Mesajul tau m-a tulburat enorm. Si asta pentru ca, cu toate ca noi ne-am mai întâlnit si am comunicat divers, nu banuiam ca discutarea unor probleme ale rugbyului nostru pe stiri_rugby@ yahoogroups. com, chiar asa într-o nota critica, putea sa te afecteze cât de cât. Si, dupa mine cinstit îti spun, hain ar trebui sa fie cineva la suflet care la necazurile si preocuparile tale sa mai adauge o cât de mica indispozitie.
Daca însa apelul respectiv ti-a fost sugerat de cineva interesat în a stopa valul de critici care acompaniaza de ceva timp activitatea frr (adica s-a folosit de tine), atunci, dupa parerea mea, infamia depaseste orice limita. Imi trece prin minte aceasta ultima varianta si pentru ca la recenta Adunare Generala a frr cineva a intervenit iritat asupra ocuparii cu problemele rugbyului a site-ului, initial creiat pentru ca lumea acestuia sa te acompanieze de aproape. Culmea, acea interventie era facuta de o persoana despre care eu nu stiu sa fi intervenit cu un cuvânt pe site si banuiesc ca nu daduse ghes nici la o alta participare omenesca. Dar, uite asa, fusese pus si gata! Pai, nu este culmea impertinentei? .
Infamie? Da, infamie, cum tot infamie a fost si refuzul de a acorda gazduire la sediul frr pentru adunarea aprr de anul trecut (reamintesc motivul invocat: cineva criticase vehement stagiul montan al nationalei înainte de CM – critici ce s-au dovedit mai mult decât pertinente).
Personal am intervenit cu problemele rugbyului pe acest site considerându- te un om definitiv al rugbyului, mai autentic decât oricare si ca esti interesat de problematica acestuia. Ma surprinde ca doctorul, care stie mult mai bine decât mine niste chestiuni legate de psihologie, a reactionat cum a reactionat. Pacat.
Stiu, actionez obsedant si nefiresc pentru comportamentul impersonal generalizat si împacat cu realitatea, oricare ar fi aceasta. Ma adresez tuturor oamenilor rugbyului nostru si în special actualilor fedarali care sunt primii ce ar putea salva ceva din degringolada prelungita a rugbyului nostru. Nota de neîntelegere din partea acestora, atitudinea de desconsiderare a tot ce vine din afara sistemului si infatuarea ce le deconspira interventia doar interesata în treburile rugbyului si apartenenta subtire la educatia, la principiile generoase ale acestuia, au dus la o izolare a dumnealor. In aceasta situatie mi se pare nepotrivit sa beneficieze din partea celor ce traiesc sau simt onest acest joc, chiar si un minim regret pentru criticile cu care sunt tratati.
Uite, spre exemplu: Reprezentantii cluburilor la recenta Ad. Gen. a frr au validat cu ochii închisi rezultatele obtinute în anul trecut. Nici-o curiozitate nu i-a încercat: - nici la cheltuirea milioanelor de euro (au acceptat cifrele ce la repezeala le erau citite); - nici cât câstiga un tehnic federal (salariu mare, diurne, bonificatii) , fara ca acesta sa fie framântat de vre o responsabilitate; - nici cât au câtigat din contractele cu federatia unii suspusi, sau cât vor câstiga din cele cu casa olimpica altii; - nici macar cine si ce responsabilitati au avut la numeroasele ratari. Nimic, doar au ridicat mâna, transformând un act profund rational si de maxima competenta într-un act mecanic. A fost si mai usor, de altfel, iar federalii si-au frecat mînile ca toti reprezentantii rugbyului sunt de acord cu erorile lor.
Ipotetic, se astepta, si în baza unor analize si concluzii riguroase dupa CM (cum stim ca s-a întâmplat în toate federatiile serioase ale lumii; s-ar putea zice: „nu e si cazul nostru”), sa se purceada la o dezbatere ampla si operativa în initierea unui proces de reconstructie si revitalizare. Nimic: procedura de mai sus s-a repetat, forumul aprobând tot printr-un gest mecanic, ca simpla multiplicare (la opt) a directorilor tehnici regionali (fara reglementari de sustinere si dotari adecvate, fara parteneriate la MEC sau alte organisme, fara metodologie de aplicare, fara interesarea si stimularea cluburilor etc.) poate constitui maximum de ce se putea aplica în anul acesta pentru a rezolva ceva din marile probleme ale rugbyului nostru. Pe de alta parte nu mira nici faptul ca au disparut din activitatea lor specifica, partial sau total, si directorii federali de dezvoltare (folositi anii trecuti ca solutii salvatoare), implicati acum în atributii manageriale pe lânga reprezentative! Este si asta dovada seriozitatii de cum se trateaza problema dezvoltarii rugbyului nostru.
Apoi, tot o josnicie a fost si aranjarea (cum si permiterea manifestarii în adunare - drept „glasul lumii oneste a rugbyului”!) a unor „galagiosi” pentru interventiile critice ce puteau aparea la acelasi for, gasiti, culmea, chiar în persoanele cu care rugbyul nostru asociaza cea mai negra si rusinoasa pagina din palmaresul aproape secular al acestuia (0-134 cu Anglia/2000) !!! Si aceasta este, alaturi de multe altele, tot incredibila „evolutie” atinsa în rugbyul nostru.
Apoi, nu înteleg de ce se considera ca se „da în federatie” daca se arata niste neputinte în orientarea rugbyul nostru spre o oarecare revigorare, niste adevaruri evidente pentru toata lumea? Dupa mine, se face doar un apel democratic la bun simt, la onestitate, la competenta si responsabilitate, la un spirit novator concret în aplicarea unor programe ferme si încurajatoare pentru viitorul sportului pe care îl iubim. A accentuat tonul interventiilor critice si lipsa totala de reactie, de receptie, lipsa unui companierism rugbystic cu care federalii nu sunt deprinsi. Am mai spus, prin aroganta chiar în relatie cu lumea activa (antrenori, conducatori, jucatori) au transformat relatia de mare armonie, de fratie rugbystica pe care trebuia sa o propage, într-una de subordonare si lipsa de solicitudine.
Loviturile sunt de fapt din partea celor care de 7-8 ani tot promit, si se fac ca fac, în timp ce rugbyul nostru se afunda tot mai mult în slabiciuni. Iata, dau numai câteva repere alarmante:
- se cheltuiesc anual aproximativ 2,5 miloane euro (?!)
- în clasamentul IRB România a ajuns pe locul 17, cu directie clara de coborâre;
- am ajuns la 11 echipe de juniori U19, cu ultimile 5 la mare distanta (în genul: Metrorex-LPS Constanta: 147-0)
- daca un club solicita un antrenor conducatorii federali ridica din umeri, si asta dupa 3,5 ani de activitate a academiei. (si lista ar putea continua cu multe, foarte multe repere tot asa de îngrijoratoare) .
Oricare din elementele de mare criza de mai sus putea fi evitat, bine înteles, cu o dibacie a relatiilor, cu implementare ferma a unor programe temeinic elaborate, dar mai ales cu maxima responsabilitate. Si cu toate astea federalii au colorat si cele mai negre momente din activitate, la recenta Ad. Gen., reiesind ca totul este OK; chiar si participarea la CM /2007, cu victoria obtinuta (într-un mod jenant) la Portugalia , au scos-o cu obiectivul îndeplinit (contând ca lumea uita ca - pe lânga acest ultim obiectiv - obiectivul de competitie a fost: locul 3 în serie si calificarea directa la editia viitoare !).
Zau George, ce se poate crede despre cineva care îmi recomanda sa fiu linistit si sa-mi vad cuminte de pensia mea?
Stiu ca esti la curent cu tot ce se întâmpla în rugbyul nostru; atunci crezi ca este corect sa ne facem ca este bine? Crezi ca este o atitudine corecta ca federalii nostri sa nu dea nici o explicatie, nici o informare la actiuni si evenimente ratate, mari cheltuitoare financiare si cu destula amaraciune în rândul iubitorilor de rugby?
Si de ce initiativele si propunerile facute pe diferite cai, nu numai pe acest site, sunt total respinse, fara a se contrapune alte initiative si alternative viabile?
Sa stii, tu si toti ceilalti, consider ca îmi servesc o pasiune la fel cum mi-am facut viata întreaga si profesiunea (adica onest si corect, cu o mare râvna si încrâncenare, atragându-mi multe si bune rezultate în promovarea si organizarea rugbyului în mediul scolar, dar si satisfactia lansarii în performanta rugbystica a peste 90 jucatori internationali de juniori si 35 internationali A). Nu sunt linistit ca cele doua mari si excelente grupari (LAV si Metrorex) în care eu cu zbucium si mari eforturi am implantat rugbyului (si tinute acum în fruntea ierahiei jevenil de directori rari si tehnicieni inimosi, ce nu-mi sunt straini) se zbat în grave impedimente de instruire si sunt tratate de conducerea frr cu aceiasi indiferenta de care am mai vorbit.
Cu ce drept priveaza federalii rugbyul românesc de solutii regenaratoare si de proiecte ce, obligatoriu, ar fi trebuit initiate de acum 8-10 ani? Astfel:
- Restructurarea organizatorica si functionala a cluburilor la exigentele rugbyului actual;
- Activitatea de copii si juniori - obiectiv prioritar al frr;
- Largirea si perfectionarea corspunzatoare a corpului de tehnicieni.
Si rog sa se retina, nu doar enunt programele respective, ci le dau si solutiile si pârghiile de aplicarea lor în practica, care, bine înteles, ar putea fi îmbunatatite si adaptate, dar neaparat si urgent instituite.
Câte odata ma si gândesc, cu oarecare groaza, ce minte diabolica a adunat atâtea neputinte la un loc, si de ce sa pedepseasca astfel rugbyul ce i-a dat aceluia atâtea împliniri!!!
Când însa prejudiciul din cauza capriciilor si a rigiditatii priveste chiar gloriosul nostru palmares, construit si aparat cu atâta dedicatie si sudoare de înaintasi, orice comentariu este de prisos. Ma refer la mai recentele grave erori, precum:
- diminuarea capacitatii reprezentativei de CM prin ne acceptarea integrarii în lot a celui mai valoros si experimentat jucator în activitate (Petre Mitu);
- erorea grava de a anunta înaintea ultimului stagiu de pregatire ca „dupa CM se va renunta total la jucatorii care activeaza în Franta”, motiv ce a accentuat frictiunile din grup, exacerbate si de pregatirea stupida din Pirinei (sustinuta si girata si aceasta de iscusinta conducatorilor) ;
- înfrângerile extrem de paguboase la Rusia si Georgia, post CM, ar fi putut fi evitate cu 5-6 jucatori din vechea generatie. Potentialul reprezentativei ar fi fost la adevarata valoare a rugbyului românesc, iar noua generatie de internationali s-ar fi format în alta stare psihologica (pentru adevaratii specialisti acest lucru este esential).
Cum si cine va plati pentru acest grav prejudiciu national?
In sfârsit, Draga George, acum vreo câteva zile pe acest site un domn îsi facea „mea culpa” pentru o neîntelegere a cuiva la o afirmatie. Ma gândeam, si cu un exercitiu de viata în afara spatiului nostru, ca recunoasterea unei erori, a unei gafe sau chiar a unei neatentii, voite sau nevoite, este un semn de educatie, dar si de respect fata de cei din jur (nu este cazul si în frr). De aceia cu toata prietenia, cu toata dragostea îmi fac mea culpa, chiar daca te-am amarât cu interventiile mele, sau ca,nici macar acum, la ultima interventie de acest pe site al tau, n-am scapat prilejul sa spun ce am de spus.
Sigur saptamâna viitoare ne vom vedea. Sper sa te reîntâlnesc tot asa de puternic cum te stiu si te vrem toti.
Vasile Constantin-Mao
PS. Draga Mihai, cu siguranta voi fi împreuna cu George alaturi de exemplarul tau efort în maratonul caritabil de luna acesta.
