Nu vreau sa scap prilejul oferit lumii noastre de George prin imensa, exemplara si brava lui atitudine de luptator, si voi aduce în discutie câteva elemente legate de tragica si mult complicata lui situatie. Fac acest demers chiar daca este extrem de delicat, prin faptul ca se refera la aspecte din intimitatea lui George, dar si pentru ca fac apel la un act absolut voluntar al fiecaruia, de as regla disponibilitatile afective si materiale pentru un gest caritabil. Mi-a dat ghes la aceasta o fraza din mesajul tau Mihai, în care sunt sigur ca ai crezut si ce ai spus a fost cu toata convingerea: „Nu uita ca daca ai vreodată nevoie de ceva , orice , cat de mic din toti cei din acest grup se gaseste cineva sa-ti fie de folos.”
Este stiut, ca tine, au fost si sunt persoane ce au intervenit generos si, mai rar, constant, in preocuparile generate de nenorocitul accident.
Ma bazez la aceasta interventie pe faptul ca, dupa doi an si jumatate, chiar asa cu mari retineri în comunicare si alte limite in participari, constituim un grup social amplu, omogen prin afinitati rugbystice si valoarea umana a membrilor.
Domnilor, George, nu vreodata, zilnic are nevoie de sustinerea noastra a tuturor; trebuintele lui curente sunt total amplificate fata de o situatie normala, iar doar imperioasa rezolvare a unei locuinte convenabile care sa evite supliciul zilnic, al lui si al familiei, cu iesirea si intrarea greoaie la subsolul locuintei actuale, spune destul despre dimensiunea nevoilor.
Dar ce vreau sa spun este:
Oameni buni, nu asteptati ca George sa va ceara un ajutor, pentru ca el (si familia lui) este o persoana cu totul aparte. Si de acest lucru ne-am putut da toti seama dupa cum în acesta groaznica tragedie el ne-a dat o lectie colosala de echilibru moral, de ambitie si dumnezeiasca speranta.
Apoi:
(1) Trebuie sa stiti, familia prietenului nostru reuseste ca din 4-5 surse de venit sa adune un buget sub mediu, situatie ce da lesne de inteles cum cheltuielile zilnice de intretinere si tratament, forteaza la mari exhibitii financiare si, evident, la privatiuni. Insasi ajutorul lui social de handicap este sub 100 euro (!?) si nu din vina lui nu poate beneficia de o pensie legala, cat de cat, linistatoare
(2) Nu am intalnit, si nici nu banuiam, familie, persoane aflate într-o situatie de un dramatism extrem care sa manifeste o asemenea impresionanta ponderatie, acceptare a crudei situatii cu calm si în totala demnitate. Este de fapt si marea sansa ca George sa duca o viata animata de sperante, presarata, iata, cu mari impliniri.
Frapati de obtimism si naturalete în comportament, vizavi de imense traume si tristeti, cu siguranta oricine admira curajul robust in sfidarea destinului infam. Ce este, insa, in inima dumnealor, a mamei, zdrobita la zborul frant al celui drag, chiar si cei mai intimi doar banuiesc teribila durere ascunsa sub sperante, credinta si incredere în viata.
Este, fara indoiala, un motiv în plus de a ne închina, si nu numai atat, in fata inaltelor virtuti morale cu care George si familia lui ne impresioneaza si inobileaza pe noi toti.
(3) Am intalnit „rugbysti” suparati pe rugby, fie ca un antrenor sau altcineva i-a nedreptatit candva, fie ceva insuccese si neimpliniri, fie un conflict de situatii. Unii chiar foarte bine realizati, poate chiar si datorita rugbyului, acuza „marile sacrificii” ce le-au facut pentru acest sport. Dar sa vezi mandria lui George si delicatetea mamei la trofeele si fotografiile de jucator, sau sa auzi de aici vorbe bune despre rugby si lumea lui, asta, da, este grozav de tulburator. Te si intrebi daca noi, majoritatea, chiar am iubit, si iubim, cu adevarat rugbyul, sau doar mimam acest sentiment.
(4) In cateva ocazii (mai recent de Paste, la bacalaureat) , am facut diverse apeluri la marinimie si un minimum ajutor. Doar vreo cativa au avut ragazul de viata si caldura sufleteasca sa fie si asa partasi la un gest de noblete uman-rugbystica. Doamne ce recunostinta si câte multumiri pentru cei marinimosi, mi-a fost dat sa aud! In sinea mea am fost mahnit de putinatatea raspunsurilor si inconsecventa gestului, ca si tine Mihai, pentru indiferenta celor mai multi la maratoanele tale caritabile sau alte apeluri. Mi-a dat însa un motiv de incredere, in disponibilitatile morale si materiale ale grupului, subscrierea la acele apeluri si a catorva pensionari beneficiari de venituri modeste.
(5) De aceia, inca odata, propun:
- periodic (lunar, trimestrial) sa ne facem simtita participarea concreta; pentru aceasta orice participare este extrem de importanta, contand mult si valoarea morala de a aduna lumea rugbyului nostru printr-un onorant act caritabil. Indraznesc sa spun ca detasarea de acest caz al nostru, indiferenta pentru o responsabilitate ce ne-o luam, ar fi o mare tristete.
Reamintesc mai jos conturile la care se poate opera.
- apoi, foarte important: trebuie ca prin relatiile dumneavoastra in lumea avuta sa gasim sponsori generosi, filantropi dispusi la o sustinere meritorie.
(6) Sunt sigur ca proaspatul student va finaliza studiul cu o profesie si poate cu o cariera ce-i poate asigura suportul material de viata. Va indemn din tot sufletul sa fim partasi cu dragoste si atasament la un crampei eroic de viata.
Daca cineva are propuneri, alte sugestii de facut îl rog sa nu ezite sa le expuna.
Cu toata prietenia,
Vasile Constantin-Mao
Iata conturile:
1. Cont bancar: BALTA GEORGE
RO81BACX00000032165 24000; RON; Banca Tiriac; Sucursala Mihai Bravu
2. Cont bancar: APRR (ASOCIAŢIA PRIETENII RUGBYULUI ROMÂNESC) - George Balta
BRDE ROBU; Sediul Dorobanti; Calea Dorobanţi 135, Bucuresti. Sector 1. Cod: 712311
Account No.:
LEI RO31 BRDE 445 SV 61370464450
EUR RO92 BRDE 445 SV 61371184450
