirea jucatorilor pe alte posturi decât cele obisnuite se petrece într-un joc international important al echipei nationale, responsabilitatile depasesc, ca sa zic asa, firescul.
În rugbyul mondial nenumarate sunt exemplele de astfel de jucatori polivalenti precum Jean Prat în anii 50, care a jucat de la linia 3ª în toate posturile liniilor dinapoi sau Cristophe Lamaison, uvertura-erou al semifinalei Franta-Noua Zeelandă (CM-1999) care a jucat toate posturile liniilor dinapoi, mai putin aripa.
În rugbyul nostru exemplele sunt destul de frecvente si în cele mai multe situatii acestea au intervenit ca solutii de moment la anumite indisponibilitati. Când randamentul realizat de jucatorul ce a suplinit pe un alt post a fost magistral, se întelege dimensiunea performantei, individuale si de echipa.
Am putea începe enumerarea cu un adevarat performer al rugbyului românesc, astfel:
q Gheorghe Pârcalabescu (1920-2004), international al rugbyului nostru cu cea mai lunga cariera, peste 20 de ani (debutul la jocul România-Italia: 3-0/1940 si retragerea la jocul Cehoslovacia- România: 3-13/1960) si 17 selectii în jocuri-test, jucator specializat stâlp. A jucat stâlp la echipa nationala, iar într-un joc cu Franta a jucat chiar linia 3ª- flanker; surpriza si adevarata performanta este însa aparitia acestui mare jucator pe postul uvertura (Cehoslovacia- România, 11-12/1957, sau uneori la echipa sa de club, Rapid). L-a ajutat la aceasta polivalenta manifestata si în jocurile internationale, excelenta cunoastere a jocului, cum si o constitutie fizica exceptionala, dar si o abilitate corespunzatoare la jocul cu piciorul.
Continuam cu remarcarea polivalentei a urmatorilor internationali:
q Puiu Dragomirescu (n.1938), international cu 33 selectii în echipa nationala, specializat centru, care însa a jucat în doua jocuri epocale cu Franta pe alte posturi: aripa de treisferturi la jocul-test din 1963 (6-6), când a marcat si un drobgol; apoi, mai spectaculos a joacat uvertura la victoria asupra aceluiasi adversar din 1968 (15-14), când marca si un eseu;
q Paul Ciobanelu (n.1937), international cu 30 selectii în echipa nationala: jumatate din cariera a jucat aripa de treisferturi chiar la jocurile mari cu Franta (5-5/1961, 3-0/1962 si 6-6/1963), iar în ultima parte a activitatii linia 3ª - flanker, valoare confirmata si de victoria asupra aceluiasi adversar, Franta (15-14/1968) .
Fara îndoiala, performanta cea mai marcanta, categoric fenomenala în domeniul polivalentei, este obtinuta de modestul (si nemeritat uitatul) Alexandru Ionescu. Ascultati aici povestea unui adevarat miracol rugbystic:
q Alexandru Ionescu/Bizonul (n. 1937) este jucator la Steaua în perioada 1959-1969; dotat cu o robustete deosebita si o îndemânare motrice iesita din comun, aduna 3 titluri de campioni nationali si 24 de selectii în echipa reprezentativa. Cu o dezvoltare fizica optima si specializat pentru linia 1ª, Al. Ionescu apare în jocuri internationale (si chiar în cele cu Franta) pe posturi total diferite, astfel:
- tragator: în jocurile cu Franta din anii 1962/3-0 şi 1964/6-9;
- stâlp stânga: în jocul cu Franta din anul 1963/6-6;
- demi de mele: fara îndoiala cea mai spectaculoasa aparitie a acestui jucator în jocurile cu Franta a fost chiar la debutul din anul 1961/5-5, când a jucat în acest dificil post; tot în echipa nationala mai jucase demi de mele în meciul cu RFG în anul 1958/9-0;
- flanker: la jocul cu Cehoslovacia din anul 1958/11-0 si-a dovedit capacitatea pe acest post. Dar sa vedeti polivalenta lui nu se opreste aici pentru ca au intervenit si alte aparitii tot atât de diverse ca exigente tehnico-tactice, astfel:
- închizator la gramada: joaca în nu mai putin de 5 jocuri-test;
- aripa de treisferturi: în anul 1960 joaca în doua jocuri pe acest post atât de diferit de specialitatea sa de baza (cu RDG: 5-0 si Cehoslovacia: 13-3).
Demn de retinut este diversitatea enorma a dezvoltarii fizice si dexteritatii motrice solicitate de posturile respective si care la data aceea conta foarte mult, cum si concurenta cu rugbysti de mare clasa ce jucau atunci pe aceste posturi.
În concluzie prestatiile recordmanului nostru pe cele 6 (sase) posturi cheie este fara îndoiala un record absolut si cu siguranta si mondial, ca sa nu mai vorbim de nivelul la care le-a jucat, cum si valoarea rezultatelor.
Pe numar de selectii performanta “bizonului” arata astfel: stâlp: 8; tragator: 6; închizator: 4; flanker: 2; demi de mele: 2; aripa: 2.
Performanta uluitoare a lui Al.Ionescu nu se opreste însa aici, pentru ca dexteritatea si capacitatea lui extraordinara (ideale pentru tipul înaintasului modern) îl duceau de multe ori în faza de fructificare a echipei, în dreptul lui fiind trecute numeroase eseuri ale reprezentativei noastre.
Cu siguranta ca aceasta lista ar putea fi continuata cu aparitii care mai de care mai imprevizibile, dar, trebuie sa recunoastem, pe Alexandru Ionescu greu ar putea sa-l concureze careva, cum si ca aceasta polivalenta revelata demonstreaza în fond marele talent si disponibilitatile tinerilor nostri pentru jocul de rugby.
* * *
Va urma:
Jucatori români performeri în campionate diferite
Jucatori români în selectionate internationale si în clasamente mondiale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu